Arhive etichetă: Sinaia

VACANȚĂ LA SINAIA (ultima parte/a doua zi)

Este dimineață. Afară, se pare că se preconizează o zi frumoasă, tocmai bună de vizitat și, în special, de hiking.

După ce îmi făcui tabieturile, mă îmbrăcai conform cu configurația și atmosfera din zonă, îmi pusăi rucsacu-n spate, și mă cărai spre micu’ dejun.

carturesti.ro
elefant.ro

Deoarece, cunoșteam restaurantul WooD, la care cinai cu o seară înainte, îmi propusăi să mă opresc tot aici. Nu dură nici cinci minute până să ajung. Așa că, mă așezai la o masă, consultai menul și făcui o comandă pentru un mic-dejun healthy, cum spune olteanu’. Adică, o omletă țărănească, plină cu aproape toate bucatele pe care le găsii bucătaru’ prin papornița sa, o lipie mare și, bineînțeles, aruncată puțin pe grătar, și, nu în ultimu’ rând, o pălincă de caise, cu care să ud aceste merinde.

Micu’ dejun la WooD

Menu WooD

Ah, să nu uit, ora fu în jur de 10.00, iar ziua era lungă, deci avusăi nevoie de combustibil serios pentru ce urmă.

Când plecai de la WooD, îmi dădui seama că nu îmi luai energizantu’, lichidul care trebuia să-mi pună motoarele pe „Full ahead!„, cafeluța. Îmi adusăi aminte că, chiar la parterul magazinului Carpați (https://www.facebook.com/CarpatiShoppingCenter/) se află un super coffee bar, Tucano (https://www.tucanocoffee.com/locations/sinaia/).

În cazu’ ăsta, pusăi direcționalu’ către acel stabiliment, și p-aci ți-e drumu’, frățică! … Nu dură mult, și când mă înființai în fața barului, cerui o scafă mare, plină cu cafea, cât să mi se coloreze sângele și să-mi pună motoarele la preîncălzit. … Aici, nu pierdui timpu’, că voiam să fiu la hotel până se-nsera.

Coffee la Tucano
Coffee la Tucano

De la Tucano, prima destinație pe care voiam s-o vizitez fu Castelu’ Peleș (https://peles.ro/), că auzii multe lucruri interesant despre el. Deci, cu motoarele la Full, plecai spre … minicaru’ care îmi făcu dumu’ mai … comod.

Minicaru' din Sinaia
Minicaru’ din Sinaia

Pe-acesta îl luai din mers, că viteza lui fu precum a celei mai rapide moluște, melcu’. Da’, este și normal, că doar nu treceam pe lângă peisajul mândru, cu iuțeală, fără să-mi-ncânte căutătura.

Cât timp mă plimbai cu acest trenuleț, mă bucurai de soarele la care râdeam tâmp. Mă simții precum Nică din Amintirile din copilărie ale lui Caragiale, când îi spuse mă-sa: „Ieși copile cu părul bălan afară și râde la soare, doar s-o îndrepta vremea„. … Bine, eu nu râdeam la soare să se-ndrepte vremea, că aceasta era deja dreaptă.

vivre.ro
vegis.ro

Cum ajunsăi în zona Castelului Peleș, prima locație de care mă lovii, fu un băruleț arătos, cu o priveliște de vis. Cafe Regal Peleș (http://www.caferegalpeles.ro/), că așa se numește localul, trebuia musai să-l vizitez, ca pe un adevărat lăcaș … de cultură bahică și gastronomică.

Chiar dacă stomacu-mi era la semn, mă așezai la coadă, cerui o confiserie și un vin din acela cu bule, un Prosseco, și mă așezai la o masă să mă desfăt cu tablou’ parcă pictat de Monet.

Bar Regal Peleș
Bar Regal Peleș

În final, cu combustibil mai mult decât necesar, mă deplasai spre castel.

Aici, îmi bucurai privirile cu artă plastică, sticlărie, textile, arme și armuri, ordine și decorațiuni etc. din diferite perioade.

