BULLYING-ul și PROBLEMELE ADOLESCENȚEI

Un fenomen actual în toate școlile lumii, bullying-ul, ca și agresiunea sexulă, consumul de droguri, sinuciderea sau alte probleme dificile din viața reală, face parte, fără nicio greșeală, din competențele pe care le obțin copiii/elevii la sfârșitul adolescenței.

grupdzc.ro

Ce reprezintă BULLYING-ul? Este un comportament ostil împotriva unei persoane și/sau de umilire a acesteia, însă poate fi asociat și cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying)

Probabil că, prin această explicație, cei care nu ați auzit de acest termen, ați intrat în miezul fenomenului!

… Reasons Why:

Ce m-a determinat să scriu despre acest subiect? Acum câteva zile, am văzut un film pe Netflix, foarte relevant pentru acest fenomen, denumit „13 Reasons Why„, și mi-am dat seama că, tot ce se întâmplă în acest serial, este de domeniul prezentului. Nu știu câte țări se confruntă cu aceste probleme, atât în familie, cât și în școli, dar sunt sigur că un procent foarte important de copii/elevi sunt afectați emoțional, provoacându-li-se boli psihice, ce le pot pune în pericol viitorul.

librariadelfin.ro

De câte ori se discută despre educația unui copil, de cele mai multe ori se pune accent pe fenomenul de suprafață al acestei educații. Și mă refer la ceea ce vede un părinte sau un educator la copilul/elevul său, zi de zi, versus realitatea incomodă și ținută în întuneric. Poate multe persoane care ar trebui să se implice au cunoștință de acest fenomen, dar este mai confortabilă poziția celor trei maimuțe mistice înțelepte, ce exemplifică legea de aur a japonezilor și budiștilor: „nu văd, nu aud, nu vorbesc„.

Totuși, trebuie emis un semnal de avertizare în toate instituțiile de educație (familie, școală, comunitate etc.) a copiilor/elevilor împotriva acestor îndeletniciri adolescentine. Știm foarte bine că aceste probleme există și nu trebuie evitate!

noriel.ro

Motivele acestui fenomen, pe care le întrevăd și la care aștept opinii și/sau completări din partea voastră, sunt următoarele:

The First Reason:

Primul și, probabil, cel mai important motiv ar fi educația copilului pe care acesta o primește în cadrul familiei.

Cel mai grav lucru al acestui motiv nu este pătura socială din care face parte familia respectivă, ci implicarea activă, sinceră, obiectivă și, indubitabil, afectivă a membrilor familiei în educarea propriului/propriilor copil/copii.

starshiners.ro

Un exemplu pentru această afirmație il puteți afla în sânul unor familii înstărite, pentru care, copiii acestora, lăsați să-și formeze educația în virtutea situației materiale excelente, devin agresivi, impunându-și sau confirmându-și autoritatea în fața celor mai puțin norocoși.

Însă, acest exemplu nu poate fi aplicat în toate cazurile acestui tip de familii. Sunt foarte mulți părinți din această pătură socială, care își doresc o educație superioară pentru copiii lor, astfel că, o generalizare nu ar fi corectă față de ei.

Un alt tip de agresori poate emerge din familiile destrămate, cu părinți agresivi, fără o viață socială sănătoasă, cu antecedente periculoase. Copiii acestor familii își formează un comportament violent, deoarece toate acțiunile brutale suferite în comunitate le conturează ideea de purtare normală în relațiile cu colegii lor.

fashiondays.ro

The Second Reason:

Un alt motiv al fenomenului în cauză poate fi lipsa sau pregătirea superficială a consilierilor școlari.

