Gânditor antic grec, militant religios și politic.

 

Informațiile despre viața și doctrina lui sunt greu de separat de legendele care îl prezintă ca pe un semizeu, un înțelept desăvârșit, un moștenitor al întregii științe antice și al Orientului Apropiat, un făcător de miracole și magician. Pitagora și-a părăsit insula natală, Samos, în semn de protest față de tirania lui Policrate ( tiranul insulei Samos între anii 538 (533?) – 522 î.Hr.). E posibil ca în călătoriile sale să fi ajuns în Egipt și în Babilon (cercetătorii presupun că a fost inițiat aici în diferite doctrine secrete). Aproximativ în jurul vârstei de 40 de ani, filozoful s-a stabilit în orașul Crotona din sudul Italiei, unde a întemeiat o societate strict secretă împreună cu discipolii săi, care îl considerau încă din timpul vieții o ființă superioară. Aceasta era o frăție etico-religioasă care s-a bucurat de o răspândire vastă și care avea drept scop înnoirea morală și purificarea vederilor religioase. Ca urmare, frăția a fost supusă unor persecuții sângeroase. Doctrina și descoperirile lui Pitagora s-au păstrat în tradiția orală și sunt imposibil de deosebit de ideile discipolilor săi, cărora le place să atribuie filozofului propriile lor gânduri și idei.

În domeniul matematicii, lui Pitagora i se atribuie introducerea în geometrie a demonstrațiilor, crearea teoriei congruenței, demonstrarea teoremei care îi poartă numele, construcția câtorva poligoane și poliedre. De numele său este legată și teoria despre numere pare și impare, numere simple și compuse, numere geometrice și absolute, despre proporții aritmetice, geometrice și armonice.

Pitagoreicii acceptau sfericitatea pământului și mișcarea lui în jurul unui foc central – izvorul luminii și al căldurii: în jurul acestui foc se mișcă și alte corpuri cerești, care produc prin aceasta un sunet muzical armonios, așa-numita “armonie a sferelor”.

Pitagoreicii recunoșteau nemurirea sufletului și purificarea lui treptată (catharsis), ca urmare a înțelegerii structurii muzicalo-numerice a cosmosului.

Cugetările lui Pitagora:

• Cruțați lacrimile copiilor voștri, ca să le poată vărsa pe mormântul vostru;
• Discuția trebuie purtată în așa fel încât din conlocuitorii dușmani să-ți faci prieteni, și nu din prieteni dușmani;
• Nevastă înțeleaptă! Dacă dorești ca soțul tău să-și petreacă timpul liber alături de tine, străduiește-te ca el să nu găsească în niciun alt loc atâta plăcere, simplitate și delicatețe;
• Zeii, spun preoții, au regretat repede că l-au creat pe om. Și noi le semănăm în egală măsură: omul a regretat că i–a creat pe zei;
• Fii prieten al adevărului până la sacrificiu, dar nu apărătorul lui până la insuportabil;
• Fii ție însuți stăpân: stăpânindu-te și controlându-te pe tine însuți, vei avea parte de suveranitate deosebită și de cea mai înaltă poziție;

• Du o viață calmă, dacă vrei să ai parte de moarte liniștită;
• Du o viață moderată și sănătoasă, dacă vrei să fii independent;
• Când ești mânios, nu trebuie nici să vorbești, nici să acționezi;
• Înfrânează-te de la consumul de vin: el este ca un lapte care hrănește pasiunile;
• Vorbește puțin, scrie și mai puțin;
• Ospitalitatea e nechibzuită dacă o manifești față de oamenii răi;
• Omul fără avere nu are patrie;
• Fă ceva de soi, fără a promite asta;
• Speranțele nechibzuite duc, asupra îndrumătorilor nechibzuiți, la gesturi nechibzuite;
• Dacă nu poți avea un prieten de încredere, fi-ți tu însuți prieten;
• Cei care se supun rațiunii, se supun zeilor;
• Dacă ești întrebat: “Ce e mai vechi decât zeii?”, să răspunzi: frica și speranța;
• Dacă ești întrebat: “Ce este bunătatea?”, să răspunzi: a fi în acord cu tine însuți;
• Dacă ești întrebat: “Ce este virtutea?”, să răspunzi: iubirea de înțelepciune folosită în practică;
• Dacă vrei să-ți supraviețuiești și să te respecte urmașii, atunci lasă în urma ta o familie virtuoasă și o carte bună;

