Arhive etichetă: tren

VACANȚĂ LA SINAIA (partea a doua)

Vă rog să tratați aceste întâmplări ca pe un pamflet.

Ora 15.00. București, … în gară.

Puzderie de lume, haos, unii vin, alții pleacă, trenurile țiuie, o duduie își dă duhul în megafon, anunțând plecările și sosirile trăsurilor cu aburi, totul se petrece într-o viteză amețitoare. Să păstrez trendul, mă-ncadrai și io perfect în peisaj. Când ajunsăi pe stradela care mă îndruma spre următorul tren, mă zăpăci pentru câteva secunde, dar îmi revenii repede că aveam la dispoziție doar 10 minute. Găsii o tabelă mare pe care scria numerele trenurilor și direcțiile de mers ale acestora, o consultai și, într-un final, aflai linia la care trebuia să ajung.

elefant.ro

Ora 15.07. În 8 minute, musai trebuia să fiu în vagon, altfel riscam să-mi petrec timpu-ntr-o berărie, împreună cu mușteriii stabilimentului. Cum sunt un om cu prințipii sănătoase, mării puțin viteza, și mă îndreptai spre măgăoaia de sider care urma să mă transporte către destinația mea finală.

Ora 15.10. Trenu-i pe linia 6. Încă puțin, și urc în el. Mai măresc viteza, trecând printre oamenii care se vânzoleau de colo-colo. Îl împing pe unu’, o calc pe-o duduie pe bombeu, trec printre doi „porumbei” care tocmai ce încercau să-și ia rămas-bun și, într-un final, ajung la vagonul 1B (sau bis, whatever), cu un zâmbet de învingător pe figură.

kalapod.net

Ora 15.13. Uraaaa! … Urcai în tren, și bucuros că, la fel ca cel de pe ruta Constanța-București, și ăsta era dichisit ultimu’ răgnet, optimismul începu să se îndrepte către cele o sută de procente. Astfel că, o oră și zece minute, cât aveam de mers până la destinație, îmi propusăi să-mi încarc bateriile.

Îmi găsii locul, îmi aruncai rucsacu-n coșu’ de deasupra mea și mă lăsai să cad pe scaun, istovit de aventura de câteva minute, din gară.

După mine, în același cupeu se înființă o duduiță cu copilașul ei de vreo 4, 5 ani, iar după un minut, își făcu apariția și doi sportivi. Cei doi, el pe la 1,90 – 2 m și slab de-i numărai coastele prin maioul albastru, iar ea, pesemne nevastă-sa, îi explica, în timp ce-și aranjau bagajele, programul următoarelor concursuri. … Ne aranjarăm după cum aveam locurile, doamnele și copilul pe-o parte, eu și sportivul de partea cealaltă. Mă gândii, după ce văzui oamenii așezați pe scaune unu’ lângă altu’, precum borcanele de zacuscă în cămară, că trenu-i plin ochi.

Totu’ bine pân-aci! …

După ce plecă trenu’, nu trecu mult timp, și începu gradele din termometru’ să se adune-n juru’ nostru. … După cum spunea Nenea Iancu al lui Caragiale, se făcu Căldură mare, mon cher. … Îmi spusăi că rezist o oră de sudoare și mirosuri amestecate și încercai să trag pe dreapta, măcar 20 – 30 minute.

noriel.ro

Când să intru-n transă:

– Mami, de ce te duci la muncă în fiecare zi, îl auzii pe ficioru’ din fața mea țipând la mă-sa! Dar unde megem acum, continuă el? Bunica ne așteaptă în gară? … Și când începu cu “De ce?, Cum?, Când?, Unde? etc.”, cu glasul ridicat, crezui că fac infarct. Dar, fiindcă mi-s dragi copiii, schițai un zâmbet protocolar, și îmi reluai poziția de repaus.

Mai trecură vreo 10 minute, timp în care mă chinui să mă hodin, și, dintr-o dată, îmi gâdilă nările un amestec de miros de ceapă cu parizer și bocanc jilav. Crezui că este din cauza visului pe care începui să-l am. … După vreo câteva secunde, același miros mă prinsă de nas, precum sârma din râtu’ porcului, și începu să mă tragă de-mi pocniră măselele din gură. În momentu’ ăla, sări instantaneu în picioare, iar companionii mei se uitară mirați la mine, de parcă luă foc cupeu’.

