Poet liric antic grec, originar din Megara (oraș antic în Attica, Grecia, la Golful Saronic vis-a-vis de insula Salamina, care a aparținut de Megara în vremuri străvechi, înainte să îi fie luată de Atena. Megara era unul dintre cele patru districte ale peninsulei Attica, împărțită între cei patru fii ai Regelui Pandion din mitologie, dintre care Nisos era conductăroul Megarei).
Aristocrat, participant la viața politică, a trăit multă vreme în exil. S-au păstrat două cărți de Elogii moralizatoare, semnate cu numele său. Concepția despre lume a lui Theognis cuprinde admirația pentru vitejia celor de viță nobilă și disprețul față de mulțime. Poetul a reflectat în creația sa luptele sângeroase din perioada “revoluției” democratice, care s-a încheiat cu dispariția aristocrației și a condus la formarea societății antice. El însuși fiind un reprezentant al aristocrației, a fost exilat din orașul natal și a rătăcit prin diferite regiuni ale Greciei. Poetul și-a alinat pesimismul și tristețea, disprețul față de “demos – (denumire dată păturilor de oameni liberi dintr-un oraș, cu drepturi politice depline)”, față de “cei josnici”, cetățenii îmbogățiți și conducătorii lor “tirani”, scriind “elegii” scurte cu caracter politico-moralizator. Elegiile sunt adresate tânărului Cyrnus, pe care îl educă Theognis, inițiindu-l în principiile fundamentale ale eticii aristocratice și în morala panteonului tradițional grecesc. Lirica lui reprezintă, în istoria literaturii, unul dintre cele mai elocvente exemple ale disprețului aristocrației față de mulțime. A militat pentru consolidarea aristocrației și s-a exprimat împotriva căsătoriilor dintre aristocrați și reprezentanții “demosului”, în urma cărora “se tulbură natura cetățenilor” și se înrăutățește din punct de vedere biologic (teoria eugenică). Elegiile lui Theognis s-au bucurat de popularitate în rândurile aristocrației ateniene și au servit drept material pentru cântecele de petrecere. Culegerea care a ajuns până în zilele noastre reprezintă în esență o “antologie de petrecere”, conținând o multitudine de versuri.
Cugetările lui Theognis:
- vinul, dacă nu-i băut cu măsură, îi face și pe înțelept, și pe nechibzuit la fel de nesocotiți;
- când cupa veselă vă-ndeamnă, cuvinte-alese să rostiți;
- vă las moștenire: nu faceți exces de zel, în toate alegeți măsura. Același îți va fi succesul, ca după multă străduință;
- feriți-vă sufletul de certuri și de supărări;
- nici măcar leul nu reușește mereu să se înfrupte din carne. Oricât ar fi de puternic, și pe el îl ajunge nevoia;
- urăsc nevasta zvăpăiată și soțul nepotolit;
- nu e bine ca nevasta tânără să aparțină unui soț bătrân, fiindcă, asemenea luntrii legate de corabie, ea nu se poate adapta mișcărilor pupei și nu are o ancoră sub ea, și rupându-și legăturile, adesori, noaptea, găsește un alt liman;
- analizează de două sau de trei ori gândurile care-ți trec prin cap;
- ghiftuiala dă naștere obrăzniciei, mai ales când fericirea dă peste omul prost, iar acesta este lipsit de o minte sănătoasă;
- să pui la încercare purtarea prietenilor în diferite moduri, bagă mai ales de seamă cum se poartă fiecare la mânie;
- este greu pentru omul cu minte să vorbească multă vreme cu un prost. Dar și să facă tot timpul ce este dincolo de puterile omenești.