Aflai că a fost construit la iniţiativa primului Rege al României, Carol I, pentru a-i servi drept reşedinţă de vară, investită cu funcţii politice, culturale şi simbolice, de arhitecţii Wilhelm von Doderer (1872–1876), profesor la Technische Hochschule din Viena, Johannes Schultz (1873, diriginte de şantier, asistentul lui Doderer, iar din 1876 până în 1883, arhitect-şef), Émile André Lecomte du Noüy (1890 – 1892), Karel Liman (1896 – 1924) și Jean Ernest.

… Frumos, beautiful, beau, สวย, 綺麗な, красивая, …, n-am ce zice! … Îmi plăcu tot ce văzui până acu’. Dar, cum spune un proverb neaoș: „Călătorului îi șade bine cu drumul.„, după vreo două ore de hălăduit pe acest ținut, luai drum adevărat Restaurant Ioana, o altă locație despre care auzii numai lucruri bune.

Mă gândii că nu mai am nevoie de minicar, și începui să explorez împrejurimile împădurite ale Sinaiei, până să ajung la restaurant. Crezui că totu’ se va desfășura ață, dar nu se întâmplă așa! … În timp, pierdui drumu’ către destinație, și mă-nvârtii în cerc o perioadă bună, până să mă reorientez. … Totuși, nu-mi displăcu plimbarea asta haotică. Avusăi parte de multe peisaje frumoase, dar și de tot atât de multe crampe musculare și de o oboseală cronică.

Pădurile din Sinaia

Când ajunsăi la Resturantu’ Forest, Ioana (https://www.ioana-hotels.ro/restaurant-forest/), mă simții ca și cum îl prinsăi pe Dumnezeu de picior! …

Restaurant Forest, Ioana
Restaurant Forest, Ioana

Intrai, mai mult mort decât viu, și mă grăbii să găsesc o masă, unde să-mi prăbușesc umilele kilograme. … Surpriză! … Toate mesele fură ocupate. Era să intru în panică, dar mă redresai și mă adresai unei hangițe care mă întâmpină zâmbind.

– Bună ziua! … Aveți rezervare la noi, mă întrebă hangița?

– Nu, răspunsei eu, dar de-aici nu mai plec, mă așez pe jos și mă mulțumesc și cu puțină pită, să-mi revin.

Hangița, bufnind în râs, îmi făcu semn să o urmez, și rămăsăi mirat că se dădu peste cap să-mi facă rost de o masă, într-un loc foarte frumos. O arănjă ca după carte și fu foarte amabilă și serviabilă. Îmi aduse menul pe care-l consultai cu mare atenție, dar și în grabă, că foamea îmi făcea mațele să chiorăie.

Făcui comanda pentru o porție mare de porc mistreț cu cartofi la cuptor, o salată de ardei copți și o sticlă de vin roșu care să-mi repună sângele în mișcare.

… Mamăăăă, și când mă-nfruptai din bucatele alese ale acestui stabiliment, începu toată savorea să-și facă de cap printre palilele mele gustative. Parcă eram într-un carusel al plăcerilor pe care nu-l puteam stăpâni. … Și cum spune românu’, again, … frumos, beautiful, beau, สวย, 綺麗な, красивая …

bestkids.ro
libris.ro

Da … Și uite-așa, cum terminai de mâncat și plătii, îmi luai iarăși inima-n dinți și plecai spre hotel, … pe jos. Cu burta plină, multă bună-dispoziție și fără să mă gândesc la drumul care urma să fie luai direcția centrul Sinaiei.

După vreo oră de hălăduit, înainte să ajung la hotel, dădui peste un băruleț unde cânta muzică grecească, Kalimtzakis Cafe (https://cafeneaua-kalimtzakis.eatbu.com/?lang=ro). Nu mă lăsă inima să trec mai departe, și uite așa făcui un popas și pe-aci. Afară se înserase, dar tocmai asta și atmosfera creată de băruleț făcură șederea mai plăcută. Și, după ce luai și un jinars bun, un Courvoisier, mă simții ca-ntr-un film vechi.

