Arhive etichetă: sistemul educational

Pe când reformarea SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT?

Am abordat acest articol, deoarece sunt o mulțime de părinți care se plâng de sistemul de învățământ în școlile din România. Și, din câte am citit, sunt foarte multe țări care au aceeași problemă, chiar dacă avem o părere preconcepută în legătură cu statele dezvoltate economic și intelectual.

cartepedia.ro

Ceea ce voi exprima aici, ca și opinie proprie, nu trebuie considerat a fi cea mai bună judecată, privind stilul de învățare într-o unitate de învățământ. Însă, voi, cei care vă doriți, ca părinți, să le oferiți o educație superioară copiilor voștri sau ceilalți voi, copiii, care vă doriți un viitor cu o doctrină sănătoasă, aveți liber la o formulare a ideilor proprii și la combaterea reflecțiilor mele despre acest subiect (stilul de învățare în sistemul de învățământ).

Mulți vor începe cu întrebarea „Cine ești tu să vii cu astfel de propuneri?„! … Poate că unii dintre voi (mă refer la cadrele didactice) sunt îndreptățiți să pună această întrebare, dar ar trebui să privească această problemă puțin mai obiectiv, nu prin prisma meseriei (de educator) pe care au desfășurat-o până acum. Toți trebuie să fim conștienți că omenirea evoluează pe toate planurile, în toate domeniile. Și, să vă răspund la întrebarea pe care o anticipez, am făcut și eu parte din sistemul de învățământ, dar în cadrul unei instituții mai dure și mai stricte, pe care nu o voi denumi (din considerente de securitate, al meu și al sistemului respectiv). Nu vreau să mă laud că am fost cine știe ce profesor, am predat în sistemul de formare continuă, dar, ca în orice sistem de învățământ, pot să afirm că sistemul de învățare a fost aproape cel tradițional, fără a se ține seama de niște planuri de dezvoltare bine realizate. Instituția în care am activat ca educator, s-a axat, ca orice Guvern care a condus România în ultimii 30 de ani, pe oricare alt domeniu, lăsând educația să se înfrupte din „firimiturile rămase” după împărțirea „feliilor considerate cele mai importante„.

kalapod.net

Cum spuneam mai sus, nici țările mai dezvoltate nu sunt aproape de sistemul de învățământ perfect. Poate au evoluat puțin mai mult decât România, dar schimbarea modului de predare a rămas, în principiu, același. Mă întreb de multe ori de ce nu se recurge la o reformă drastică a sistemului de învățământ, dacă există sisteme de predare cu o eficacitate foarte mare, inclusiv în rândul copiilor considerați „needucabili„. Ce domeniu ar putea conta cel mai mult, în dauna sistemului de învățământ!? … De ce oare le este frică politicienilor să conducă Ministerul Educației?

Referindu-mă la frica de a conduce un minister, precum educația, cred că, cel puțin în România, reforma s-ar desfășura mai ușor, datorită stagnării evoluției învățământului din ultima perioadă. Un ministru mai curajos ar putea să facă ceea ce a făcut și Japonia după cel de-al doilea Război Mondial, să pună un accent puternic pe educație și să folosească inteligența umană la maximum.

Revenind la tema subiectului, și anume stilul de învățare în instituțiile educaționale, sunt sigur că o mare parte dintre voi sunteți de acord cu mine că, învățământul tradițional, bazat pe o predare monotonă, fără să re­flec­te nivelul real de dezvoltare a copiilor, are multe lacune și ajută o foarte mică masă de elevi.

