Arhive categorie: Educație socială

Articole care descriu educația individului și/sau a unei comunității, alta decât învățământul.

JURNALISMUL ROMÂNESC sub semnul întrebării???

Nu sunt jurnalist și nici măcar nu am cochetat cu jurnalismul, dar, prin acest articol, încerc să înțeleg ideea pe care se bazează un absolvent al Facultății de Jurnalism, când își începe activitatea profesională. De ce, în momentul în care a obținut specializarea de jurnalist, nu își păstrează demnitatea și „murdărește” imaginea acestui job, important pentru menținerea unei societăți democratice? … Pentru bani? … Pentru o carieră profesională superioară, obținută într-un timp scurt? … Pentru o poziție distinsă în societate? … Probabil! Însă, eu, ca și receptor al informațiilor transmise de jurnaliștii români, sunt confuz. Nu știu ce să cred, care mai este realitatea prin țară, indiferent de informație (politică, educație, vreme, mondenități, realiy-show-uri etc.). Ei se gândesc oare la noi, cei care dorim să aflăm „realitatea adevărată„, nu cea modelată și expusă în spațiul public după bunul lor plac?

Principii de bază ale Jurnalisticii:

Conform BAZELOR JURNALISMULUI, unul din cursurile Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării, la capitolul STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI, se spune că: „Jurnalistica este activitatea mediatică de informare și de interpretare a realității, de socializare și de culturalizare a maselor, …

drmax.ro/
fashiondays.ro

Deci, informare și de interpretare a realității. … Dacă este să fac o analiză mai amplă a acestei sintagme, pe lângă faptul că informarea corectă a maselor este un principiu important al jurnalismului, oamenii de presă au și o acoperire pentru știrile subiective, și nu tocmai OK. De ce!? … Deoarece interpretarea realității (a înțelege într-un anumit fel acțiunile sau spusele cuiva, conform https://dexonline.ro/definitie/interpreta) dă o anumită putere fiecărui jurnalist să prezinte informația după puterea lui de înțelegere sau … după înțelegerea care i se impune. Deci, inclusiv instituția de formare a specializării respective (cea de jurnalist) îl învață subliminal pe student despre deformarea realității?Nu știu ce să cred! Probabil, interpretarea realității se referă la acțiunea de explicare a informației pe care o prezintă jurnalistul. Nu am aprofundat acest curs. Totuși, cred că această expresie îl exonerează de vreo vină pe emițătorul unei informații eronate sau, și mai rău, a unei … informații fake.

Din punctul meu de vedere, informarea asupra realității ar trebui să însemne prezentarea faptelor așa cum se desfășoară ele, fără nicio altă interpretare, fie ea și obiectivă. Gândind logic, chiar și obiectivitatea poate deveni subiectivă pentru o persoană, doar pentru simplul fapt că omul are conștiință.

melkior.ro
vivre.ro

În al doilea rând, socializare și de culturalizare a maselor. … Integrarea socială a individului într-un anume grup ar trebui să se facă în baza educării acestuia, și nu pentru prostirea sau îndobitocirea lui. Și, după cum cred că vă gândiți, mă refer la reality-show-urile de prost gust sau astfel de emisiuni, care apar pe diferite posturi de televiziune, și care nu fac altceva decât să-și mărească rating-ul prin crearea de grupuri sociale cu o educație precară. Motivul invocat de moderatorii acestor emisiuni!? … Existența unui public larg care își dorește să vadă așa ceva. Dar, oare, nu se pune și problema că ceea ce se dă pe „sticlă”, se ia ca pe un bun de consum, și, cel mai rău, pune educația maselor sub semnul întrebării?

Despre culturalizare, îmi este greu să spun că își mai are loc printre principiile jurnalismului. După cum se observă, zi de zi, emisiunile care ar trebui să aibă obiectivul culturalizării populației dispar, deoarece nu au priză la public și nu produc bani. Este, însă, foarte multă informație, care au ca țintă acest obiectiv, pe rețelele de socializare, unde este diseminată de oameni din diferite domenii, mai puțin de jurnaliști.