La sfârșit, mulțumi pentru plăcerile pe care mi le făcu această încântătoare așezare, și plecai la hotel unde îmi încheiai ziua cu un meci de football pe care îl văzui la televizor, printre pleoapele grele de oboseală.

Ultima zi de vizită v-o voi povesti în ultimu’ capitol al acestei aventuri.

Vă țucă Gheo!

melkior.ro
drmax.ro/

VACANȚĂ LA SINAIA (ultima parte/prima zi)

Vacanța la Sinaia este o povestioară cu rol de promovare a localității turistice respective, condimentată cu un conținut anecdotic. Tratați aceste întâmplări ca pe un pamflet și bucurați-vă de frumoasele peisaje și locații din pasajele care le promovează.

… Și uite-așa, ajunsăi și în Sinaia, stațiunea mea de suflet. … Că, de’, aici ne făcurăm luna de miere, eu și soția mea, acum douăș’ceva de ani în urmă. Ne cazarăm la Hotelu’ Tantzi (https://www.google.com/maps/place/Tan%C8%9Bi/@45.3549745,25.5518711,15z/data=!4m8!3m7!1s0x0:0x54a052b8520ae690!5m2!4m1!1i2!8m2!3d45.3549745!4d25.5518711?hl=ro), aflat într-o clădire istorică ce datează din 1923, și avurăm o vacanță de vis … Și, dacă mă întrebați de ce eram singur acum, vă spun că avui și jumătatea mea cu mine, dar … ea este mai pudică și nu-i plăcu ideea de a se dezvălui în public.

Hotel Tantzi, Sinaia
Hotel Tantzi
elefant.ro
Gara Sinaia
Gara Sinaia

În fine, după ce coborâi din tren, pusăi cap compas Hotel Regal 1880 (localizare hartă: click aici), și începui deplasarea per pedes. Cum ieșii din gară, ce să vezi, bă’, frate, bă’, ca să ajung în centru’ trebuia să urc un ditai dealu’! Așa că, îmi luai inima-n dinți, mă înclinai puțin înspre în față, să mă echilibrez, și, step by step, începui să cuceresc treptele de piatră care mă puseră la mare încercare.

După cinci minute, când ajunsăi sus, în vârful dealului, îmi luai răgaz să fac câteva exerciții de respirație, că începui să suflu precum locomotiva. Asta-i, … după o vârstă, poți spune despre tine: „Ce-ai fost, și ce-ai ajuns!„. … Dar ajunsăi … sus. Nu mai contează trecutul! Astfel că, după ce-mi revenii, plecai spre hotel.

melimeloparis.ro

Nu mersei mult, că, în scurt timp, dădui de Parcu’ Dimitrie Ghica (https://www.google.ro/maps/place/Parcul+Dimitrie+Ghica/@45.3543999,25.5497981,17z/data=!3m1!4b1!4m5!3m4!1s0x40b316c1a1a149c9:0x379a4c622af75fc1!8m2!3d45.3543999!4d25.5519868), un loc micuț, dar divin pentru relaxare. După cum aflai ulterior, parcul fu înființat în anul 1881 și amenajat de arhitectul peisagist Eder.

Intrai în parc, făcui vreo sută de metri, și îmi apăru în față Hotelu’ Regal 1880, locul unde rezervai o cameră, suită junior cică-i spune, în care urma să stau trei zile. De-afară, stilul vintage pe care-l adoptă, cu o istorie a clădirii, după cum este și numele hotelului, din 1880, fu încărcat de emoții și amintiri de altădată.

Hotel regal 1880
Hotel Regal 1880

Intrai în hotel, și nu rămăsei indiferent la scările și piesele de mobilier care-și păstrară frumusețea chiar și sub amprenta trecerii timpului.

