Arhive categorii: Povești educative pentru copii

Povestioare educaive pentru cei mici

Doi mici dragoni

Doi mici Dinozauri

Lasă un răspuns

Pentru vârsta: 4 – 8 ani;

Această povestioară a fost scrisă pentru a ajuta o fată care a suferit anterior neglijență și se luptă cu rivalitatea dintre frați.

Adaptări: ar putea fi folosită pentru orice situație dificilă anterioară, care a restrâns resursele parentale, cum ar fi boala sau stresul. 

top-shop.ro

Limba Română:

Odinioară, într-un regat magic, s-au născut cele mai frumoase două ouă de dinozaur. Unul a fost un ou frumos albastru-pestriț, iar celălalt un frumos galben-roz. Erau pur și simplu perfecte. Într-o zi, aceste ouă frumoase aveau să eclozeze în dinozauri mici, dar mai întâi aveau nevoie de multă lumină solară pentru a-i ajuta să crească. Problema a fost, totuși, că ouăle s-au născut într-un cuib, într-o junglă foarte aglomerată, cu foarte puțină lumină solară. Era doar cea mai mică rază de soare. Oul albastru s-a rostogolit mai aproape de soare și a început să crească puțin. Dar nu era suficient nici măcar pentru acel ou mic. Oul galben-roz abia a primit puțin soare și nu creștea puternic. A devenit mai slab și mai trist fără nicio lumină solară. Nimeni nu putea vedea cât de frumos era acest mic dinozaur înăuntru.

Slavă Domnului, într-o zi, un explorator și-a dat seama că aceste ouă nu creșteau și nu vor ecloza niciodată acolo unde locuiau. Așadar, au fost mutate într-o țară frumoasă, cu mult soare și dragoste. Era suficientă lumină solară aici pentru o sută de ouă de dinozaur!! Ouăle noastre au crescut și au crescut, până când într-o zi superbă, însorită, au eclozat! Oh, aceștia au fost cei mai drăguți dinozauri pe care i-ați văzut vreodată! Au strălucit! Au devenit puternici. Ei s-au jucat, au râs și au mâncat atâtea frunze și flori. Erau perfecți.

Uneori, micul nostru dinozaur galben-roz își făcea griji că soarele se va termina. Soarele i-a spus că va străluci mereu mult acum, că se află în această nouă țară. Ar fi mereu acolo și ar fi întotdeauna suficient pentru toată lumea. Soarele i-a dat o piatră magică pentru a-i aminti că nu trebuie să-și facă griji niciodată.

evomag.ro

Limba Engleză:

Two little dinosaurs

Age range: 4-8 year olds

This was written to help a girl who had previously suffered neglect and was struggling with sibling rivalry.

Adaptations: Could be used for any earlier difficult situation which restricted parental resources such as illness or stress.

Once upon a time, in a magical kingdom, the two most gorgeous little dinosaur eggs were born. One was a beautiful speckled blue egg and the other a beautiful yellow/pink one. They were just perfect. One day, these beautiful eggs would hatch into little child dinosaurs, but first, they needed lots of sunlight to help them grow. The problem was, though, that the eggs were born into a nest in a very busy jungle with very little sunlight. There was only the tiniest little ray of sunlight. The blue egg just happened to roll closer to the sunshine and started to grow just a tiny bit. But there wasn’t enough even for that little egg. The yellow/ pink egg hardly got any sunshine at all and was not growing strong. It grew weaker and sadder without any sunlight. No one could see how beautiful this little dinosaur was inside.

Thank goodness, one day, an explorer realised these eggs were not growing and would never hatch where they lived. So, they were moved to a beautiful country with lots of sunshine and love. There was enough sunlight here for a hundred dinosaur eggs!! Our little eggs grew and grew, until one gorgeous, sunny day, they hatched! Oh, these were the cutest little dinosaurs you ever did see! They sparkled! They grew strong. They played. They laughed and they ate so many leaves and flowers. They were perfect.

Sometimes, our little yellow/ pink dinosaur worried that the sunshine would run out. The sun told her that it would always shine lots now that she was in this new country. It would always be there and there would always be enough for everyone. The sun gave her a magic stone to remind her that she did not need to worry ever again.

libris.ro

Scufita Rosie

Scufița Roșie

Lasă un răspuns

Carte audio:

carturesti.ro Într-un sat, lângă o pădure deasă, trăia o fetiță frumoasă, atât de frumoasă, încât părea un înger. Mama sa era atât de bucuroasă de farmecul ei, încât parcă iînnebunise de fericire. Dar și mai bucuroasa era bunica fetiței, care nu scăpa nicio ocazie ca să-i arate cât de  mult o iubea. O covârșea cu cadouri și îi făcuse o frumoasă pălăriuță în formă de scufiță, de culoare roșie. De atunci o numiră Scufița Roșie.

Într-o zi, când Scufița veni acasă după ce se jucase cu prietenele ei, văzu pe masă niște plăcinte delicioase și, crezând că erau pentru ea, își intrebă mama dacă putea să le mănânce.

– Sunt pentru bunica ta; biata de ea este foarte bolnavă, spuse mama. O sa îi duci tu aceste plăcinte și acest borcan cu dulceață.melimeloparis.ro Scufița puse într-un coș tot ce îi spusese mama sa, o sărută pe aceasta și plecă spre casa bunicii, care se afla țn cealaltă parte a pădurii. Scufița Roșie mergea cântând bucuroasă, când, trecând prin pădure, se întâlni cu Lupul, care era mai înfometat ca niciodată. Micuța putea fi o gustare delicioasă pentru dinții lui ascuțiți. Dar, tocmai când își deschidea gura îngrozitoare, observă în apropiere niște tăietori de lemne. Se ascunse unde putu mai bine, apoi se apropie de fetiță spunându-i cu o voce prefăcută :
– Ce frumoasă ești, fetițo! Cum te numești?
– Mă numesc Scufița Roșie.
– Aha, aha ! Frumos nume mai ai ! Și unde te duci așa singurică?
– Merg să-mi vizitez bunica. Vezi coșul ăsta ? Înăuntru am plăcinte și un borcan cu dulceață pe care mi l-a dat mama pentru ea.