  • lipsa consilierilor școlari (sunt nenumărate școli care nu dispun de astfel de persoane calificate) și neacordarea importanței acestei funcții reprezintă un pericol major pentru educația și formarea personalității unui copil/elev. Mulți consideră că asigurarea unor acțiuni de cunoaștere și consiliere psihopedagogică a elevilor, realizate atât individual, cât și colectiv, este o pierdere de timp, în dauna altor activități de învățământ și/sau extrașcolare, de recreere;
  • angajarea consilierilor școlari, în baza unor cunoștințe sau relații, fără a se pune accent pe cunoștințele și/sau profesionalismul acestora. Acest tip de consilieri ocupă niște „posturi călduțe„, în principal, în școlile de stat, la care interesul pentru obținerea unor performanțe superioare și competențe riguros stabilite este inferior. Mai jos, am atașat o Fișa postului pentru un consilier școlar, preluată de la un Centru Județean de Resurse și Asistență Educațională, din România:

În urma acestui document, se impune o întrebare pertinentă, cred eu, și anume:

Câți dintre părinții care aveți copii la școală ați discutat cu consilierii școlari privind orientarea școlară și profesională a copilului vostru sau câți ați fost informați despre agresiunile pe care le fac sau le suportă, zi de zi, acești copii?

libris.ro

Concluzie:

În final, aș putea concluziona că interesul față de fenomenul de agresiune, sub toate formele, din școli este foarte scăzut. Motivul? … Aș putea să dau vina pe neputința tuturor persoanelor implicate pentru stăpânirea și eradicarea acestui fenomen, pe interesul lor de a întări personalitatea copilului sau, și mai rău, pe dezinteresul total în asigurarea unei educații civilizate.

Totuși, nu doresc să fac speculații, astfel că las la latitudinea celor care sunt direct implicați în educația și protejarea integrității și personalității copiilor/elevilor lor.

bookzone.ro

Pe Calea Lactee


vivre.ro

Story in my live

“E mai frumos să mergi după lapte la cioban decât într-o țară străină!

Atunci când te duci într-o astfel de țară, precis nu poți pleca de acasă desculț. Și precis drumul n-o ia peste câmp, așa cum o ia cel pe care merg eu alături de mama. Și precis nu se ține după tine un roi de licurici, așa cum se ține după noi. Asta pentru că, atunci când am ajuns în dreptul bisericii, l-am rugat în gând pe Dumnezeu să aibă grijă de inima mamei, iar El mi-a răspuns cu licuricii că da.

Iar stelele precis n-ar avea nici un interes să coboare atât de aproape de pământ, ca să poți vedea ca-n palmă pe unde umbli, așa cum vedem noi doi. Precis are și tataie Ion un amestec aici. El și celelalte stele ce și-au trăit viața de oameni vii pe acest câmp. Este, mă gândesc, cea mai…

Vezi articolul original 309 cuvinte mai mult

Oameni din flori

Story in my live

“Aproape toți cei din neamul meu erau făcuți din flori!

Gheorghe, bunicul dinspre mama, era făcut din flori de Mâna Maicii Domnului. Mirosea a om bun în urma lui. Îți venea să-i strângi într-o sticluță mirosul și să torni câte o picătură pe pernă înainte de culcare.

Bunica Nicula era făcută din floare de salcie. Îi plăcea să plângă din orice.

Tudora, cealaltă bunică, dinspre tata, era făcută din floare de ciulin amestecată cu iasomie. Vorbele ei aveau ghimpi, dar știa să țeasă din ele, când era cazul, povești ce-ți zăpăceau sufletul.
Mătușa Lămâița era făcută din floare de lămâiță, altminteri n-ar fi chemat-o așa.

Bălăureanu, vărul primar al Tudorei, fiind cam pui de lele, era făcut din lalele.

Unchiul Mancioacă, din cârciumărese, că mergea des la cârciumă.

Tata, din floare de pelin. Gândea dulce și vorbea amar.

Mama, din busuioc. Dar am aflat mai târziu asta, când a început…

Vezi articolul original 63 de cuvinte mai mult

Vladimir Colin | 100 de ani de la naștere (1921-1991)

Biblioteca „Alexandru Donici”


Vladimir Colin

1 mai 1921 – 6 decembrie 1991


Fiul lui Lazăr Colin, funcționar, și a Ellei, a crescut într-o familie de evrei emancipați. Liceul Cantemir Vodă și Facultatea de Litere a fost abandonată după un an deoarece timpul îi era acaparat de activitatea politică de activist al Comitetului Central al UTC. Ulterior a fost redactor pe la mai multe reviste: Revista literară, Flacăra și secretar general de redacție la Viața românească.