Hotel Regal 1880, Sinaia
Hotel regal 1880

După ce examinai o țâră interiorul care mă teleportă în trecut, făcui cazarea și mersei în camera care îmi fu rânduită de recepționeră. Acolo, ce să vezi, fratili meu!? … O cameră enormă, de ziceai că veniră să stea cel puțin cinci persoane în ea, cu același aer, în stilul Art Nouveau și cu un pat imens. Baia, ziceai că fu garaj, așa era de mare, cu o cadă din aceea care face bulbuci, jacuzi parcă-i spunea, și cu veceu’ (una din problemele pe care trebuia să le suporte indivizii ca mine, cei cu peste suta de kile) înghesuit în chiuvetă.

Mă răcorii un pic, schimbai hainele și, fără niciun plan, mă avântai spre plăcerile Sinaiei. Deoarece peripețiile de pe drum mă obosiră și îmi făcură poftă de mâncare, intrai în primu’ restaurant mai arătos, WooD (https://www.facebook.com/woodsinaia/). Mă așezai la masă, și comandai un menu consistent, să mă țină în formă.

Restaurantul WooD, Sinaia
Restaurantul WooD, Sinaia
Pastramă de berbecuț, Restaurant WooD

După ce pusăi stomacu’ la cale, îl umplui ca pe cimpoi, începui să vizitez împrejurimile orașului. N-am ce spune, decât Chapeau, fiindcă mă făcu să mă simt ca-ntr-un orășel franțuzesc, pe care îl văzui pe Valea Loirei. … Bravo, mon cher, așa DA!

noriel.ro

Cum ajunsăi în stațiune, aproape de înserat și timpu’ trecu în viteză, găsii un alt loc frumos, vis-a-vis de WooD, unde îmi propusăi să-mi clătesc puțin mațele cu un ceai fierbinte. Mă așezai la o masă, la Barul Ramayana (http://www.ramayana.ro/sinaia/ro/contact.php), c-așa-i spunea locației, consultai meniu’, apoi cerui un Chakra Chai, că mi se încurcară vorbele-n gură când făcui comanda. …

După câteva minute, surpriză, frati-miu! … Mă trezii cu hangița că-mi aduce un ditai samovaru’, de aproape un kil, plin cu ceacra ceai, cum îi spunea ea. În sfârșit, mă gândii că așa se bea ceaiul la indieni, că fu bar cu specific indian, și începui să dau gât după gât licoarea, încât mi se desfundau chakrele, de ziceai că săreau dopurile la sticle.

La final, ce s’zic, îmi plăcu și ceaiul și atmosfera creată de muzica potrivită pentru acel loc. Plătii un preț bun, ținând cont de energia de care mă umplui după eliberarea chakrelor, și plecai către hotel.

Noaptea, pe la 23.00, când mă pusăi în pat, începură chakrele să-și facă simțită prezența, că nu putui să mai pun geană pe geană. Așa de multă energie le dădură, cred, ceaiul de la Ramayana.

Ramayana Cafe, Sinaia
Ramayana Cafe, Sinaia

Totuși, … după vreo două ore de agitație Browniană printre cearșafurile curate, așternute pe pat, luară și chakrele mele o pauză, și îmi găsii mult așteptata hodină.

Așa se termină prima mea zi de vacanță, cu bune și cu rele (mai mult bune), pe care o trăi la intensitate maximă și care mă epuiză enorm (mai puțin momentul cu chakra chai).

… A doua zi, ne vom întâlni cu noi aventuri, pe care le voi povesti în următoru’ capitol.

Vă țucă Gheo!

Continuarea este aici: https://edu-opinion.com/2021/09/30/vacanta-la-sinaia-ultima-parte-a-doua-zi/

vegis.ro

VACANȚĂ LA SINAIA (partea a doua)

Vă rog să tratați aceste întâmplări ca pe un pamflet.

Ora 15.00. București, … în gară.