Fetița, fiind bine crescută, îi răspundea cu amabilitate Lupului, fără să realizeze pericolul pe care îl reprezenta acesta.
– Aha, aha !…Deci bunicuța ta este bolnavă? Măi, să fie ! Și este departe de aici casa bunicuței tale ?
– Foarte departe! răspunse Scufița Roșie. Mai am jumătate de drum de mers. Vezi moara aceea în departare ?
– În moara aceea locuiește bunica ta?
– Nu în moară; aproape de ea, în prima casă din sat.
Stătu pe gânduri Lupul și, după ce își frecă cu labele botul, care era umed de poftă, îi spuse:
– Știi ce m-am gândit, Scufiță? O să te însoțesc să-ți vizitezi bunica.
– Tu o cunoști pe bunica mea ?
– Nu, dar aș vrea să o cunosc.
– Bun, atunci să mergem amândoi să o vedem pe bunica.
– Perfect ! Să mergem amândoi, dar separat. Eu am să merg pe drumul care trece prin pădure și tu pe cel din jurul ei, și astfel vom vedea care ajunge primul la casa bunicii tale.hainedevis.roLupului îi luă puțin timp să ajungă la casa în care locuia bunica Scufiței Roșii. Bătu la ușă și dinăuntru bunica întrebă:
– Cine e ?
– Scufița Roșie, spuse Lupul schimbându-și vocea; ți-am adus niște plăcinte și un borcan cu dulceață.
Bătrâna, crezând că era nepoata sa, răspunse :
– Intră draga mea; ridică zăvorul și împinge puțin ușa.
Așa făcu ticălosul lup și nici nu intră bine, că se năpusti asupra bătrânicii și o înfulecă dintr-o înghițitură.
Puțin mai târziu, ajunse și Scufița Roșie și, găsind ușa încuiată, bătu ușor :
– Cine e? întrebă Lupul cu o voce răgușită.
Fetița se sperie la auzul acestei voci urâte, dar se gândi că bunica era răcită.
– Sunt Scufița, nepoțica ta, ți-am adus niște plăcinte și un borcan cu dulceață, rosti micuța. Dar ce răgușită ești!
Atunci Lupul își schimbă vocea :
– Nu lua în seamă, micuțo; împinge ușa și intră.melkior.roScufița intră încrezătoare, în timp ce vicleanul Lup își ascundea capul sub cuvertură.
– Cum te simți ? întrebă micuța, apropiindu-se de pat.
– Sunt foarte răcită, răspunse Lupul, îndulcindu-și vocea. Închide bine ușa, adăugă pe urmă.
– Unde să pun aceste bunătăți pe care mi le-a dat mama pentru tine ?
– Pune-le pe masă și vino să te culci lângă mine.
Scufița se așeză pe pat și exclamă:
– Ce brațe mari ai azi, bunico!
– Ca să te pot îmbrțăișa mai bine, răspunse lupul.
– Și ce picioare mari ai!
– Ca să alerg mai bine, draga mea.
– Dar bunico, ce urechi mari ai!
– Ca să te aud mai bine, micuțo.
După un scurt moment de liniște, Scufița întrebă :
– Dar bunico, și dinții aceștia enormi pe care îi ai?
– Sunt așa ca să te pot mânca mai bine!chilipirul-zilei.ro/ Și animalul se năpusti asupra fetiței ca s-o mănânce. Dar Scufița țipă cu putere și fu auzită de niște tăietori de lemne.
Aceștia alergară repede înspre căsuță și îl omorără pe lupul cel hain.
Din acea zi, frumoasa Scufiță povesti tuturor cunoscuților săi ce i se întâmplase și îi sfătui să își aleagă cu mare grijă prietenii, căci unii pot fi răuvoitori și pot oferi surprize neplăcute, precum cea făcută de ticălosul lup.

elefant.ro

Norocul culegatorului

Norocul culegătorului, de I. L. Caragiale (1892)

Lasă un răspuns

Carte audio:

libris.ro

A fost odată un băiat sărman: şi făcându-i-se Maichii Precistii milă de el, s-a prefăcut călugăriţă şi i-a ieşit înainte când bătea el hoinar drumurile.

— Mă băieţele, ce tot umblu tu, de colo până colo, fără rost? Uite, o să vie iarna; tu n-ai părinţi, adapost n-ai, haine nu, n-ai de nici unele. Vrei tu să te procopseşti?

— Vreau, sărut mâna, maică…

— Atuncea…vino cu mine.

Şi a plecat băiatul dupa maica stariţă. Ea l-a dus la o tipografie şi l-a băgat ucenic; i-a dat ceva mărunţele pentru covrigi, l-a blagoslovit şi s-a dus.

lensa.ro

A început atunci pentru băiatul sărac frecuşul jugului vieţii: vânzarea puterilor de azi pe o bucăţica de pâine pentru mâine, de mâine pentru poimâine, ş-aşa tot mereu, muncă zdrobitoare câtu-i ziulica de lucru, de sărbătoare, ba şi de duminică până-n amiezi; asprimea celor mari; uşoare greşeli plătite cu vorbe şi lovituri prea grele, şi silinţă niciodată răsplătită cu o vorbă bună măcar, şi dureri de dinţi prăpădiţi de otrava plumbului, şi usturături de urechi trase la corecturi date prost… şi câte şi mai câte… Avea de ce să mulţumească maichii stariţii, nu-i vorbă.

Dar… le-a răbdat toate.

A crescut băiatul canonit şi muncit şi a ajuns după ucenicie, culegător. Ş-a stat el aşa lucrător multă vreme — şi multă şi grea. Într-o seară, amărât rău de sărăcie şi osteneală, tocmai când trecea să se ducă acasă pe drumul pe unde se-ntâlnise în copilărie cu maica stariţa, şi-a adus aminte cu dor şi cu obidă de ea, ş-aşa s-a gândit de adânc la dânsa, că numai iacăt-o înaintea lui, tot aşa de blândă şi de tristă ca ş-odinioară, tot aşa de tânără şi de frumoasă de parcă nu trecuseră valurile vremii şi peste ea ca peste toată lumea.

— Te gândeai la mine?

— Da maică, mă gândeam la sfinţia ta, că tare mi-e sufletul acrit şi m-am săturat să mă chinuiesc atâtea ceasuri pe zi şi să nu mă procopsesc toată viaţa… ş-mi dam cu socoteala că sfinţia ta trebuie să ai trecere în lumea asta…

kitunghii.ro

Da, maica stariţă zâmbi cu mâhnire şi-i tăie vorba cu bunătate:

— În lumea asta?… nu prea am trecere de la o vreme.