Concluzia:

Concluzia? … Deoarece jurnalismul este „a patra putere în stat, alături de puterea executivă, legislativă şi cea juridică, …„, după cum este scris în același manual, BAZELE JURNALISMULUI, poate să ghideze realitatea lumii și educația populației spre culmi nebănuite. Însă, într-o lume bazată pe puterea banului, nici măcar această profesie nu mai scapă de ghiarele dragonilor avizi de control.

noriel.ro
elefant.ro

Totuși, să fiu corect, ca în orice profesie, și în jurnalism există oameni care încearcă să spele păcatele acestei meserii prin informarea corectă a realității și/sau culturalizarea reală a maselor. Acești jurnaliști sunt deseori nevăzuți sau, cu timpul, excluși din cercul nostru, al devoratorilor de informație. Aici intervine educația și obiectivitatea noastră, a celor care primesc, înțeleg, selectează și, probabil, diseminează mai departe informațiile presei. Deci, într-un fel, și noi alimentăm lăcomia acelor dragoni, prin acceptarea mizeriilor și fakeurilor susținute fără temei.

Cred că vina distorsionării realității și a educației precare se împarte, atât între jurnaliștii avizi de bani, carieră și poziție socială cât și între oamenii care primesc informația, fără educație, cu afinități politice sau cu anumite interese pentru afacerile personale, financiare, politice, sportive etc.

Nu știu dacă este corect ceea ce am prezentat mai sus, dar, după cum am spus anterior, obiectivitatea unei persoane poate deveni subiectivă pentru altcineva. Este o opinie personală, așa că, orice idee argumentată și de bun simț este acceptată.

melimeloparis.ro

BULLYING-ul și PROBLEMELE ADOLESCENȚEI

Un fenomen actual în toate școlile lumii, bullying-ul, ca și agresiunea sexulă, consumul de droguri, sinuciderea sau alte probleme dificile din viața reală, face parte, fără nicio greșeală, din competențele pe care le obțin copiii/elevii la sfârșitul adolescenței.

grupdzc.ro

Ce reprezintă BULLYING-ul? Este un comportament ostil împotriva unei persoane și/sau de umilire a acesteia, însă poate fi asociat și cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying)

Probabil că, prin această explicație, cei care nu ați auzit de acest termen, ați intrat în miezul fenomenului!

… Reasons Why:

Ce m-a determinat să scriu despre acest subiect? Acum câteva zile, am văzut un film pe Netflix, foarte relevant pentru acest fenomen, denumit „13 Reasons Why„, și mi-am dat seama că, tot ce se întâmplă în acest serial, este de domeniul prezentului. Nu știu câte țări se confruntă cu aceste probleme, atât în familie, cât și în școli, dar sunt sigur că un procent foarte important de copii/elevi sunt afectați emoțional, provoacându-li-se boli psihice, ce le pot pune în pericol viitorul.

librariadelfin.ro

De câte ori se discută despre educația unui copil, de cele mai multe ori se pune accent pe fenomenul de suprafață al acestei educații. Și mă refer la ceea ce vede un părinte sau un educator la copilul/elevul său, zi de zi, versus realitatea incomodă și ținută în întuneric. Poate multe persoane care ar trebui să se implice au cunoștință de acest fenomen, dar este mai confortabilă poziția celor trei maimuțe mistice înțelepte, ce exemplifică legea de aur a japonezilor și budiștilor: „nu văd, nu aud, nu vorbesc„.

Totuși, trebuie emis un semnal de avertizare în toate instituțiile de educație (familie, școală, comunitate etc.) a copiilor/elevilor împotriva acestor îndeletniciri adolescentine. Știm foarte bine că aceste probleme există și nu trebuie evitate!

noriel.ro

Motivele acestui fenomen, pe care le întrevăd și la care aștept opinii și/sau completări din partea voastră, sunt următoarele:

The First Reason:

Primul și, probabil, cel mai important motiv ar fi educația copilului pe care acesta o primește în cadrul familiei.

Cel mai grav lucru al acestui motiv nu este pătura socială din care face parte familia respectivă, ci implicarea activă, sinceră, obiectivă și, indubitabil, afectivă a membrilor familiei în educarea propriului/propriilor copil/copii.

starshiners.ro

Un exemplu pentru această afirmație il puteți afla în sânul unor familii înstărite, pentru care, copiii acestora, lăsați să-și formeze educația în virtutea situației materiale excelente, devin agresivi, impunându-și sau confirmându-și autoritatea în fața celor mai puțin norocoși.