Puzderie de lume, haos, unii vin, alții pleacă, trenurile țiuie, o duduie își dă duhul în megafon, anunțând plecările și sosirile trăsurilor cu aburi, totul se petrece într-o viteză amețitoare. Să păstrez trendul, mă-ncadrai și io perfect în peisaj. Când ajunsăi pe stradela care mă îndruma spre următorul tren, mă zăpăci pentru câteva secunde, dar îmi revenii repede că aveam la dispoziție doar 10 minute. Găsii o tabelă mare pe care scria numerele trenurilor și direcțiile de mers ale acestora, o consultai și, într-un final, aflai linia la care trebuia să ajung.

elefant.ro

Ora 15.07. În 8 minute, musai trebuia să fiu în vagon, altfel riscam să-mi petrec timpu-ntr-o berărie, împreună cu mușteriii stabilimentului. Cum sunt un om cu prințipii sănătoase, mării puțin viteza, și mă îndreptai spre măgăoaia de sider care urma să mă transporte către destinația mea finală.

Ora 15.10. Trenu-i pe linia 6. Încă puțin, și urc în el. Mai măresc viteza, trecând printre oamenii care se vânzoleau de colo-colo. Îl împing pe unu’, o calc pe-o duduie pe bombeu, trec printre doi „porumbei” care tocmai ce încercau să-și ia rămas-bun și, într-un final, ajung la vagonul 1B (sau bis, whatever), cu un zâmbet de învingător pe figură.

kalapod.net

Ora 15.13. Uraaaa! … Urcai în tren, și bucuros că, la fel ca cel de pe ruta Constanța-București, și ăsta era dichisit ultimu’ răgnet, optimismul începu să se îndrepte către cele o sută de procente. Astfel că, o oră și zece minute, cât aveam de mers până la destinație, îmi propusăi să-mi încarc bateriile.

Îmi găsii locul, îmi aruncai rucsacu-n coșu’ de deasupra mea și mă lăsai să cad pe scaun, istovit de aventura de câteva minute, din gară.

După mine, în același cupeu se înființă o duduiță cu copilașul ei de vreo 4, 5 ani, iar după un minut, își făcu apariția și doi sportivi. Cei doi, el pe la 1,90 – 2 m și slab de-i numărai coastele prin maioul albastru, iar ea, pesemne nevastă-sa, îi explica, în timp ce-și aranjau bagajele, programul următoarelor concursuri. … Ne aranjarăm după cum aveam locurile, doamnele și copilul pe-o parte, eu și sportivul de partea cealaltă. Mă gândii, după ce văzui oamenii așezați pe scaune unu’ lângă altu’, precum borcanele de zacuscă în cămară, că trenu-i plin ochi.

Totu’ bine pân-aci! …

După ce plecă trenu’, nu trecu mult timp, și începu gradele din termometru’ să se adune-n juru’ nostru. … După cum spunea Nenea Iancu al lui Caragiale, se făcu Căldură mare, mon cher. … Îmi spusăi că rezist o oră de sudoare și mirosuri amestecate și încercai să trag pe dreapta, măcar 20 – 30 minute.

noriel.ro

Când să intru-n transă:

– Mami, de ce te duci la muncă în fiecare zi, îl auzii pe ficioru’ din fața mea țipând la mă-sa! Dar unde megem acum, continuă el? Bunica ne așteaptă în gară? … Și când începu cu “De ce?, Cum?, Când?, Unde? etc.”, cu glasul ridicat, crezui că fac infarct. Dar, fiindcă mi-s dragi copiii, schițai un zâmbet protocolar, și îmi reluai poziția de repaus.

Mai trecură vreo 10 minute, timp în care mă chinui să mă hodin, și, dintr-o dată, îmi gâdilă nările un amestec de miros de ceapă cu parizer și bocanc jilav. Crezui că este din cauza visului pe care începui să-l am. … După vreo câteva secunde, același miros mă prinsă de nas, precum sârma din râtu’ porcului, și începu să mă tragă de-mi pocniră măselele din gură. În momentu’ ăla, sări instantaneu în picioare, iar companionii mei se uitară mirați la mine, de parcă luă foc cupeu’.

