Culoarea galben este cea mai caldă, cea mai expansivă și poate cea mai însuflețită culoare. Galbenul este intens, amplu și orbitor ca un șuvoi de metal topit, fiind greu de stins el se revarsă mereu. Galbenul reprezintă razele soarelui ce străbat azurul ceresc având puterea divinităților din lumea cealaltă.

Galbenul este o culoare masculină, o culoare  a luminii și a vieții, fără a putea tinde spre întunecare. Acest lucru a fost foarte bine observat de Kandinski: „Galbenul are o asemenea nazuință spre lumină încât nu poate să existe galben foarte închis. Putem spune deci că între alb și galben este o afinitate profundă, fizică.”

Galbenul este simbolul tinereții și al nemuririi divine. El este culoarea zeilor. Lumina de aur devine uneori o cale de comunicare cu sens dublu, un mijloc între oameni și zei.

În cosmologia mexicană, galbenul-auriu este culoarea pe care o are pământul înainte de înverzire, la începutul anotimpului ploios. Această culoare este deci asociată misterului reînvierii.

Fiind de esență divină, galbenul-auriu a ajuns pe pământ un atribut al puterii principilor, regilor și împăraților, un atribut care arată originea divină a puterii lor.

Galbenul este culoarea veșniciei, tot așa cum aurul este metalul nemuririi. Și unul, și celălalt stau la baza ritualului creștin.

Această culoare, a spicului pârguit anunță însă culoarea toamnei când pământul se dezgolește, pierzându-și mantia de verdeață. Atunci, galbenul semnifică bătrânețea, apropierea morții. Astfel, la limită, galbenul devine un substitut al negrului.