— Şi de aia vream să te rog — zice lucrătorul — să-mi faci şi mie rost de vrun noroc mai bun.

— Să vedem… să mă rog poate de fiu-meu.

— Da ce e fiul sfinţiei tale?… are vreo putere?

— Apoi de! eu aşa gândesc… Da ce ai vrea tu?

— Ştiu eu? aş vrea să nu mai lucrez aşa de mult pentru atât de puţin câştig.

— Bine, zise maica stariţa… Atuncea, dacă-i aşa, o să mă rog de fiu-meu să te norocească.

Şi râdică ochii ei sfinţi şi dulci cum îi cerul senin, în sus şi zise:

— Fiul meu, fiul meu! fă-mi pe gând şi dă omului ăstuia necăjit, că e omul nostru, ce mă rog eu: scuteşte-l de atâta oboseală, şi dă-i şi lui un dar: pentru fiece bârfire ce-a trecut pân degetele şi pân vingalacul lui câte trei parale, două pentru fiece minciună şi câte o para pentru fiecare două nerozii.

— Aoleu! maică, zice culegătorul, iar cu paraua? văz eu că tot nepricopsit o să rămâi.

— Taci tu — răspunse ea — şi aibi credinţă — vorba fii-meu: credinţa ta te va mântui… Noapte bună!

— Noapte bună, maică

Şi s-a dus maica stariţa.

Lucrătorul a pornit şi el spre casă. Când să intre… ce să vază?… Nevastă-sa — că uitasem să vă spui, de graba ce mi-e să isprăvesc, că se şi însurase — nevastă-sa aprinsese o sumă de lumânări şi ţopăia pân odaie singură.

— Ce e femeie? zise omul; ce! ai înnebunit de joci tontoroiul singură fără flaşnetă măcar?

elefant.ro

Aş! femeia n-aude, n-avede: dă-i nainte! ba încă sare şi-l ia de gât şi pe el şi-l târăşte şi-l învârteşte, dă-i la dreapta, dă-i la stânga, mă rog, ca nebunii, până ce cad amândoi pe câte un scaun gâfâind. Bietul om începe să-şi facă cruce ca de alte alea:

“Să ştii că mi s-a smintit femeia de necazul sărăciei!”

După ce s-a mai odihnit ea şi a răsuflat niţel, s-a sculat de pe scaun şi zor-nevoie să-l ia iar la danţ. El de frica tontoroiului, zbughi pe uşă-afară! Ea după el!… şi-i spune toată pricina veseliei ei, pe cum că pe la toacă se trântise puţin obosită de spălatul rufelor şi i se arătase în vis Maica Domnului şi-i zisese:

“Femeie, să scobeşti cu un cuţit sub vatra din tindă, şi o să găseşti acolo o oală, şi ce-o fi în oala aceea al vostru să fie”.

— Şi uite! zice nevasta, şi ridică plapuma… Ce să vezi! Poli, galbeni, patace, franci, băncuţe, hârtii de 20 de 100, ba şi de 1000! pe care le vărsase din oală în pat.

Şi astfel s-a procopsit culegătorul nostru şi a mulţumit maichii stariţii că-i menise aşa de bine.

Pe urmă, mai târziu i s-a deschis lui capul şi s-a dumirit cine să fi fost călugăriţa, că aici stătuse putere dumnezeiască la mijloc şi că el se procopsise aşa fiindcă de atâta amar de vreme era culegător la un ziar mare cotidian:

Trei parale bârfirea, două minciuna, şi nerozii… două de-o para!

bookzone.ro

Povestea povestilor

Povestea poveștilor (poveste letonă)

Lasă un răspuns

Carte audio:

 

carturesti.ro  ÎN VREMURILE DE DEMULT trăia într‑o mlaştină un drac. Odată, acest drac a făgăduit un sac întreg de galbeni celui ce‑i va spune o poveste pe care el n‑o mai auzise vreodată. Au venit mulţi amatori de aur din felurite locuri şi cîte poveşti nu i‑au povestit! Dar numai ce începeau povestea, dracul striga:

—  O ştiu! O ştiu! şi o spunea el pînă la sfîrşit.

Un tată avea trei feciori: primii doi, cei mari, erau deş­tepţi, al treilea, cel mic, era prost. Se gîndiră să meargă şi ei să‑i spună dracului poveşti.

Se duse mai întîi fratele cel mare şi‑i zise:

—  Bună seara, boier preamilostiv!

—  Bună seara, fiule! îi răspunse dracul.

nemira.ro

Şi începu fratele cel mare să povestească. Povesteşte el, povesteşte, dar nici n‑ajunge bine la jumătatea poveştii că dra­cul începe s‑o spună el mai departe. Aşa că n‑a ieşit nimic. Dracul mai pusese o condiţie: celui ce nu va reuşi să‑i spună o poveste pe care el să n‑o ştie, îi va jupui trei fîşii de curele din spinare.

Cînd băiatul cel mare termină toate poveştile care le ştia, dracul îi jupui trei curele şi‑l lăsă să plece acasă.

A doua zi, era pe înserate; fratele cel mijlociu se duse la drac să‑i spună poveşti. Cînd ajunse, îi zise ca şi frate‑său cel mare:

—  Bună seara, boier preamilostiv!

—  Bună seara, fiule! la fel îi răspunse dracul.

Fratele cel mijlociu povesti toate poveştile pe care le ştia. Dar ce folos, dacă şi dracul le ştia pe toate! Şi dracul îi jupui trei curele din spinare, după care îi dădu drumul acasă.

A treia zi, seara, plecă şi prostul să‑i spună dracului poveşti. Taică‑său, e drept, nu voia să‑l lase: o să‑i jupoaie şi lui curele din spinare, dar nu putu să‑l oprească în nici un chip. Cînd prostul ajunse la drac în mlaştină, îi zise:

—  Bună seara, drace.

—  Bună seara, fiule, îi răspunse dracul.

Dar prostul i‑o reteză scurt:

—  Eu nu sînt fiul tău! Nu vrei mai bine s‑asculţi o poveste?

—  Ah, cît de mult doresc! zise dracul. Însă, dacă n‑o să‑mi spui o poveste pe care n‑am mai auzit‑o, o să‑ţi jupoi trei curele din spinare!