– Mă scuzați, visai urât, îmi cerui eu iertare în timp ce scrutam cu privirea locul de unde veni mirosu’!

starshiners.ro

Sportiva, în timp ce dormeam, își scoasă din valiză o plăsuță cu parizer, ceapă, pită și ce-o mai fi având pe-acolo și făcu două senvișuri, pentru ea și omu-su. Când începu să-și zdrumice bucatele, își aruncă picioarele încălțate în niște bocăncioi, trecuți prin ‘jde mii de bălți, chiar sub nasul meu. … Normal că, aroma degajată dinspre sportivi, împreună cu căldura din cupeu, îmi dădură deșteptarea sub o formă mai neașteptată. … Ce mai? … Ieșii pe hol, luai niște aer curat în plămâni și începui să caut un loc mai acătării.

Cum mersei eu, preț de două cupeuri, ce să vezi, … locuri libere ca la balamuc! Acu’, îmi veni iar în minte gândul cu borcanele de zacuscă și mă cruci câtă ordine hălăduiește în PC-urile chefereilor, de ne-nșiră pe locuri, precum cărțile-n bibliotecă.

evomag.ro

Mă-ntorsei la colegii mei de călătorie, îmi luai rucsacu’, urai călătorie plăcută și pe-aci ți-e drumu’. Când ajunsăi pe unu’ din locurile libere, verificai cât timp mai am până-n Sinaia și, deoarece se făcu 16.25, iar la 16.40 trebuia să cobor, îmi reluai fața jovială, de la-nceputul călătoriei, și așteptai să-nceapă adevărata vacanță.

Când coborâi din tren, în Sinaia, simții aeru’ curat de munte și, imediat, uitai de peripețiile călătoriei cu caii de fier pe plaiurile mioritice. Îmi luai cu mine confiența și … mă-ndreptai spre hotel.

VACANȚA LA SINAIA, acum începe. … Plăcerile trăite aici, le vom afla în ultimu’ capitol.

Vă țucă Gheo!

Continuarea este aici: https://edu-opinion.com/2021/09/22/vacanta-la-sinaia-ultima-parte-prima-zi/

comenzi.ro

VACANȚĂ LA SINAIA (partea întâi)

Rog să tratați aceste întâmplări ca pe un pamflet.

Finally, îmi făcui curaj, după niște ani, să las micuțul meu mobil pentru o călătorie cu caii de fier ai ferovicilor din Românica. … O încercare curajoasă, ținând cont de bârfele răutăcioase ale indivizilor care se vânturară toată vara, când pe litoral, când la munte. … Niște nerecunoscători! Nu au deloc milă de iepele bătrâne, aflate în agonie, care se chinuie să târâie carele de sider, pline ochi cu ființele cu chef de zefchiu.

noriel.ro

Așa că, îmi pusăi rucsacu-n spate, mă încărcai cu energia și răbdarea ce … nu mă caracterizează, și … dă-i bice! Destinația – SINAIA. Acum mă alătur categoriei vânturicilor. Sper ca, după această călătorie, să nu continui și eu flecăreala lor. Da’, om videa ce-o fi! Numa’ bine să fie! … Să nu uit, ținui cont să-mi fac ieșirea din umila mea casă cu picioru’ drept. Asta, așa, să fiu sigur că oasele mele, aproape bătrâne, nu vor începe să scârție împreună cu … glasul roților de treeeen!

Până-n locul de încălecare, nu avusăi parte de nicio peripeție, așa că entuziasmu-mi începu să urce precum hașgeu’-n termometre. Eram pe cai mari! … Speram că tot pe cai mari voi săvârși călătoria. … Go on, Gheo, go on, că soarta-ți surâde!

Cum ajunsăi în stație, făcui vreo câțiva pași să mă dezmorțesc, și doar ce aud țignalu’ măgăoaiei care-și făcea intrarea degajând fum pe nări ca un armăsar nărăvaș. Numai spun de oprirea drăcească, cu scârțâit de roți, de-mi zburli păru-n cap! … În fine, mă îndreptai spre vagonetul în care am fost rânduit de duduia de la casa de bilete și mă urcai, făcându-mi cruce. … Acu’, fie ce-o fi, gândii eu, aducându-mi aminte de pălăvrăgeala dușmănoasă a vânturicilor.

