Arhive etichete: gunoi

OMUL și OAIA

   Ne dorim și ne-am dorit întotdeauna să trăim într-un spațiu curat, cu un aer respirabil, fără mirosuri toxice. În același timp, vrem să avem o relație armonioasă în cadrul comunităților. Știu sigur că asta își doresc toți, deoarece fiecare ne expunem frustrările privind neregulile din oraș în mediul virtual. Toți strigăm, aruncăm cu invective spre diferite persoane, ne arătăm competențele politicianiste pe care 90% dintre noi nu le stăpânim, facem orice este nevoie să arătăm cât de civilizați suntem noi și cât de ignorant și fără pic de conștiință este aproapele nostru. … Dar, oare, în momentul când fiecare dintre noi este pus în situația să arate că civilizația face parte din calitățile pe care le deținem, conștiința noastră, a cetățeanului care dorește binele Mangaliei, își face datoria?

   Ei bine, răspunsul este NU pentru foarte multe persoane. Și nu o spun din ceea ce cred sau mi se pare, ci din realitatea crudă a orașului. Toți învinovățim administrația orașului și instituțiile care se ocupă de curățenia, înfrumusețarea și ordinea acestuia. Mărturisesc că am făcut-o și eu. Și, poate, pe undeva este adevărat! … Sau nu! Totuși, mi-am făcut un up-grade asupra viziunii despre întreaga comunitate, și am constatat că degradarea orașului nostru pleacă de la noi, cetățenii Mangaliei. Noi suntem aceia care nu avem grijă de curățenia pe care o fac angajații de la salubritate. Tot noi ne uităm la aceștia ca la niște paria ai societății, nu ca la niște persoane care ne învață ce este civilizația. Da, noi murdărim întreaga imagine a orașului.

melkior.ro

   Am ales titlul pentru articol, Omul și Oaia, deoarece cred că suntem identici cu aceste animale, dealtfel foarte simpatice și folositoare omului, cu diferența că noi suntem bipezi, iar oile sunt patrupede. În schimb, și noi mergem cu gloata, la fel ca ele. Dacă face unul o prostie, o face și apropiatul lui, fără să-și folosească creierul, să discearnă răul de bine.

   Dacă considerați că am fost prea critic, vă voi da un singur exemplu care m-a determinat să scriu acest articol.

   Timp de 20 de ani de zile, în spatele unui bloc, din unul din cartierele Mangaliei, au poposit 2 tomberoane, pregătite permanent să preia gunoiul locatarilor. … Nimic nou, nimic greșit până acum. Dimpotrivă, aș zice eu! Un lucru de bun simț (fără să divaghez, acest bun simț are și el anumite limitări). Deci, timp de 20 de ani, oamenii din acest cartier au învățat un singur drum care îi duce spre eliberarea de povara gunoiului din casă. Dar, după acești 20 de ani, … SURPRIZĂ! Cele 2 tomberoane, atât de cunoscute, au dispărut din locul în care și-au făcut datoria! Motivul? … Este mai puțin relevant. Relevant este faptul că oamenii, ca și oile, merg pe același drum pe care l-au bătut atâția ani, și își golesc gunoiul în același loc. Nu contează că acel loc nu mai este spațiu de colectarea deșeurilor. Mintea lor a fost setată pentru aruncarea gunoiului acolo și, chiar dacă nu mai există containere pentru colectarea lui, aceștia acționează ca niște zombi, aruncându-l pe jos. Creierele lor au fost puse în poziția stand-by, și nu mai gândesc că este posibil ca locul de depozitarea gunoaielor să se fi schimbat la o distanță aproximativ egală cu cea pe care o cunoșteau.

   Bineînțeles, că, în sezonul rece, vântul și animalele comunitare își fac treaba în continuare. Împrăștierea gunoaielor prin spațiile verzi, pe la ușile blocurilor, pe trotuare, pe străzi etc. este datoria lor. Și o fac cu simț de răspundere.

   Mă întreb, ce rol mai au angajații de la salubritate? Din câte știu eu, nu sunt sclavii noștri, ei sunt plătiți să respecte un program. Și, cu puținele lor competențe de nivel intelectual, aceștia încearcă să-și facă treaba cât mai bine. Noi, oare noi, cetățenii Mangaliei, facem ceva să le respectăm munca? Sau, nouă, cetățenilor Mangaliei, ne place să trăim într-un mediu salubru?