• Viața seamănă cu teatrul: în ea, adesea, oamenii cei mai răi ocupă cele mai bune locuri;
• Să știi că nicio prefăcătorie nu rezistă multă vreme;
• Și în cuvinte și în fapte ferește-te de ce este comun și obișnuit;
• Dintre doi oameni la fel de puternici, e mai tare cel care are dreptate;
• Apreciază-ți dorințele, cântărește-ți gândurile, măsoară-ți vorbele;
• Adevărata patrie e acolo unde există obiceiuri folositoare;
• Adevărul e bine să-l vezi gol. Minciuna poate să poarte și haine;
• Orice nenorocire te-ar lovi, înfrânează-te de la vărsarea de lacrimi; păstrează-le ca să le poți vărsa la nenorocirea altora;
• Taci sau vorbește tot ce e mai bun ca tăcerea;
• Înțeleptule! Dacă ești obligat să trăiești în mijlocul mulțimii simple, fii ca uleiul care plutește la suprafața apei, dar nu se amestecă cu ea;
• Înțeleptule! Dacă vrei să anunți oamenilor vreun adevăr important, îmbracă-l în hainele părerii generale;
• Pe credința câinelui tău bazează-te tot timpul, pe cea a nevestei, până la proba contrarie;
• Pe câmpia vieții, mergi, asemenea semănătorului, cu pas egal și măsurat;
• Lume! Înainte să ai legi, străduiește-te să ai obiceiuri bune: obiceiurile bune sunt primele legi;
• Învățați să-i cunoașteți pe oameni: cunoașterea oamenilor e mai la îndemână și mai necesară decât cunoașterea zeilor;
• Începutul este jumătatea lucrului terminat;
• Nu fi unul din aceia care par înțelepți doar în ceea ce scriu;
• Nu te face membru al unei adunări de învățați: și cei mai înțelepți, când formează o societate, devin oameni de rând;
• Nu proclama adevărul în piuața publică: mulțimea îl va folosi pentru a face rău;
• Nu-ți dojeni nevasta de față cu copiii;
• Nu-ți alege prieten pe acela care nu trăiește în înțelegere cu nevasta lui;
• Cel care nu-și îndeplinește datorie de tată de familie nu poate fi nici legiuitor și nici conducător al cetății;
• Nu te strădui să dobândești cunoașterea supremă: din toate științele, probabil că știința moralei e cea mai necesară, dar ea nu se învață;
• Nu ridica praful pe drumul vieții;
• Nu confunda știința cu înțelepciunea;
• Așa cum aurul nu ruginește, nici de virtute nu se lipește rușinea;
• Niciodată să nu te sfătuiești cu cei fruntea netedă; ei nu gândesc niciodată;
• Niciodată să nu întreci măsura, nici la masă și nici la băutură;
• Niciodată să nu te miri: mirarea i-a creat pe zei;

• Cel care-și amărește aproapele, abia dacă se poate feri el însuși de amărăciune;
• E la fel de periculos să dai nebunului o sabie, ca și necinstitului puterea;
• Doar rațiunii trebuie să-i încredințezi viața ta, mai ales în tinerețe, așa cum i te-ai încredința unui tutore înțelept;
• Mai bine o picătură de bun simț decât un car de înțelepciune;
• Lucrează-ți câmpul cu propriile-ți brațe, nu lăsa scavii să ți-l cultive: cultivarea pământului cere brațele unui om liber;
• Ordinea să-ți fie zeitate! Slujește-o neîntrerupt: ordinea este unitatea tuturor lucrurilor. Natura însăși există prin ordine;
• Lasă în seama preoților să cerceteze știința zeilor; tu ocupă-te de cunoașterea inimii omenești;
• Înainte de toate, învață să numești fiecare lucru cu numele lui: aceasta este prima și cea mai importantă dintre științe;
• Înainte de toate, nu-ți pierde respectul de sine!
• Înainte de toate, stăpânește-ți limba. Străduiește-te să cercetezi lucrurile aflate în vecinătatea ta, apoi, înainte de a adormi, întreabă-te “Ce am făcut?”;
• Înainte să începi să vorbești, dă vreme gândului tău să coacă;
• Natura este unitară și nimic nu se compară cu ea: mamă și fiică sie înseși, ea este Zeitate pentru zei. Cercetează doar Natura, iar restul lasă-l în seama oamenilor de rând;
• Portul servește de refugiu corabiei, iar prietenia – vieții;
• Când te trezești dimineața, întreabă-te: “Ce trebuie să fac?”. Seara, ascultă și păstrează tăcerea; așa devii înțelept, fiindcă începutul înțelepciunii este tăcerea;
• Când nenorocirea îți bate la ușă, deschide-i cu bucurie și nu aștepta să-ți mai bată o dată: împotrivirea o îndârjește, iar supunerea o dezarmează;
• Câinele este imaginea prietenului;
• Conștiința să-ți fie unicul zeu;
• Încearcă mai întâi să te faci înțelept, iar învățat, numai când ai timp liber;
• Pe statuie o înfrumusețează forma, iar pe om – faptele sale;

 

• Pedepsește-ți aspru copiii dacă au ucis o insectă: așa începe uciderea oamenilor;
• Caută-ți un prieten credincios; alături de el te poți descurca și fără zei. Alege-ți un prieten; nu poți fi fericit de unul singur: fericirea depinde de doi;
• Nu-ți transforma trupul în mormânt pentru suflet;
• Dacă te-ai îmbătat, nu te-apuca de lucrul sfânt al făcutului de copii;
• Oamenii buni și frumoși nu trăiesc pe pământ ca să se odihnească și să se desfete, ci ca să ajute celor apropiați;
• Omule! Nu face animalelor nimic din ce nu vrei ca ele să-ți facă ție;
• Omul moare din pricina beției de vin; el își pierde mințikle din pricina beției de dragoste;
• Orice s-ar crede despre tine, fă ceea ce socotești drept;
• Fii la fel de indiferent și-n fața blamului, și-n fața laudelor;
• De glumă, ca și de sare, să te servești cu măsură.