—  Aşa să fie!

Prostul fu de acord. Dar mai adăugă:

—  Iar dacă tu mă vei întrerupe, spunîndu‑mi că aşa ceva nu‑i cu putinţă, eu o să‑ţi jupoi din spinare şase curele!

Ce să‑i faci, vrei nu vrei, trebuie să asculţi povestea!

Iar prostul începu aşa:

—  Sîntem la tata trei feciori, tata e al patrulea, iar eu al cincilea.

various-brands.ro

Dracul era cît pe aci să strige că aşa ceva nu e cu putinţă, dar îşi luă seama că o să i se jupoaie şase curele din spinare şi tăcu.

Iar prostul povesti mai departe.

—         Odată, ne‑am dus să curăţăm de tufişuri o poieniţă. Ne‑am apucat şi am curăţat o poieniţă mare‑mare. Dimineaţa, ne uităm şi poieniţa ia‑o de unde nu‑i. Am căutat‑o noi, dar degeaba. Aproape două conace din zi am căutat‑o, însă fără nici un folos. Deodată am zărit un ţăran care tăia o coadă pen­tru greblă. Mă dau mai aproape şi văd că ţăranul sprijinea vîrful cozii într‑o poieniţă mare‑mare. Mie ce‑mi pasă? Eu mi‑s tînăr şi puternic, aşa că am aruncat coada greblei la nouă verste depărtare. Aşa ne‑am găsit poieniţa. Ne‑am apucat de semănat. Trei zile am semănat un grăunte şi jumătate de orz. A răsărit nişte orz de ţi‑era mai mare dragul! L‑am cosit, l‑am treierat şi ne‑am apucat să facem din el bere. Şi, ce să‑ţi spun, am făcut o şură şi jumătate de bere! Şi‑am încins un chef ca‑n basme: şaptezeci de ţărani şi şaptezeci de cai au băut trei zile şi trei nopţi în şir. Berea s‑a terminat, dar am mai scurs de pe fund încă trei butoaie şi jumătate. Ei, şi ne‑am îmbătat serios. Ne‑am apucat să prindem muşte şi să le vîrîm în sac. Asta era tocmai în vremea cînd la nemţi se scumpiseră muştele. Dădeau o vacă pe‑o muscă. O vacă pe‑o muscă! Aflînd asta, ce să zic? Eu mi‑s tînăr şi puter­nic, aşa că am aruncat sacul cu muşte pe umăr şi am pornit spre ţara nemţilor. Acolo, pentru fiece muscă am căpătat cîte o vacă. Pentru fiece muscă – o vacă! Aveam acum atîtea vaci, că poate nici baronul n‑avea aşa de multe. Nu puteam singur s‑o scot la capăt cu ele. A trebuit să le încarc pe‑o corabie ca să le duc pîn‑acasă. Numai că pe mare s‑a stîrnit o furtună care‑a prefăcut corabia în ţăndări şi‑a aruncat‑o pe malul celălalt. Stam şi mă gîndeam ce să fac. Ei, dar ce‑mi pasă? Eu mi‑s tînăr, puternic şi numaidecît mi‑a dat prin cap ce să fac: am apucat o vacă de coadă, am învîrtit‑o binişor şi am aruncat‑o peste mare. Am apucat‑o pe‑a doua şi tot aşa mereu. Astfel mi‑am trecut dincolo toate vacile mele cele frumoase. Mai rămăsese una şchioapă. Dar atunci mi‑am dat seama: da’ eu cum o să trec peste mare? Ei, dar ce‑mi pasă? Sînt tînăr şi puternic, o să mă azvîrl singur peste mare. Am apucat vaca şchioapă de coadă, am învîrtit‑o de vreo zece ori în jur şi am azvîrlit‑o peste mare, ţinîndu‑mă de coada ei. Aşa am zburat cu vaca cea şchioapă peste mare. Aici a trebuit să alerg pînă mi‑am strîns toate vacile. Dar mie ce‑mi pasă? Sînt tînăr şi puternic! Le‑am legat de coarne pe cele mai nărăvaşe. Dumnezeu, văzînd cîte vaci am, mă întreabă dacă nu vreau să le tai şi din pieile lor să fac papuci. Toţi sfinţii îşi cam tociseră papucii şi, de! trebuie să‑i încalţe pe toţi. Şi pe cei mari şi pe cei mici. Şi mi‑a făgăduit Dumnezeu o grămadă de bani. Am tăiat toate vacile, iar din pieile lor am făcut papuci: din pieile mai groase – pentru sfinţii cei mari, din cele mai subţiri – pentru îngeraşi. Acum altă belea: cum să trimit papucii în cer? Nimeni nu vine după ei, şi mai trebuie să iau şi banii de‑acolo. Am luat atunci toate cozile vacilor şi le‑am legat una de alta. Am făcut o frînghie lungă‑lungă. Am legat papucii de un capăt, iar pe celă­lalt – ce‑mi pasă? Sînt tînăr şi puternic! L‑am învîrtit şi l‑am azvîrlit în sus, în cer. L‑am azvîrlit lui Sfîntu Petru drept în mî­nă. El a apucat capătul frînghiei, trăgîndu‑mă şi pe mine odată cu papucii. A luat papucii şi mi‑a plătit banii. Doream să ajung şi eu în cer, dar nu m‑au lăsat; m‑au înhăţat şi m‑au aruncat în jos. S‑a iscat un vînt puternic, care m‑a dus într‑o mlaştină mare. Cum am căzut, am intrat în

smîrc pînă la gît. „Ei, îmi zic, mi‑a sosit sfîrşitul!” Deodată, ce‑mi văd ochii? Un urs fugind, iar după el gonea un iepure, vrînd să‑l prindă. Aveam de gînd să mă prind de coada ursului, dar mi‑am zis: iepurele e mai puternic, de vreme ce vrea să prindă ursul. Aşa că m‑am prins de coada iepurelui: cînd a trecut pe lîngă mine – eu, ce? eu mi‑s tînăr şi puternic – hăţ! l‑am apucat de coadă. Cît de mult dorea să scape! Trage el, trage şi mă smulge din smîrc, numai că, săracul, a rămas fără coadă.