În 1992, la București, scriitorul Leonard Oprea creează Fundația Culturală Română Vladimir Colin, onorând cu Premiul Internațional Vladimir Colin VIPamericani-români și români, cum sunt: Vladimir Tismăneanu, Andrei Codrescu, Nicolae Manolescu, Șerban Foarță, Bogdan Ficeac, Radu Pavel Gheo.

A fost căsătorit cu poeta Nina Cassian, apoi cu graficianaMarcela Cordescu, care i-a ilustrat câteva din cărțile pentru copii (Basmele omului și Legendele țării lui Vam).

A debutat cu un volum de Basme

Vezi articolul original 590 de cuvinte mai mult

„Vreau să mor pentru cel de acolo!”

Story in my live

“Auschwitz, sfârșitul lunii iulie 1941. La apelul de seară, din blocul 14 lipsea un deținut. Reușise să fugă. Conducătorul lagărului, Eric Fritsch, spumega de furie, amenințând să pună în practică urmările acestui fapt. În locul evadatului trebuia ca 10 bărbați să fie duși drept pedeapsă într-un buncăr și lăsați să moară de foame acolo.

Au fost adunați toți încarcerații. Fritsch a strigat arbitrar numele a 10 deținuți. Bărbații au pășit în față, unii cu fruntea sus, alții tremurând și plângând. Printre ei era și Franz Gajownizek, un tânăr polonez pe care îl aștepta acasă o soție tânără și doi copii mici. Se împletici venind în față și, plin de disperare și teamă, strigă numele soției lui, Helena, și al celor doi fii ai săi.

Orb și surd de mânie, Fritsch s-a făcut că nu vede și nu aude nimic. Adjutantul său, Palisch, care îl slujea pe șeful lagărului trup și…

Vezi articolul original 476 de cuvinte mai mult

ȘMEKERUL și … COȘUL DE GUNOI

La plimbare, D-nul Șmeker, ferchezuit, cu chiștocul în colțul gurii, punga de … bomboane agricole la purtător, lanțul, gen Fifty Cent, la gât și cu o atitudine ambiguă, își anunță prezența pe Corso, printr-o lansare în aer a pachetului gol de țigări și cu un pfu …, al cojilor de semințe. Este ora când fetele, aranjate, cu banii tăticului, mare magnat, la buzunar, își parchează bolizii supradimensionați în fața lui și îi fac „ochi dulci„. …

gunnars.ro

După cinci minute de catwalk presentation, este, în sfârșit, abordat de o domnișoară cu forme atrăgătoare: …

– Hei, … maică, vezi că te strigă cineva!

Ups! … Revenit din feeria meditativă, care-i mângâia ego-ul de mascul, … D-nul Șmeker se trezește în fața unei venerabile doamne, trecută bine de a doua tinerețe. Aceasta încearcă să-i indice direcția din care, pare-se că, un prieten mai vechi îi făcea semne disperate.

– Ce-i, mamaie? … Ia-mă mai încet, că m-ai speriat! … Pfu! (și îi zboară cojile de semnițe pe caldarâm, direct în fața femeii) …

– Scuză-mă, maică, … vezi că îți face cineva semn!

– OK, OK, da’ fă-te mai încolo că îmi iei aeru’! … Fă pași, că-mi ruginește lanțu’! …

După despărțirea rapidă de „unfashionable gran’ma„, Mr. Șmeker se îndreaptă spre direcția din care este strigat.

Preț de câteva secunde, rămâne buimac, deoarece nu recunoaște personajul. … Când se dezmeticește, vede pe cineva, verzui, sprijinit lângă o bancă, pe pieptul căruia scria, cu cuvinte mari, inteligibile, „Păstrați curățenia orașului!” și „Aruncați deșeurile la coșul de gunoi!„.

decathlon.ro

– Hei, Șmekerică, unde te duci? … Te faci că nu mă cunoști? … Hai, mă’, că sunt prietenu’ tău, cel cu care împărțeai mâncarea, până acum câteva săptămâni, Trash Can!