   Mărturisesc că nu mai înțeleg nimic! Toți țipăm în mediul virtual că vrem să avem un oraș curat, plăcut și care să atragă cât mai mulți turiști și tot noi nu facem nici cel mai mic efort să respectăm regulile elementare de civilizație.

   În final, vă întreb: „Cetățeni ai Mangaliei, credeți că putem să începem o revoluție a curățeniei în oraș? Putem să facem un efort să aruncăm gunoaiele unde le este locul? Putem să luăm atitudine când vedem pe cineva că nu ne respectă sănătatea?

   NU UITAȚI CĂ TRĂIM ÎNTR-O PERIOADĂ PANDEMICĂ, ÎN CARE MIZERIA ESTE INAMICUL NOSTRU NUMĂRUL UNU!

melimeloparis.ro

  

ȘMEKERUL și … COȘUL DE GUNOI

La plimbare, D-nul Șmeker, ferchezuit, cu chiștocul în colțul gurii, punga de … bomboane agricole la purtător, lanțul, gen Fifty Cent, la gât și cu o atitudine ambiguă, își anunță prezența pe Corso, printr-o lansare în aer a pachetului gol de țigări și cu un pfu …, al cojilor de semințe. Este ora când fetele, aranjate, cu banii tăticului, mare magnat, la buzunar, își parchează bolizii supradimensionați în fața lui și îi fac „ochi dulci„. …

gunnars.ro

După cinci minute de catwalk presentation, este, în sfârșit, abordat de o domnișoară cu forme atrăgătoare: …

– Hei, … maică, vezi că te strigă cineva!

Ups! … Revenit din feeria meditativă, care-i mângâia ego-ul de mascul, … D-nul Șmeker se trezește în fața unei venerabile doamne, trecută bine de a doua tinerețe. Aceasta încearcă să-i indice direcția din care, pare-se că, un prieten mai vechi îi făcea semne disperate.

– Ce-i, mamaie? … Ia-mă mai încet, că m-ai speriat! … Pfu! (și îi zboară cojile de semnițe pe caldarâm, direct în fața femeii) …

– Scuză-mă, maică, … vezi că îți face cineva semn!

– OK, OK, da’ fă-te mai încolo că îmi iei aeru’! … Fă pași, că-mi ruginește lanțu’! …

După despărțirea rapidă de „unfashionable gran’ma„, Mr. Șmeker se îndreaptă spre direcția din care este strigat.

Preț de câteva secunde, rămâne buimac, deoarece nu recunoaște personajul. … Când se dezmeticește, vede pe cineva, verzui, sprijinit lângă o bancă, pe pieptul căruia scria, cu cuvinte mari, inteligibile, „Păstrați curățenia orașului!” și „Aruncați deșeurile la coșul de gunoi!„.

drmax.ro/

– Hei, Șmekerică, unde te duci? … Te faci că nu mă cunoști? … Hai, mă’, că sunt prietenu’ tău, cel cu care împărțeai mâncarea, până acum câteva săptămâni, Trash Can!

– Nu te-am uitat, fraiere, dar nu se cade să ne vadă lumea împreună, că îm’ p’erd reputația numelui, replică D-nul Șmeker!

– Hai, mă’, că mă lipesc și eu de resturile pe care le arunci tu pe stradă! Așa îi mai ajutăm și pe oamenii de la salubritate, care se ocupă cu curățenia orașului.

somproduct.ro

– Bă’, Trash Can, crezi că mă interesează pă mine ăia? … Pă’, ce jmecher mai sunt io, dacă intru în combinații cu tine și îi bag în seamă pe măturători? … Lasă-mă, bă’, că trebuie să pun mâna pe o jmecheroaică, ca mine! … Fă-te că nu mă cunoști … Și, din nou, pfu, alte coji de semințe, apoi, aruncă în aer chiștocul de țigară, care, în cădere, este șutat spre mijlocul străzii.

Imagine preluată de pe http://www.dreamstime.com

Când se întoarce să plece mai departe, îl aude, iar, pe Trash Can:

– În regulă, dar vezi că ai călcat într-un r…t! … L-a lăsat aici un alt șmecher, dar mai bazat decât tine. Mi-a spus că îți era dedicat și că știi tu. Cică, face parte din șmecheriile pe care le înțelegeți voi. … Oricum, ești mai fashon, acum, cu un pantof alb și unul maro! … Numai bine, Șmekerică! … Te las, să nu-ți stric șmenurile.

MORALA: Coada ridicată … LASĂ FUNDUL NEPĂZIT, iar NESIMȚIREA îți murdărește … CARACTERUL!

maroko.ro/