Dracul asculta şi asculta, rămăsese chiar cu gura căscată, dar n‑avea ce să spună. Povestea asta n‑o mai auzise şi se temea ca nu cumva, din întîmplare, să scoată vreun strigăt; atunci i‑ar fi jupuit şase curele din spinare.

Se uită prostul; dracul tremura de frică. Atunci strigă la el:

—  Ce? Nu cumva nu ţi‑a plăcut povestea? Iar dacă nu crezi că totul s‑a petrecut întocmai, na, uite coada iepurelui!

nemira.ro

Acestea zicînd, prostul aruncă pe masă o coadă de iepure. Acum dracul crezu că totul a fost într‑adevăr aşa, şi se sperie şi mai tare. Nu‑i de glumit! Însuşi Dumnezeu a stat de vorbă cu prostul şi i‑a comandat papucii. Ba încă mai aruncă vacile peste mare ca pe nişte pietricele. Dracul îi dădu pe loc flăcăului un sac cu galbeni, greu de nu‑l puteai urni, şi‑i porunci să se care mai repede acasă; nu vrea să mai audă de el.

Prostul nici că dorea altceva. Azvîrli sacul pe umăr şi‑o porni spre casă, parcă era un general. Taică‑său şi fraţii mai mari se mirară nevoie mare de norocul lui, dar prostul nu făcea altceva decît să rîdă. Îşi construi un palat mare şi trăi în el împărăteşte.

libris.ro

SEARA A III-A: POVESTEA SISTEMULUI SOLAR INTERIOR

Lasă un răspuns

POVESTEA SISTEMULUI SOLAR INTERIOR

de tăticul Sorinel

Continuă călătoriile nocturne prin Universul nemărginit și fascinant. În următoarele două seri, tăticul Sorinel va face o incursiune prin Sistemul Solar, unde voi afla despre Soare împreună cu sistemul său planetar și alte obiecte non-stelare.

noriel.ro

… bing-bang, bing-bang, bing-bang, …, bing-bang. Ceasul cu pendul a anunțat ora 21.00. Sunt nerăbdător să înceapă ora poveștilor. Mămica Luna mi-a arătat că, atunci când limba mică indică cifra 9 și limba mare indică cifra 3, trebuie să fiu pregătit pentru începerea călătoriei cosmice.

– Planețică, ești gata pentru începerea unei noi seri surprinzătoare?

– Da, tăticule Sorinel! … Vin imediat! … Așteptam ca, limba mare de la ceas să arate cifra 3. … În scurt timp, termin spălatul. … Gata, vin!

Nu mă așez bine în pătuț, și începe povestea celei de-a treia seri.

Se pare că tăticul Sorinel era dornic să-și demonstreze calitățile de povestitor.

După două nopți în care ai făcut cunoștință cu Pământul, planeta pe care locuiesc toate vietățile, și cu satelitul său natural, Luna, este timpul să extindem explorările cosmosului dincolo de acest sistem planetar.

Astfel că, în seara asta și în seara următoare, vom explora întregul Sistem Solar, unde Pământul și Luna sunt elemente ce îl întregesc. Și ca să înțelegi mai bine, așa cum casa noastră este completă numai atunci când toate lucrurile din ea sunt aranjate, astfel încât să ne fie utile și ușor de folosit, și, bineînțeles, întregită cu prezența noastră, a ta, a mea și a mămicii Luna, așa și Sistemul Solar are elementele lui care îl fac să funcționeze într-un anumit fel, cel puțin, benefic pentru noi, vietățile de pe Pământ.

vivre.ro

Sistemul Solar este format din Soare, steaua aflată în centrul acestuia, împreună cu întreg sistemul său planetar, ce are în compunerea sa 8 planete cunoscute și, posibil, o a noua planetă, aflată la marginea Sistemului Solar, despre care încă nu se cunoaște prezența certă a ei.

Toate planetele cunoscute, din Sistemul nostru Solar, sunt dispuse, în jurul Soarelui, sub formă de disc și au o mișcare de rotație în jurul acestuia.

Dinspre centru către exterior, acestea sunt Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Primele patru planete sunt despărțite de celelalte patru de un inel, compus din roci sfărâmate, numit Centura de Asteroizi, care împarte sistemul planetar în Sistemul Solar Interior și Sistemul Solar Exterior.

În această seară, vom explora Sistemul Solar Interior, din care fac parte planetele Mercur, Venus, Pământ și Marte, aflate în interiorul Centurii de Asteroizi.

Cele patru planete interioare sunt denumite și telurice/terestre, deoarece, ca și Pământul, și celelalte 3 au o compoziție densă de roci.

a)    MERCUR:

Cea mai apropiată planetă de Soare, este Mercur. Aflată la o distanță de aproximativ 50.000.000 km și denumită după Mercur, un zeu ce era considerat mesagerul zeilor în mitologia romană din cauza rapidității sale, realizează o rotație completă în jurul Soarelui în 88 zile pământești.

Planeta este o sferă de fier, cu un diametru la Ecuator de 4.879 km, probabil parțial în stare topită, și acoperită de un strat subțire de rocă, plină de cratere, asemănătoare cu suprafața Lunii.

Nu are atmosferă, ceea ce face să nu permită prezența vietăților pe ea, și nici sateliți cunoscuți, precum este Luna față de Pământ. Din cauză că nu există atmosferă pe Marte, care să rețină căldura în jurul ei, temperatura variază între -173°C noaptea și +427°C ziua. Să înțelegi cum ar acționa atmosfera asupra acestei planete, dacă ar exista, imaginează-ți un balon, în interiorul căruia se află planeta Mercur.

Marginile acestui balon (presupus atmosfera din jurul planetei), menține în interior și, în același timp, în jurul planetei aerul cald, care nu poate fi răspândit în toate direcțiile.

b)    VENUS:

Îndepărtându-ne de Soare, următoarea planetă pe care am întâlni-o după Mercur este Venus, situată la 108,2 milioane km de centrul Sistemului Solar. Deoarece se află la o distanță mai mare decât Marte, rotația în jurul Soarelui se realizează într-o perioadă mai mare, și anume, în aproape 225 zile pământești. Venus este singura planetă care se rotește în jurul axei sale invers decât sensul de orbitare în jurul Soarelui.