După cum spunea Albert Einstein:

„Toți sunt genii. Dar dacă judeci un pește după abilitățile sale de a escalada un copac, acesta va crede toată viața sa că este prost.”
Sistemul nostru educațional
Sistemul nostru educațional
elefant.ro

Ca să dau un exemplu pe care ne este frică, ca nație, să-l implementăm, este sistemul educațional Montessori. Un sistem educațional care, în mediul privat, și-a demonstrat calitățile de dezvoltare a facultăților mentale, interesul copilului asupra diferitelor domenii fiind primul din lista necesităților, pentru a avea loc o dezvoltare naturală în libertate. Scopul educației elementare Montessori este să dezvolte în copii o imagine globală, cale prin care se realizează acest lucru, fiind denumită „educație cosmică„. Astfel, copiii nu mai sunt legați de conceptul specific adultului la ceea ce e util să știi, concept care, în orice caz, nu are putere să le stârnească interesul. Profesorii sunt eliberați de formula „predare, învățare, testare„, care reprezintă în mare măsură învățământul tradițional. Sarcina lor ar fi ușurată pentru că nu ar mai fi nevoiți să aleagă o programă analitică și să-i târâie pe copii prin ea. Ar fi liberi să urmeze și să construiască pe baza interesului copilului. Cum spunea chiar Maria Montessori, întemeietoarea acestui sistem educațional:

Ar trebui să ne dăm seama că interesul real nu poate fi impus cu forța. Prin 
urmare, toate metodele de educație bazate pe centre de interes care au fost 
alese de adulți sunt greșite. Mai mult, aceste centre de interes sunt inutile, deoarece copilul este interesat de toate. O imagine globală asupra evenimentelor cosmice îi fascinează pe copii, și interesul lor se va fixa 
în curând pe o anumită parte ca punct de start pentru studii mai detaliate. Deoarece există legături între toate părțile, toate vor fi analizate mai devreme sau mai târziu. Prin urmare, calea face legătura de la întreg, via părțile componente, înapoi la întreg. Copiii vor dezvolta un fel de filosofie 
care-i învață unitatea Universului. Aceasta este cheia organizării inteligenței lor și prin care îi facem să-și înțeleagă mai bine locul și menirea în lume, dându-le în paralel ocazia de a-și dezvolta energia creatoare.”
Exemplu de liceu Montessori
Exemplu de liceu Montessori

În fine, sunt o mulțime de sisteme de învățământ care dau o productivitate mult superioră celei actuale. Nu am dat drept exemplu sistemul Montessori ca fiind singurul. Am vrut să deschid o „cutie a Pandorei„, prin care să ne încrucișăm ideile reformatoare, și să încercăm să punem presiune pe cei responsabili cu sistemul educațional. Aceștia ar trebui să profite la maximum de intelectul uman din România, să-l modeleze corect și să-l folosească în locul potrivit, pentru obținerea unui randament preeminent în toate domeniile.

Învățământul bazat pe dezvoltarea energiei creatoare
Învățământul bazat pe dezvoltarea energiei creatoare

Deci, care este părerea ta despre sistemul de învățământ al zilelor noastre? Crezi că își pune amprenta într-un mod real asupra copiilor? Care este argumentul răspunsului tău?

noriel.ro

EDUCAȚIA în societatea românească

Puterea educației în societate:

Întrebarea cea mai răspândită, între generațiile trecute și cele mai noi, a fost, este și va fi „Ce lege a educației/învățământului a fost cea mai apropiată de o educație ideală?”.

Potrivit celei mai recente statistici efectuate de Organizația pentru Dezvoltare și Cooperare Economică (OECD), educația din țările asiatice și, în special, cea din Singapore, se apropie de conceptul de educație ideală.

Totuși, să fiu obiectiv, sistemul de educație este departe de ideea de perfecțiune, pe întregul glob. Și este normal, atâta timp cât societatea nu este perfectă și există o educație precară în rândul familiilor defavorizate și sărace, în cea mai mare parte, formarea unei conștiințe superioare la o persoană este foarte greu de concretizat. Ce rămâne de făcut pentru asigurarea unei educații distinse la cât mai mulți oameni? … Voi răspunde printr-o afirmație a celui mai important manager în miracolul economic japonez după cel de-al doilea război mondial, Toshiwo Doko (15 septembrie 1896 – 4 august 1988). Acesta a declarat, în cadrul unui interviu pe care la dat în New York, că:
„Noi nu avem nici resurse naturale, nici putere militară. Și nu avem nevoie decât de o singură resursă: capacitatea creierelor noastre. Ea este nelimitată. Trebuie să educăm, să specializăm, să echipăm. Această putere a minții va deveni, într-un viitor apropiat, bunul comun cel mai prețios, cel mai creator al întregii omeniri.”

