La plimbare, D-nul Șmeker, ferchezuit, cu chiștocul în colțul gurii, punga de … bomboane agricole la purtător, lanțul, gen Fifty Cent, la gât și cu o atitudine ambiguă, își anunță prezența pe Corso, printr-o lansare în aer a pachetului gol de țigări și cu un pfu …, al cojilor de semințe. Este ora când fetele, aranjate, cu banii tăticului, mare magnat, la buzunar, își parchează bolizii supradimensionați în fața lui și îi fac “ochi dulci“. …
După cinci minute de catwalk presentation, este, în sfârșit, abordat de o domnișoară cu forme atrăgătoare: …
– Hei, … maică, vezi că te strigă cineva!
Ups! … Revenit din feeria meditativă, care-i mângâia ego-ul de mascul, … D-nul Șmeker se trezește în fața unei venerabile doamne, trecută bine de a doua tinerețe. Aceasta încearcă să-i indice direcția din care, pare-se că, un prieten mai vechi îi făcea semne disperate.
– Ce-i, mamaie? … Ia-mă mai încet, că m-ai speriat! … Pfu! (și îi zboară cojile de semnițe pe caldarâm, direct în fața femeii) …
– Scuză-mă, maică, … vezi că îți face cineva semn!
– OK, OK, da’ fă-te mai încolo că îmi iei aeru’! … Fă pași, că-mi ruginește lanțu’! …
După despărțirea rapidă de “unfashionable gran’ma“, Mr. Șmeker se îndreaptă spre direcția din care este strigat.
Preț de câteva secunde, rămâne buimac, deoarece nu recunoaște personajul. … Când se dezmeticește, vede pe cineva, verzui, sprijinit lângă o bancă, pe pieptul căruia scria, cu cuvinte mari, inteligibile, “Păstrați curățenia orașului!” și “Aruncați deșeurile la coșul de gunoi!“.
– Hei, Șmekerică, unde te duci? … Te faci că nu mă cunoști? … Hai, mă’, că sunt prietenu’ tău, cel cu care împărțeai mâncarea, până acum câteva săptămâni, Trash Can!
– Nu te-am uitat, fraiere, dar nu se cade să ne vadă lumea împreună, că îm’ p’erd reputația numelui, replică D-nul Șmeker!
– Hai, mă’, că mă lipesc și eu de resturile pe care le arunci tu pe stradă! Așa îi mai ajutăm și pe oamenii de la salubritate, care se ocupă cu curățenia orașului.
– Bă’, Trash Can, crezi că mă interesează pă mine ăia? … Pă’, ce jmecher mai sunt io, dacă intru în combinații cu tine și îi bag în seamă pe măturători? … Lasă-mă, bă’, că trebuie să pun mâna pe o jmecheroaică, ca mine! … Fă-te că nu mă cunoști … Și, din nou, pfu, alte coji de semințe, apoi, aruncă în aer chiștocul de țigară, care, în cădere, este șutat spre mijlocul străzii.
Când se întoarce să plece mai departe, îl aude, iar, pe Trash Can:
– În regulă, dar vezi că ai călcat într-un r…t! … L-a lăsat aici un alt șmecher, dar mai bazat decât tine. Mi-a spus că îți era dedicat și că știi tu. Cică, face parte din șmecheriile pe care le înțelegeți voi. … Oricum, ești mai fashon, acum, cu un pantof alb și unul maro! … Numai bine, Șmekerică! … Te las, să nu-ți stric șmenurile.
MORALA: Coada ridicată … LASĂ FUNDUL NEPĂZIT, iar NESIMȚIREA îți murdărește … CARACTERUL!