Venus este o planetă extrem de uscată, iar în atmosfera densă, compusă din dioxid de carbon, un gaz toxic pentru vietăți, captează orice urmă de căldură ajunsă la suprafața ei, ridicând, astfel, temperatura la valori care depășesc +450°C. Din cauza acestei atmosfere dense, Venus pare o planetă foarte strălucitoare și se poate vedea de pe Pământ sub formă de stea.

Ca și Pământul, Venus are în compunere scoarța, cu o grosime de aproximativ 50 km, mantaua, formată din siliciu, un cristal stâncos, și din nucleu, care ocupă mai mult din jumătatea acestei planete.

Diametrul la Ecuator, al acestei planete, este aproape cât al Pământului, de 12.104 km, dându-i-se și denumirea de Planeta soră, iar în jurul său nu orbitează niciun satelit.

c)    PĂMÂNTUL:

A treia planetă, de la Soare, după cum ți-am spus anterior, este planeta noastră, Pământul.

Despre acestă planetă ți-a povestit mămica Luna, însă, un singur amănunt, și foarte important, pe care nu ți l-a spus este faptul că Pământul se rotește în jurul Soarelui, în aproximativ 365 de zile. Deci, această orbitare se realizează într-un timp mai lung decât Mercur și Venus, datorită distanțelor diferite dintre cele trei planete și steaua în jurul căreia se rotesc, Soarele.

 d)    MARTE:

Și cea mai îndepărtată planetă față de Soare, din Sistemul Solar Interior, dar și cea mai apropiată de Centura de Asteroizi, poarta către Sistemul Solar Exterior, este Marte.

evomag.ro

Botezată astfel după zeul roman al războiului, Marte este denumită și Planeta Roșie, datorită înfățișării sale văzute de pe Pământ.

Deoarece se află la o distanță de 228 milioane de km față de Soare, Marte este mai rece decât Pământul, cu temperaturi ce variază între -130°C și +20°C. S-a constatat că, la fel ca și pe Pământ, pe Marte sunt anotimpuri, bineînțeles de aproape două ori mai lungi, din cauza distanței mari față de Soare, care face ca anul marțian să fie de aproape două ori mai mare decât cel al planetei noastre, și anume, de aproximativ 687 zile terestre.

Datorită atmosferei, climei și scoarței, se presupune că, la un moment dat, a existat viață și pe această planetă.

Ca și mărime, Marte are un diametru la Ecuator de 6.794 km, aproape jumătate din diametrul Pământului.

Elementele componente al acestei planete, ca și la celelalte, sunt:

  • scoarța, cu o grosime de până la 120 km, având suprafața acoperită de bolovani, cratere imense și canioane și măturată constant de furtuni de praf;
  • mantaua, un înveliș gros de roci, formate din siliciu, fier și magneziu;
  • nucleul, care ocupă între 30% și 40% din diametrul planetei și, posibil, alcătuit din fier și sulfat de fier.

Marte are doi sateliți naturali, probabil asteroizi capturați din Centura de Asteroizi, denumiți Phobos, ce înseamnă panică și frică, și Deimos, teroare și spaimă, fiii lui Ares, ca și Marte, zeul războiului în mitologia greacă.

O călătorie prin Sistemul Solar Interior …

…, bing-bang. S-a auzit a șapte bătaie a pendulei. Am început coborârea pe Pământ. În timp ce aterizez, simt o zguduitură. Să fie oare din cauza turbulențelor din atmosferă!?

– Planețică, este ora 07.00, mă anunță mămica Lună, scuturându-mă ușor de umăr. … Haide, baia te așteaptă!

Deci astea erau turbulențele, îmi ziceam eu în sinea mea, în timp ce mă îndreptam agale spre baie.

Așa am mai încheiat o uimitoare călătorie printre stele.

Îți urez o zi superbă! … și continuă să ÎNVEȚI LUCRURI NOI!

kalapod.net

SEARA A II-A: POVESTEA LUNII

Lasă un răspuns

POVESTEA LUNII

de mămica Luna

… este ora de povești. Mămica Luna este pregătită pentru o nouă călătorie în lumea fascinantă a Universului.

Eu sunt, încă, la baie. … Cred că trebuie să mă grăbesc puțin. Sunt nerăbdător să aflu lucruri noi și interesante despre fața ascunsă a Universului.

Gata! … Am terminat! … Mă îmbrac rapid cu pijămăluțele și … hop, am aterizat în pătuț, lângă mămica Luna!

– Mămică Luna, despre ce îmi povestești în seara asta?

– Despre LUNĂ, Planețică, planeta care mi-a dăruit numele pe care îl port. … Este una din planetele importante, care influențează multe fenomene de pe Pământ. Vei vedea că, așa cum eu mă îngrijesc de educația și creșterea ta, așa și Luna protejează planeta noastră și, în același timp, produce un efect benefic asupra climei, care ajută evoluția vieții.

Și, continuând această călătorie, vreau să înțelegi că fiecare element al Universului are însemnătatea și frumusețea sa, despre care este important să cunoști, măcar, lucrurile esențiale. Cu ajutorul tehnologiei avansate, astronomii au reușit să dezvăluie o mare parte din enigmele Universului, printre care și misterul care învăluia planeta cea mai apropiată de Pământ, Luna.

Singurul loc din cosmos, altul decât pe Pământ, unde a ajuns omul și a putut să exploreze, este Luna. La 11 iulie 1969, cunoscutul astronaut american, Neil Armstrong, a fost primul om care a comandat o misiune de aselenizare (aterizare pe Lună), unde, împreună cu colegul său, Buzz Aldrin, au efectuat o misiune de explorare de două ore și jumătate direct pe suprafața Lunii. Tot atunci a fost lansată și faimoasa expresie “pas uriaș pentru omenire”, deoarece a fost cea mai mare realizare a omenirii la acea vreme, care, într-un fel, a schimbat lumea și a ajutat mult la evoluția omului.

În prezent, după mulți ani de cercetare, Luna, planeta cea mai cunoscută, se știe că este satelitul natural al Pământului (corpul ceresc care se rotește în jurul planetei noastre). De aceea, îți spuneam că este un fel de protector al Planetei Pământ. Luna se mișcă pe o traiectorie ușor alungită în jurul Pământului și are această mișcare de rotație din cauza unor forțe puternice, invizibile, denumite forțe gravitaționale (forțe care tind să aducă cele două planete una către cealaltă). Această forță oferă un efect stabilizator asupra Pământului, ceea ce îl face să nu se rotească haotic. Din cauză că Pământul se mișcă în jurul axei sale și Luna se mișcă în jurul Pământului, în același sens cu sensul de rotație al acestuia, Luna face o rotație completă în aproape 28 de zile.