– Nu te-am uitat, fraiere, dar nu se cade să ne vadă lumea împreună, că îm’ p’erd reputația numelui, replică D-nul Șmeker!

– Hai, mă’, că mă lipesc și eu de resturile pe care le arunci tu pe stradă! Așa îi mai ajutăm și pe oamenii de la salubritate, care se ocupă cu curățenia orașului.

vivre.ro

– Bă’, Trash Can, crezi că mă interesează pă mine ăia? … Pă’, ce jmecher mai sunt io, dacă intru în combinații cu tine și îi bag în seamă pe măturători? … Lasă-mă, bă’, că trebuie să pun mâna pe o jmecheroaică, ca mine! … Fă-te că nu mă cunoști … Și, din nou, pfu, alte coji de semințe, apoi, aruncă în aer chiștocul de țigară, care, în cădere, este șutat spre mijlocul străzii.

Imagine preluată de pe http://www.dreamstime.com

Când se întoarce să plece mai departe, îl aude, iar, pe Trash Can:

– În regulă, dar vezi că ai călcat într-un r…t! … L-a lăsat aici un alt șmecher, dar mai bazat decât tine. Mi-a spus că îți era dedicat și că știi tu. Cică, face parte din șmecheriile pe care le înțelegeți voi. … Oricum, ești mai fashon, acum, cu un pantof alb și unul maro! … Numai bine, Șmekerică! … Te las, să nu-ți stric șmenurile.

MORALA: Coada ridicată … LASĂ FUNDUL NEPĂZIT, iar NESIMȚIREA îți murdărește … CARACTERUL!

maroko.ro/

PROMOVAREA ELEVILOR în anul următor de studiu – OBIECTIVĂ sau INCONȘTIENTĂ?

Ideea acestui articol mi-a venit în urma interacțiunii cu o mulțime de copii/elevi din clasele terminale ale gimnaziului, care au multiple lacune, la aproape toate disciplinele parcurse la școală.

decathlon.ro

Pe zi ce trece, sunt tot mai consternat, deoarece promovarea în anii următori de studiu se face fără niciun discernământ. Interesul Ministerului Educației este acela de a duce un elev, în perioada învățământului general obligatoriu (L1/2011, actualizată în 2018), până la capăt, fără prea multe eșecuri (elevi repetenți) și fără prea multe bătăi de cap (învățământ performant). Totodată, interesul nostru, al beneficiarilor (părinți, bunici, frați, surori, dar și licee, facultăți, angajatori) este ca promovarea copiilor în anii următori de studiu să tindă către 100%, dar cu un bagaj de cunoștințe bine stabilit de forurile de conducere și în limite concrete ale rezultatelor obținute după o evaluare obiectivă.

Din multitudinea de circumstanțe, în care am avut ocazia să evaluez copii din clasele gimnaziale, la câteva discipline reale, am constatat că situația învățământului este gravă, și s-a deteriorat extrem de mult, odată cu derularea programului „teleșcoală„. Elevi care dețin cunoștințe minime, aproape de zero, promovează anii de studiu, precum gâsca prin apă, fără să se atingă apa de ea.

resense.ro

Și, deoarece am promis, în articolele anterioare, că mă voi limita doar la documente oficiale, exemple personale, spețe etc. (https://edu-opinion.com/2021/01/06/educatia-formala-si-informala/, ultimul alineat), voi veni în întâmpinarea celor relatate cu câteva exemple:

„Pe durata meditațiilor la o anumită disciplină, cu un elev de clasa a șaptea, am realizat că acesta nu cunoștea următoarele:

  • adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea numerelor naturale și, bineînțeles, a celorlalte numere;
  • ecuația de gradul 1;
  • fracții;
  • extragere radicali;
  • unități de măsură ale mărimilor fizice;
  • transformarea multiplilor și submultiplilor etc.