Când ajunsăi pe hol, ce să vezi, bă’, frate-miu, bă! … Curățenie mai dihai ca-n Casa Poporului. Scaunele, ziceai că le puse atunci, special pentru mine și tovarășii mei de călătorie. Pe peretele de la intrare lumină un displei, cum se spune mai nou la televizoarele alea subțirele, în care îmi văzui moaca uimită complet. … Na, mai zi ceva rău despre caii de fier, care, în câteva clipe, deveniră niște armăsari țesălați și cu pinteni făcuți din haurul cel mai karatist posibil. … Bravo, națiune! Și, io care mă-ncredeam în toate balivernele pizmașilor vânturici.

elefant.ro

Pusăi rucsacu-n coșu’ de deasupra mea, mă așezai pe scaun, și așteptai să-nceapă voiaju’ către centru’ țării.

Nu trecu mult timp, și începu să apară puhoi de lume. … Un’ vă duceți, bă, fârtaților, bă, că se-ncălzi tot aeru’ rece din vagon de-așa mulțime!? … Bineînțeles, lângă mine se așeză o ditai matahala și de-abia atunci observai că scăunelele pe care ne odihneam trupurile erau făcute pentru persoane sub 50 de kile. Acu’, eu peste sută, companionul meu peste sută, mai mișcă vreun organ dacă poți! … Și-așa înțepeni, din Constanța până-n București, de-mi amorțiră toți mușchii, din cap până-n picioare. Pe lângă asta, căldura din vagon mixă toate mirosurile, inclusiv cele ale secrețiilor provenite de la glandele sudoripare ale colegului meu de drum. … Și dă, și mergi, fără să pot mișca nici globii oculari, de teamă să nu transpir și eu.

Când îl văzui pe nașu’,  zisăi „Doamne-ajută!” că am motiv să-mi mișc membrele inferioare, să prezint biletul la control. … Da’ ce, putui să mă desprind din strânsoarea măgăoaiei? Până nu-l rugai să se plimbe puțin pe hol, să-și aerisească subsuoarele, nu se dădu prins. … După ce prezentai biletu’, îl auzi pe nașu’ cum îl luă pe un puștan la trei păzește, că cică ăsta nu avea carnetul de elev la el. Săracu’ copil, degeaba încercă el să spună că este început de an școlar (ne aflam în 17 septembrie) și că are carnetul la vizat, că pace, cheferelul nu se dădea “prins” sub nicio formă. Totuși, băiatul, la vreo șapș’ce ani, slab ca trestia, nu avu deloc șanse cu colosul din fața lui, care avea șapca-n vârful capului, o burtă de luă toată lumina naturală ce intra pe geamul de lângă el și sudoarea curgându-i șiroaie.

– Nouăș’patru de lei, amendă, îl auzi dintr-o dată ridicând glasul!

Puștiul se făcu cârlig, ca semnu-ntrebării de teamă, scoasă ultimii bănuți pe care-i avea, și-i dădu monstrului.

starshiners.ro

După întâmplarea asta, îmi reluai poziția statuiei, și începui să mă rog ca drumul să se termine cât mai repede, fără să mă mai gândesc la curățenia și lucrurile făr’de cusur din vagon.

Când ajunsei în București, coborâi în viteză din tren, luai o gură mare de aer și, dintr-odată, mă loviră vorbele de duh ale vânturicilor. Bă’, băjeți, ce dreptate avurăți! Nu mă gândisem io că la iadu’ ăsta și la cei care-l păstoresc vă referirăți. Multă dreptate avurăți! Dar, acu’ trebe’ să fug, să-l prind pe cel către Sinaia, că se pune-n mișcare în zece minute. Mă-ntreb, oare săracii, cei cu dizabilități, ce fac dacă îs nevoiți să schimbe un tren cu altul, în cinșpe minute, la o distanță de vreo șase linii, unul de celălalt!? …

Pentru început, numa’ bine vă doresc! Următoarea aventură o vom depăna într-un capitol viitor.

Vă țucă Gheo!

Continuarea este aici: https://edu-opinion.com/2021/09/20/vacanta-la-sinaia-partea-a-doua/

comenzi.ro