Distanța dintre cele două planete este de 384.400 km. Ca și seara trecută, să îți dai seama cam cât de departe se află, este la o distanță de aproximativ 8,5 ani de mers pe jos, fără întrerupere, și la aproximativ jumătate de an, de mers cu mașina.

În comparație cu Pământul, Luna este mai mică, având un diametru, măsurat la Ecuator, de 3.476 km.

Datorită acestei distanțe, care, în nemărginimea Universului, este o distanță foarte mică, și a mărimii Lunii comparativ cu Pământul, Luna determină, după cum ți-am spus la început, anumite fenomene. Unul dintre acestea este mareea (oscilația periodică a nivelului mării sau oceanului sau atragerea apei oceanului sau mării). Acest fenomen se datorează aceleiași atracții gravitaționale.

 Un alt fenomen important, pe care trebuie să-l cunoști, este faptul că Luna se găsește în diferite faze, în funcție de poziția ei, la un moment dat, și pozițiile Soarelui și a Pământului. Acest fenomen influențează organizarea calendarului nostru, după care aflăm ziua în care suntem.

Ca să înțelegi mai bine, imaginează-ți că, atunci când Luna se află între Soare și Pământ, va fi luminată de Soare numai pe partea care nu se vede de pe Pământ. Acest lucru o face să fie aproape invizibilă, ținând cont că Luna este foarte mică, în comparație cu Soarele, și lumina acestuia o înghite, făcând-o nevăzută.

Datorită mișcării de rotație a Lunii în jurul Pământului, există 4 faze ale lunii, și anume:

  • Lună nouă, când nu se vede luminată deloc de pe Pământ. Este în totalitate neagră, aproape invizibilă;
  • Primul pătrar, când se vede luminată doar jumătate din Lună;
  • Lună plină, când se vede luminată întreaga Lună;
  • Ultimul pătrar, când se vede luminată cealaltă jumătate din Lună.

Astfel că, Luna trece prin toate cele patru faze, în timp ce efectuează o rotație completă în jurul Pământului. Și asta se întâmplă în aproximativ 30 zile, adică într-o lună calendaristică, de la prima Lună nouă până la următoarea Lună nouă.

Ca și Pământul, Luna este compusă din scoarță despre care se crede că are o grosime de 70 km, din manta, cu o grosime de cel puțin 1.000 km, alcătuită din materie pietroasă și câteva metale, și dintr-un nucleu foarte mic.

În ceea ce privește viața pe Lună, astronauții au descoperit o lume moartă și lipsită de apă.

„Hei, somnorosule! … Deșteptarea! …

”Ce!? …  Începuse să-mi placă pe Lună. … Mai am puțin și aterizez în pătuț! …

–  Planețică, este târziu. Du-te și te spală!

– Mămică Luna, în călătoria mea de pe Lună am văzut multe lucruri interesante, îi spun eu în timp ce merg spre baie, dar mi s-a făcut și foame. Crezi că aș putea să mănânc întâi și, după aceea, să merg să mă spăl?

– Nu, Planețică! … Întotdeauna, înainte să te așezi la masă, trebuie să fii curat. Dar asta va fi o altă poveste, pe care ți-o voi spune cu altă ocazie.

– Bine, mămică Luna!

… și așa s-a încheiat o nouă și spectaculoasă călătorie în misteriosul Univers.

La revedere! … și nu uita să ÎNVEȚI LUCRURI NOI!

SEARA I: FAMILIA ALTĂ ÎNTREBARE. POVESTEA PĂMÂNTULUI

Lasă un răspuns

FAMILIA ALTĂ ÎNTREBARE

Salut! … Eu sunt Planețică, și fac parte din familia Altă Întrebare. Mămica mea este Luna, iar tăticul meu este Sorinel. Amândoi sunt foarte implicați în educația mea și fac tot posibilul să-mi răspundă cât mai bine la toate întrebările pe care le întâlnesc zilnic.

Când m-am născut, părinții mei erau deciși în privința numelui pe care mi-l vor da, deoarece ei înșiși făceau parte din Constelația de nume a Universului. Așa că, la puțin timp după întemeierea familiei Altă Întrebare, am apărut eu, Planețică, primul lor copil.

La vârsta de doi ani, mămica Luna mi-a spus că voi începe să primesc cât mai multe cunoștințe pentru educația mea și, bineînțeles, pentru a-mi ajuta părinții în educația viitorului meu frate sau a viitoarei mele surori.

cartepedia.ro

–   Sper că te vei bucura pentru această călătorie, în lumea cu care vei face cunoștință mai târziu, mi-a spus ea mai departe!?

–   Da, mămică Luna, sunt foarte bucuros și nerăbdător să începem călătoria! …

Oricum, cu mult timp înainte de această discuție, eram curios să aflu cum au apărut numele noastre, ce înseamnă ele și de unde provin. De aceea, am întrebat-o:

libris.ro

– Mămică Luna, crezi că am putea să începem cu povestea numelor noastre?-  Da, Planețică, am vorbit cu tăticul Sorinel, și, în fiecare seară, înainte de culcare, îți vom spune câte o povestioară despre locul de unde provin numele noastre. … Deseară, după ce faci băiță și te urci în pătuț, voi veni lângă tine și vom începe călătoria prin Universul în care trăim.

După acest răspuns, fericit că voi afla ceea ce doream să știu de mult timp, am plecat la locul meu de joacă, nerăbdător să treacă ziua mai repede și să vină ora de … povești.

POVESTEA PĂMÂNTULUI

de mămica Luna

… ora 21.15. Familia Altă Întrebare își începe călătoria prin Universul în care se îmbină toate povestioarele spuse de mămica Luna și de tăticul Sorinel.

Bună seara! … Sunt tot eu, Planețică, și mă bucur să ne reîntâlnim pentru o călătorie în necunoscut! …

… gata băița, mă îmbrac în cea mai mare viteză cu pijămăluțele și mă urc în pătuț, așteptând-o fericit pe mămica Luna să vină lângă mine și să înceapă seria de povestioare despre numele noastre și despre locul de unde provin acestea.