Și, să nu înțelegeți greșit, este un elev de medie generală, în jur de 8.00. În același timp, este un copil cu un potențial intelectual peste medie și o familie activă în educația lui.”

beanzcafe.ro

„Un alt exemplu, este al unui copil (tot clasa a șaptea) cu note de 10.00 și/sau 9.00 la toate disciplinele, deci care face parte din elita (sau spuma, cum spun unii) clasei. Într-adevăr, nu are aceleași lacune ca primul, dar, din evaluările mele, este departe de realitate. … Poate, din cauza faptului că nu sunt profesor, nu știu să fac niște evaluări obiective!? … Oare!?

Astfel, am o mulțime de exemple pe care aș putea să le înșir, dar nu acesta este obiectivul meu. Scopul meu este acela de a scoate în evidență adevărata „performanță” a învățământului românesc, în secolul XXI, și modul de promovare inconștientă în anii de studiu superiori.

După trista perioadă, de dinainte de ’89, am sperat că învățământul va lua un avânt (treptat, nu brusc) considerabil, și vom avea niște copii superiori nouă, celor din generația X. Mai ales că, implementarea realității virtuale este o opotunitate în plus.

librex.ro

Concluzii:

În urma a ceea ce am spus mai sus, anticipez anumite critici și/sau întrebări, astfel:

  • Exemplele tale se limitează la un număr foarte mic de elevi, și nu reprezintă realitatea„;
  • Dacă nu ești profesor, cine îți acordă credit în ceea ce privește evaluarea unor elevi?„;
  • Crezi că ai mai multă experiență decât un învățător/profesor cu ani de practică educațională în urma sa, pentru a face asemenea declarații?” etc.

Este normal să apară și aceste situații! … Și, întrebările le voi considera retorice, deoarece consider că fiecare dintre noi deținem un adevăr al declarațiilor noastre.

Totuși, niște întrebări, la care solicit răspunsuri din partea voastră (pentru o imagine mai clară a învățământului românesc), am și eu:

  • Unde este sau când va demara învățământul centrat pe elev? Pe când, noua și competitiva Lege a educației?„;
  • Când se va aplica evaluarea obiectivă a elevilor?„;
  • Când vor fi selecționați elevii, pentru urmarea cursurilor, conform abilităților și vocației lor?„;
  • Când va fi eliminat haosul din programa școlară (mă refer la amestecul de discipline, care nu reflectă obținerea de competențe specifice)?„;
  • Când vom lua și noi exemplul lui Toshiwo Doko (15 septembrie 1896 – 4 august 1988), care a declarat, în cadrul unui interviu pe care la dat în New York, că: Noi nu avem nici resurse naturale, nici putere militară. Și nu avem nevoie decât de o singură resursă: capacitatea creierelor noastre. Ea este nelimitată. Trebuie să educăm, să specializăm, să echipăm. Această putere a minții va deveni, într-un viitor apropiat, bunul comun cel mai prețios, cel mai creator al întregii omeniri.?”
babyliss-romania.ro

Astfel, există o mulțime de „Când …?„, pentru care mă întreb, din nou, când vom începe să eliminăm acest adverb interogativ din discuțiile noastre, ce privesc dezvoltarea învățământului românesc?

Singurul lucru pe care pot să-l mai fac, este să întreb, cu un maxim de decibeli: „VOM DESCOPERI VREODATĂ ADEVĂRATA CALE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC!?

geekmall.ro/

ÎNVĂȚĂMÂNTUL POSTCOMUNIST și avântul (sau regresul) pe care l-a luat acesta

Cum facem să-i conștientizăm pe copiii noștri că viitorul lor depinde de educația pe care o primesc atât în cadrul familial, cât și în instituțiile de învățământ?