– Mă scuzați, visai urât, îmi cerui eu iertare în timp ce scrutam cu privirea locul de unde veni mirosu’!

starshiners.ro

Sportiva, în timp ce dormeam, își scoasă din valiză o plăsuță cu parizer, ceapă, pită și ce-o mai fi având pe-acolo și făcu două senvișuri, pentru ea și omu-su. Când începu să-și zdrumice bucatele, își aruncă picioarele încălțate în niște bocăncioi, trecuți prin ‘jde mii de bălți, chiar sub nasul meu. … Normal că, aroma degajată dinspre sportivi, împreună cu căldura din cupeu, îmi dădură deșteptarea sub o formă mai neașteptată. … Ce mai? … Ieșii pe hol, luai niște aer curat în plămâni și începui să caut un loc mai acătării.

Cum mersei eu, preț de două cupeuri, ce să vezi, … locuri libere ca la balamuc! Acu’, îmi veni iar în minte gândul cu borcanele de zacuscă și mă cruci câtă ordine hălăduiește în PC-urile chefereilor, de ne-nșiră pe locuri, precum cărțile-n bibliotecă.

evomag.ro

Mă-ntorsei la colegii mei de călătorie, îmi luai rucsacu’, urai călătorie plăcută și pe-aci ți-e drumu’. Când ajunsăi pe unu’ din locurile libere, verificai cât timp mai am până-n Sinaia și, deoarece se făcu 16.25, iar la 16.40 trebuia să cobor, îmi reluai fața jovială, de la-nceputul călătoriei, și așteptai să-nceapă adevărata vacanță.

Când coborâi din tren, în Sinaia, simții aeru’ curat de munte și, imediat, uitai de peripețiile călătoriei cu caii de fier pe plaiurile mioritice. Îmi luai cu mine confiența și … mă-ndreptai spre hotel.

VACANȚA LA SINAIA, acum începe. … Plăcerile trăite aici, le vom afla în ultimu’ capitol.

Vă țucă Gheo!

Continuarea este aici: https://edu-opinion.com/2021/09/22/vacanta-la-sinaia-ultima-parte-prima-zi/

comenzi.ro

VACANȚĂ LA SINAIA (partea întâi)

Rog să tratați aceste întâmplări ca pe un pamflet.

Finally, îmi făcui curaj, după niște ani, să las micuțul meu mobil pentru o călătorie cu caii de fier ai ferovicilor din Românica. … O încercare curajoasă, ținând cont de bârfele răutăcioase ale indivizilor care se vânturară toată vara, când pe litoral, când la munte. … Niște nerecunoscători! Nu au deloc milă de iepele bătrâne, aflate în agonie, care se chinuie să târâie carele de sider, pline ochi cu ființele cu chef de zefchiu.

noriel.ro

Așa că, îmi pusăi rucsacu-n spate, mă încărcai cu energia și răbdarea ce … nu mă caracterizează, și … dă-i bice! Destinația – SINAIA. Acum mă alătur categoriei vânturicilor. Sper ca, după această călătorie, să nu continui și eu flecăreala lor. Da’, om videa ce-o fi! Numa’ bine să fie! … Să nu uit, ținui cont să-mi fac ieșirea din umila mea casă cu picioru’ drept. Asta, așa, să fiu sigur că oasele mele, aproape bătrâne, nu vor începe să scârție împreună cu … glasul roților de treeeen!

Până-n locul de încălecare, nu avusăi parte de nicio peripeție, așa că entuziasmu-mi începu să urce precum hașgeu’-n termometre. Eram pe cai mari! … Speram că tot pe cai mari voi săvârși călătoria. … Go on, Gheo, go on, că soarta-ți surâde!

Cum ajunsăi în stație, făcui vreo câțiva pași să mă dezmorțesc, și doar ce aud țignalu’ măgăoaiei care-și făcea intrarea degajând fum pe nări ca un armăsar nărăvaș. Numai spun de oprirea drăcească, cu scârțâit de roți, de-mi zburli păru-n cap! … În fine, mă îndreptai spre vagonetul în care am fost rânduit de duduia de la casa de bilete și mă urcai, făcându-mi cruce. … Acu’, fie ce-o fi, gândii eu, aducându-mi aminte de pălăvrăgeala dușmănoasă a vânturicilor.

