Gânditor antic grec, militant religios și politic.
Informațiile despre viața și doctrina lui sunt greu de separat de legendele care îl prezintă ca pe un semizeu, un înțelept desăvârșit, un moștenitor al întregii științe antice și al Orientului Apropiat, un făcător de miracole și magician. Pitagora și-a părăsit insula natală, Samos, în semn de protest față de tirania lui Policrate ( tiranul insulei Samos între anii 538 (533?) – 522 î.Hr.). E posibil ca în călătoriile sale să fi ajuns în Egipt și în Babilon (cercetătorii presupun că a fost inițiat aici în diferite doctrine secrete). Aproximativ în jurul vârstei de 40 de ani, filozoful s-a stabilit în orașul Crotona din sudul Italiei, unde a întemeiat o societate strict secretă împreună cu discipolii săi, care îl considerau încă din timpul vieții o ființă superioară. Aceasta era o frăție etico-religioasă care s-a bucurat de o răspândire vastă și care avea drept scop înnoirea morală și purificarea vederilor religioase. Ca urmare, frăția a fost supusă unor persecuții sângeroase. Doctrina și descoperirile lui Pitagora s-au păstrat în tradiția orală și sunt imposibil de deosebit de ideile discipolilor săi, cărora le place să atribuie filozofului propriile lor gânduri și idei.
În domeniul matematicii, lui Pitagora i se atribuie introducerea în geometrie a demonstrațiilor, crearea teoriei congruenței, demonstrarea teoremei care îi poartă numele, construcția câtorva poligoane și poliedre. De numele său este legată și teoria despre numere pare și impare, numere simple și compuse, numere geometrice și absolute, despre proporții aritmetice, geometrice și armonice.
Pitagoreicii acceptau sfericitatea pământului și mișcarea lui în jurul unui foc central – izvorul luminii și al căldurii: în jurul acestui foc se mișcă și alte corpuri cerești, care produc prin aceasta un sunet muzical armonios, așa-numita “armonie a sferelor”.
Pitagoreicii recunoșteau nemurirea sufletului și purificarea lui treptată (catharsis), ca urmare a înțelegerii structurii muzicalo-numerice a cosmosului.
Unul din cei șapte înțelepți antici greci. A condus Corintul vreme de 40 de ani. A continuat politica tatălui său, Cripselles, îndreptată împotriva aristocrației ereditare. A introdus baterea monedei subautoritatea statului, taxele vamale, a desfășurat un program vast de construcții, a ridicat edificii arhitectonice impresionante. În vremea lui, au fost lichidate rămășițele gentilice, au fost create tribunale teritoriale și o armată de mercenari. A introdus controlul asupra veniturilor populației, interdicția adunărilor în grupuri în piețe, organizarea de cantine sociale și sărbători fastuoase, a introdus o lege împotriva luxului.
Poet antic grec legendar, autor al Iliadei și al Odiseii. Rapsod călător orb. Cu privire la datele vieții lui Homer, cercetătorii au înaintat opinii diferite: începând cu sec. al XII-lea î.Hr. (după războiul troian) și terminând cu sec. al VII-lea î.Hr. “Șapte orașe își dispută statutul de patrie a lui Homer: Smirna, Chios, Colofan, Pilos, Argos, Itacca și Atena“, se spune într-o epigramă grecească. În realitate, lista acestor oașe e mult mai lungă. A circulat o legendă extrem de răspândită despre o întrecere poetică între Homer și Hesiod. După cum presupune majoritatea cercetătorilor, poemele homerice au fost create în Asia Mică, în Ionia, în sec. al VIII-lea î.Hr. pe baza legendelor mitologice despre războiul troian. Lui Homer i-au fost atribuite în antichitate și alte opere, precum 33 de imnuri, poemele comice Margites, Războiul dintre șoareci și broaște și altele. Poemele lui Homer sunt considerate un tezaur de cunoaștere, inclusiv din perspectivă istorică și geografică.
Poet și gânditor antic.
S-au păstrat în totalitate poemele sala didactice Munci și zile și Teogonia (Panteonul divinităților elene), în care se reflectă concepția despre lume a grecilor din epoca formării societății împărțite pe clase. În primul poem, înfățișează atmosferă socială în care trăiau țăranii aflați sub dominația aristocrației. Astfel, introduce ideea de dreptate ca principiu etic suprem și glorifică munca drept temelie a vieții. Mai mult decât atât, aici sunt conținute proverbe și parabole. Teogonia reprezintă o anticipare a filozofiei grecești antice, prima încercare de sistematizare nu numai a genealogiei zeilor, dar și a istoriei genezei lumii. Poemul se încheie cu genealogia eroilor greci, inițiind direcția genealogică în literatura antică grecească.