Sunt sigur că toți ați auzit următoarele reproșuri din partea copiilor voștri: „Ce știți voi, cei care ați trăit în comunism? Noi suntem altă generație, voi trăiți în trecut. Școala nu te învață nimic! Acum, tot ce contează este banul, indiferent de metoda prin care îl produci!„. Bine, nu în aceeași manieră, dar aproximativ cu același înțeles și efect asupra voastră.

carturesti.ro

Nu am afirmat niciodată că învățământul din epoca pe care nu am fi dorit mulți dintre noi să o trăim, adică epoca comunistă, a fost perfect. Departe gândul de mine! În schimb, cu toate responsabilitățile elevilor lipsite de drepturi, cu vulgaritățile și bătăile bine-cunoscute, exista și o latură pozitivă, și anume, educatori/învățători/ profesori mai bine pregătiți și cu sentimentul datoriei față de meserie mult mai bine sedimentat.

În deplină distonanță, învățământul din perioada postcomunistă și-a răsturnat raportul conștiință – persecuție. Ce vreau să spun, este că, moral și juridic, drepturile copilului, și, în speță, ale elevului, încep să triumfe, spre binele psihicului acestuia. Dar, ce facem cu obiectivul principal al învățământului, profesionalismul (din toate punctele de vedere, pregătire, metodică, stil de predare etc.) educatorului/învățătorului/ profesorului? Nu sunt atât de drastic încât să spun că nu mai există speranță, că nu mai avem și pedagogi cu conștiința curată și cu înclinație pentru această nobilă profesie, dar nici nu voi nega că numărul lor a scăzut drastic și este într-o continuă micșorare.

Și, să nu vorbesc nedocumentat, o să vă descriu un exemplu despre modul de predare în sistem online (un sistem nou inventat, cu ocazia apariției pandemiei de COVID-19) la care am fost părtaș indirect.

bestseller.ro
Exemplu personal:

Deoarece timpul îmi permite și solicitări sunt destule, acum vreo 3 luni am început să fac meditații cu câțiva copii, neremunerat. Și asta nu este o laudă, este un fapt! Apropos, era să uit! ... Sunt pensionar, și încerc să-mi ocup timpul cu ceva util. 
 
Într-una din zile, în timp ce încercam să-i explic unui copil lecția, am observat că respectivul se uita uimit la mine, și l-am întrebat de ce este nedumerit. Răspunsul a fost că profesorul nu-i predase tot ce îi explicam eu. În acel moment, i-am cerut caietul să văd ce și cât le-a predat. Am rămas stupefiat de faptul că tot ceea ce i se predase fusese o jumătate de pagină, în care intra și una dintre probleme, cu tot cu rezolvare. M-am gândit că poate nu a scris tot din ceea ce i se predase, și l-am întrebat care este modul de predare la ora de ...:
- Păi, doamna/domnul ne afișează un slide pe calculator, și noi copiem tot ce scrie în acel slide, îmi răspunde copilul.
- Și nu vă explică ceea ce este scris pe slide sau modul de rezolvare a problemelor, întreb eu?
- Nu, deoarece mai toți profesorii intră cu o întârziere de aproximativ 10-15 min. pe aplicație. Până mai rezolvă câteva probleme de ordin tehnic și mai fac și prezența, trec încă vreo 10 min., așa că nu prea ne mai rămâne timp de oră.
- ...! (cam acesta a fost răspunsul meu)

Bineînțeles că, intrând în contact și cu alți copii, am încercat să aflu realitatea. ... În mare parte este aceeași, crudă cu educația viitorilor profesori, politicieni, cercetători, manageri etc.

Deci, cum le deschidem copiilor mintea, să le sporim interesul față de învățământ la fel ca cel pe care îl au față de social media și computer games. … În niciun caz, creând haos din sistemul educațional comunist, ci reparând neregulile acestuia. Dar cum facem asta, dacă cel mai important element al învățământului românesc, pedagogul, a capitulat!? … Și nu cred că acesta „a predat armele” intenționat, ci pentru că societatea i-a permis și chiar i-a demonstrat că nu are rost să-și etaleze capacitățile intelectuale și pedagogice, atâta timp cât nimeni și nimic nu mai funcționează normal.