Și …, în mare parte, Japonia, după un război devastator, a demonstrat că puterea educației este conceptul esențial pentru care trebuie să depunem un efort susținut.

În acest sens, cred că cei patru piloni care susțin sistemul educațional, a ști, a face, a fi și a conviețui, trebuie „tencuiți” continuu cu o atenție deosebită, acordată, atât de Guvern (și, de-acum, mă voi referi doar la sistemul educațional românesc), cât și de toate instituțiile responsabile cu dezvoltarea acestui sistem.

espressocafe.ro

Eficiența educației din sistemul românesc:

Randamentul educației din România îl putem determina simplu, fără presupuneri absurde, cu documente și rezultate oficiale.

În primul rând, și cel mai important evaluator, este PISA (Programme for International Student Assessment), Programul de Evaluare Internațională a Elevilor. Conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică/OCDE, programul PISA măsoară dezvoltarea competenţelor de bază ale elevilor de 15 ani, aflaţi la finalul învăţământului obligatoriu, în trei domenii principale: citire/lectură, matematică şi ştiinţe.

România participă la acest program din anul 2000, și a obținut următoarele locuri:

  • în anul 2000, locul 34 din 42 de ţări participante;
  • în anul 2006, locul 47 din 57 de ţări participante;
  • în anul 2009, locul 49 din 65 de ţări participante;
  • în anul 2012, locul 45 din 65 de ţări participante;
  • în anul 2015, locul 48 din 72 de țări participante.

M-am oprit la anul 2015, deoarece în anul 2018, conform raportului OCDE, analfabetismul funcțional se apropie de 50%, atingând cota alarmantă de 44%. Ca să înțelegeți mai bine situația, este necesar să dau o definițe uzuală a analfabetismului funcțional.

Analfabetismul funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Mai precis, o persoană poate să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reușita unei acțiuni sau în performanță. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu este înțeles decât, eventual, la un nivel foarte superficial.

Necesitatea acestei definiții provine din diversele discuții pe care le-am avut cu persoane de diferite niveluri intelectuale, din declarații oficiale oferite de politicieni renumiți, din știrile transmise pe anumite canale de televiziune etc. Fără să fiu malițios, fiecare își prezenta propria interpretare a analfabetismului funcțional. Sunt foarte multe persoane care folosesc această sintagmă în sensul real, dar am considerat că intervenția mea, prin oferirea unei definiții, asigură o înțelegere mai bună a nivelului educațional actual.

După cum observați, datele prezentate de o organizație oficială de evaluare a educației, și, în special, a învățământului, ne plasează undeva în coada clasamentelor.

Fără să fac vreo evaluare personală a stadiului și evoluției educației în România, mă rezum doar la graficul postat, care este edificator pentru principalii beneficiari, și anume, părinții. De ce spun părinții, și nu elevii? … Deoarece conștiința elevilor, în perioadele preadolescenței și adolescenței, depinde, în principal, de implicarea și interesul părinților asupra viitorului copiilor lor.

Un al doilea mod de măsurare a gradului de educație, în România, care acoperă o arie mai largă a domeniului studiat, este comportamentul în societate. Acest constituent educațional cuprinde, cum spuneam într-un articol anterior, o educare emoțională echilibrată, un mod de viață sănătos, o ținută comportamentală impecabilă și, nu în ultimul rând, o instruire propice asigurării unui cadru familial exemplar.
Această abordare o vom interpreta după o analiză mai amplă a sistemului de învățământ.

Pentru moment, este suficientă această scurtă prezentare a elementelor ce contribuie la eficiența educației în societatea românească. O dezbatere mai elaborată va continua în următoarele articole, unde vor fi atinse subiecte interesante, cred eu, și sensibile, în același timp.

În final, după cum am promis, concluziile le voi trage la sfârșitul acestui subcapitol, bazate pe datele oficiale prezentate și pe comentariile voastre, pe care le aștept cu mult interes.