În timp ce intră pe ușă, mămica Luna mă întreabă:
–   Planețică, ești pregătit de prima călătorie?

–  Sunt foarte pregătit, mămică Luna! … Cum se numește prima povestioară pe care mi-o spui în seara asta, o întreb eu nerăbdător?

–   Povestea Pământului, îmi răspunde ea, în timp ce se așează în pătuț, lângă mine.  

Îmi pun capul pe pernuța plină de steluțe, îmi ridic plăpumioara albastră ca cerul până la gât și o rog pe mămica Luna să înceapă Povestea Păm… Oare cum spunea că se numește?… Nu-i nimic, aflu în timp ce o povestește și sper să nu mai uit așa repede.

… ca niciodată, că, dacă nu ar fi adevărat, nu am începe această frumoasă călătorie.

Se spune că, înainte de existența lumii care ne înconjoară, nu era nimic. Toate lucrurile și persoanele din jurul nostru, mămica Luna, tăticul Sorinel, pătuțul tău, căsuța în care trăim, pomișorii din curte și toate celelalte lucruri, nu existau înainte de apariția Universului. Totul era zero.

carturesti.ro

Cu 13,7 miliarde de ani în urmă, se presupune că, un grăunte format din părți foarte mici ale unor substanțe, numite particule, s-a mărit atât de mult, încât, astăzi, nu avem posibilitatea să îi atingem sau să îi vedem marginile. Această extindere, fără margini, a grăuntelui, care a avut loc în urma unei explozii, denumită Big-Bang, a devenit Universul despre care îți spuneam la început.

–  Mămică Luna, parcă spuneai că îmi povestești despre Pă…, … Păm…

– Da, despre Pământ. Dar, înainte de asta, trebuia să îți spun cine este Universul și cum s-a format El, deoarece Pământul se găsește în interiorul acestei mingi foarte mari, a căror margini nu pot fi descoperite de mintea omului.

Pământul este, de asemenea, o sferă, plină cu substanțe solide cristalizate și toate metalele pe care le folosim pentru realizarea diferitelor obiecte din jurul nostru.

Adică, nu seamănă cu un balon, plin de aer, pe care poți să-l spargi. Este, mai degrabă, o bilă plină la interior, iar la exterior este acoperită mai mult de două treimi cu apă și restul cu suprafațe de pământ mari și continue, denumite continente, unde trăim noi, oamenii. Este locul pe care locuiesc aproximativ 7,5 miliarde de oameni.

Pământul face parte dintr-un grup de astfel de sfere, denumite planete. De aici vine și numele tău. Toate aceste planete fac parte dintr-un Sistem solar, pe care ți-l va explica tăticul Sorinel, în poveștile următoare. Până atunci, tu trebuie să știi că în Sistemul solar există o stea, denumită Soare, de la care provine și numele tăticului Sorinel, în jurul căreia orbitează (se învârt pe o traiectorie) atât Planeta Pământ (numită și Terra sau Planeta Albastră), cât și celelalte planete.

Distanța de la Pământ până la Soare este de aproximativ 150 milioane km. Ca să înțelegi mai bine cât de departe este Soarele față de planeta noastră, gândește-te că, dacă noi doi am pleca pe jos, de pe Planeta Pământ, pe o stradă denumită, să zicem, Drumul Soarelui, am ajunge la destinație în aproximativ 3.424 ani, fără să ne oprim din mers. Dacă ne-am deplasa cu o mașină, am parcurge același drum în aproximativ 190 ani. În schimb, razele pe care le trimite Soarele către planeta noastră parcurg aceeași distanță în doar 8 minute.

Totuși, această distanță, a Planetei Pământ față de Soare, a făcut posibilă menținerea apei în formă lichidă și asigurarea tuturor condițiilor pentru existența noastră, a oamenilor și a animalelor. Dacă distanța ar fi fost mai mare, apa ar fi înghețat și ar fi devenit solidă, iar, în cazul în care distanța ar fi mai mică, s-ar fi evaporat, ceea ce ar fi dus la dispariția vieții. Dintre cele 9 planete cunoscute ale Sistemului solar, Planeta Pământ este singura pe care există viață.

4pet.ro


Un lucru foarte important, pe care trebuie să-l cunoști, este faptul că Planeta Pământ se învârte în jurul axei sale, iar o rotație completă se realizează în aproape 24 ore. … Exact, cât durează o zi normală. Și, să înțelegi mai bine, o rotație a Pământului se desfășoară din momentul în care te culci, seara, până a doua zi, în același moment.

– Mămică Luna, dar ce înseamnă că Pământul se învârte în jurul axei sale?

–  Imaginează-ți că Pământul este un măr pe băț, exact ca acela pe care îți place să-l mănânci! Mărul este Pământul, iar bățul pe care se află acesta este axa de rotație. Dacă vei învârti bățul cu degetele, vei observa că mărul se învârte și el în același sens cu bățul. Așa se învârte și Pământul în jurul unui băț imaginar. … Ai înțeles? …

–    …

 Ultimul lucru pe care ar trebui să-l reții acum, este lungimea diametrului în zona Ecuatorului (linia imaginară care înconjoară Planeta Pământ, exact pe mijlocul acesteia), și aceasta este de 12.756 km. După cum îți dai seama, planeta pe care locuim noi este foarte mare, în comparație cu puterea noastră de percepție. Totuși, dacă o comparăm cu tot ce există în întregul Univers, este un mic punct, pierdut printre stele.

„Planețică” …

Cred că mă strigă mămica Luna! … Ar trebui să cobor pe Planeta Pământ. … Oricum, am aflat multe lucruri despre planeta pe care locuim și, sincer, aș dori să-mi văd părinții. A fost o călătorie frumoasă! …

–   Mămică Luna, mă bucur că te revăd! Îmi era dor de tine!

–   Planețică, trezește-te! Este ora 07.00, și trebuie să te pregătești pentru grădiniță. … Du-te la baie, spală-te pe față, spală-ți dințișorii și îmbracă-te cu hăinuțele pregătite în camera ta.

… și asta a fost prima călătorie prin Universul în care trăim. Sper că ți-a plăcut și ție să mă însoțești, și te aștept în seara următoare să aflăm lucruri noi din Povestea Lunii.

Pe lunea viitoare! … Să fii cuminte și … ÎNVAȚĂ LUCRURI NOI!

bestkids.ro