noriel.ro

O mare putere în stat, adică jurnalismul, este un fake. Fiecare canal de televiziune este dirijat de către un partid cu care simpatizează, ceea ce face ca realitatea să fie distorsionată și, în multe cazuri, panicoasă (dacă mă refer la ce se întâmplă în ultimul timp în lume). Peste tot auzim că sistemul de învățământ, online (și nu numai), este o reușită. Nimeni nu ne arată adevărata față a dezastrului educațional în care se bălăcăresc copiii noștri. … Ba da, ni s-a demonstrat acum, în urma rezultatelor primite la simularea susținută pentru examenele ce urmează. Și, … asta s-a întâmplat pentru că realitatea nu a mai putut fi disimulată.

În concluzie, cum facem să le creștem interesul copiilor pentru educație? … Nu cred că popularizarea așa-ziselor vedete este o soluție. Riscăm să-și dorească același lucru, superficialitate și indecență. Atunci, ce facem? … Cum scăpăm de mizeria și incompetența care s-au infiltrat în sistemul de învățământ? Unde găsim modelul ideal pentru conducerea instituției educaționale, pedagog și, cel mai important, pentru copil? Cine va încerca să fie „făt-frumos pe cal alb„, care să îngenuncheze „zmeul” ce a decapitat învățământul românesc?

O întrebare de final se impune: „Vom reuși vreodată să ne lepădăm de mizeriile cotidiene și vom pune pe șine trenul educației urmașilor noștri?

librariadelfin.ro

Poate mulți dintre voi nu veți fi de acord cu ceea ce am scris aici. Nici nu mi-am dorit asta, din simplul fapt că fiecare are informații, mai bune sau mai puțin bune decât ale mele, diferite despre modul de desfășurare a învățământului. Dezideratul meu este ca acest articol să vă excite interesul și să vă exprimați opinia vis-a-vis de direcția în care credeți voi că se îndreaptă învățământul românesc.

libris.ro

Eroul

Story in my live

“Era singurul din toată școala care nu avusese despre cine să scrie. Nu-i murise nici un bunic în război. Luptaseră pe front, ca și bunicii părinților săi, dar nu ajunsese nici unul dintre ei erou. Din cauza nenorocului de a se întoarce teferi acasă. Nenoroc pe care-l moștenise el acum, când nu putea să participe la concursul anual de înălțări, care consta în scrierea unei compuneri despre bărbații din familie ce-și dăduseră viața pentru țară. D-asta se și numeau eroi. Intrase în tradiția școlii ca de sărbătoarea lor, ce cădea în ziua de Înălțare, să se desfășoare concursul cu pricina. I se mai zicea și concursul de înălțări. Câți eroi aveai în familie, de atâtea ori de înălțai povestind despre ei.

Însă el, care era cel mai talentat elev din școală, nu putea să se înalțe niciodată. Și asta pentru că nu avea pur și simplu despre cine să scrie…

Vezi articolul original 313 cuvinte mai mult

Divina comedie de Dante Alighieri

Biblioteca „Alexandru Donici”

– 700 de ani de la publicare

,,O, voi, ce teferi v-ați născut la minte cătați cu sârg ce tâlc ascund de glotă… sub tainic văl, ciudatele-mi cuvinte.”

Cu toții știm și recunoaștem la un moment dat, faptul că sentimentul suprem este iubirea, dragostea ca ceara caldă mai duioasă. Dar ce se întâmplă atunci când cineva este privat de acest lucru, este îndepărtat și silit o viață întreagă sau o eternitate să renunțe la ea? Ce se întâmplă atunci când trebuie să înveți să renunți la iubire și să trăiești cu un dor care niciodată nu se va ostoi? Ridici Iadul dacă nu poți atinge Cerul?

Alighieri, Dante. Divina Comedie / Dante Alighieri. București: Corint, 2008. – 32 p.

Dante Alighieri - Divina comedie - elefant.ro

În căutarea răspunsurilor pentru întrebările de mai sus îl vom avea drept îndrumător pe Dante, cel care a iubit o viață întreagă de la distanță – pe Beatrice

Vezi articolul original 252 de cuvinte mai mult