Când ajunsăi pe hol, ce să vezi, bă’, frate-miu, bă! … Curățenie mai dihai ca-n Casa Poporului. Scaunele, ziceai că le puse atunci, special pentru mine și tovarășii mei de călătorie. Pe peretele de la intrare lumină un displei, cum se spune mai nou la televizoarele alea subțirele, în care îmi văzui moaca uimită complet. … Na, mai zi ceva rău despre caii de fier, care, în câteva clipe, deveniră niște armăsari țesălați și cu pinteni făcuți din haurul cel mai karatist posibil. … Bravo, națiune! Și, io care mă-ncredeam în toate balivernele pizmașilor vânturici.

elefant.ro

Pusăi rucsacu-n coșu’ de deasupra mea, mă așezai pe scaun, și așteptai să-nceapă voiaju’ către centru’ țării.

Nu trecu mult timp, și începu să apară puhoi de lume. … Un’ vă duceți, bă, fârtaților, bă, că se-ncălzi tot aeru’ rece din vagon de-așa mulțime!? … Bineînțeles, lângă mine se așeză o ditai matahala și de-abia atunci observai că scăunelele pe care ne odihneam trupurile erau făcute pentru persoane sub 50 de kile. Acu’, eu peste sută, companionul meu peste sută, mai mișcă vreun organ dacă poți! … Și-așa înțepeni, din Constanța până-n București, de-mi amorțiră toți mușchii, din cap până-n picioare. Pe lângă asta, căldura din vagon mixă toate mirosurile, inclusiv cele ale secrețiilor provenite de la glandele sudoripare ale colegului meu de drum. … Și dă, și mergi, fără să pot mișca nici globii oculari, de teamă să nu transpir și eu.

Când îl văzui pe nașu’,  zisăi „Doamne-ajută!” că am motiv să-mi mișc membrele inferioare, să prezint biletul la control. … Da’ ce, putui să mă desprind din strânsoarea măgăoaiei? Până nu-l rugai să se plimbe puțin pe hol, să-și aerisească subsuoarele, nu se dădu prins. … După ce prezentai biletu’, îl auzi pe nașu’ cum îl luă pe un puștan la trei păzește, că cică ăsta nu avea carnetul de elev la el. Săracu’ copil, degeaba încercă el să spună că este început de an școlar (ne aflam în 17 septembrie) și că are carnetul la vizat, că pace, cheferelul nu se dădea “prins” sub nicio formă. Totuși, băiatul, la vreo șapș’ce ani, slab ca trestia, nu avu deloc șanse cu colosul din fața lui, care avea șapca-n vârful capului, o burtă de luă toată lumina naturală ce intra pe geamul de lângă el și sudoarea curgându-i șiroaie.

– Nouăș’patru de lei, amendă, îl auzi dintr-o dată ridicând glasul!

Puștiul se făcu cârlig, ca semnu-ntrebării de teamă, scoasă ultimii bănuți pe care-i avea, și-i dădu monstrului.

starshiners.ro

După întâmplarea asta, îmi reluai poziția statuiei, și începui să mă rog ca drumul să se termine cât mai repede, fără să mă mai gândesc la curățenia și lucrurile făr’de cusur din vagon.

Când ajunsei în București, coborâi în viteză din tren, luai o gură mare de aer și, dintr-odată, mă loviră vorbele de duh ale vânturicilor. Bă’, băjeți, ce dreptate avurăți! Nu mă gândisem io că la iadu’ ăsta și la cei care-l păstoresc vă referirăți. Multă dreptate avurăți! Dar, acu’ trebe’ să fug, să-l prind pe cel către Sinaia, că se pune-n mișcare în zece minute. Mă-ntreb, oare săracii, cei cu dizabilități, ce fac dacă îs nevoiți să schimbe un tren cu altul, în cinșpe minute, la o distanță de vreo șase linii, unul de celălalt!? …

Pentru început, numa’ bine vă doresc! Următoarea aventură o vom depăna într-un capitol viitor.

Vă țucă Gheo!

Continuarea este aici: https://edu-opinion.com/2021/09/20/vacanta-la-sinaia-partea-a-doua/

comenzi.ro