Însă, acest exemplu nu poate fi aplicat în toate cazurile acestui tip de familii. Sunt foarte mulți părinți din această pătură socială, care își doresc o educație superioară pentru copiii lor, astfel că, o generalizare nu ar fi corectă față de ei.

Un alt tip de agresori poate emerge din familiile destrămate, cu părinți agresivi, fără o viață socială sănătoasă, cu antecedente periculoase. Copiii acestor familii își formează un comportament violent, deoarece toate acțiunile brutale suferite în comunitate le conturează ideea de purtare normală în relațiile cu colegii lor.

fashiondays.ro

The Second Reason:

Un alt motiv al fenomenului în cauză poate fi lipsa sau pregătirea superficială a consilierilor școlari.

  • lipsa consilierilor școlari (sunt nenumărate școli care nu dispun de astfel de persoane calificate) și neacordarea importanței acestei funcții reprezintă un pericol major pentru educația și formarea personalității unui copil/elev. Mulți consideră că asigurarea unor acțiuni de cunoaștere și consiliere psihopedagogică a elevilor, realizate atât individual, cât și colectiv, este o pierdere de timp, în dauna altor activități de învățământ și/sau extrașcolare, de recreere;
  • angajarea consilierilor școlari, în baza unor cunoștințe sau relații, fără a se pune accent pe cunoștințele și/sau profesionalismul acestora. Acest tip de consilieri ocupă niște „posturi călduțe„, în principal, în școlile de stat, la care interesul pentru obținerea unor performanțe superioare și competențe riguros stabilite este inferior. Mai jos, am atașat o Fișa postului pentru un consilier școlar, preluată de la un Centru Județean de Resurse și Asistență Educațională, din România:

În urma acestui document, se impune o întrebare pertinentă, cred eu, și anume:

Câți dintre părinții care aveți copii la școală ați discutat cu consilierii școlari privind orientarea școlară și profesională a copilului vostru sau câți ați fost informați despre agresiunile pe care le fac sau le suportă, zi de zi, acești copii?

libris.ro

Concluzie:

În final, aș putea concluziona că interesul față de fenomenul de agresiune, sub toate formele, din școli este foarte scăzut. Motivul? … Aș putea să dau vina pe neputința tuturor persoanelor implicate pentru stăpânirea și eradicarea acestui fenomen, pe interesul lor de a întări personalitatea copilului sau, și mai rău, pe dezinteresul total în asigurarea unei educații civilizate.

Totuși, nu doresc să fac speculații, astfel că las la latitudinea celor care sunt direct implicați în educația și protejarea integrității și personalității copiilor/elevilor lor.

bookzone.ro

CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ, subiect tabu în România?

În urma acestui articol, sunt sigur că voi primi o mulțime de critici din partea persoanelor care trăiesc în trecut, inclusiv din partea apropiaților mei. Asta nu înseamnă că acest subiect este mai puțin adevărat sau că voi retracta vreodată ceea ce consider o normalitate.

Consilierea psihologică, un subiect tabu pentru familiile conservatoare și nu numai! Asta constat de o bună perioadă de timp, și descopăr din ce în ce mai des la persoanele pe care le credeam open minds.

kalapod.net

Meseria mea de bază nu este cea de psiholog, psihoterapeut sau psihiatru. Dar, în perioada în care am profesat, am fost nevoit să aplic psihologia persoanei, astfel încât să-mi motivez oamenii și să formez o coeziune în cadrul echipei, pentru a desfășura o muncă eficientă.

Intrând în miezul problemei, sunt sigur că, la fel ca și în cazul meu, ați intrat în contact cu persoane pe care le-ați îndemnat să meargă la psiholog, după ce le-ați aflat situația tulbure din cadrul familiei, jobului sau din cauza oricărui motiv care le deteriorează comportamentul. Și cred că este un sfat uman, pe care orice prieten sau membru al familiei ar trebui să îl dea unui apropiat, dacă are o minimă afectivitate pentru acesta.

Eu am dat asfel de sfaturi de foarte multe ori. Am făcut asta, deoarece consider că, în societatea actuală, plină de activități stresante, anomalii politice, etalarea unor comportamente deviante etc., creierul nostru se umple de probleme nocive, care ne scot de pe traiectoria unei gândiri normale. Și, concretizând acest lucru, împărtășirea problemelor dăunătoare creierului către o persoană care este gata să ne preia greutățile/povara pe care le/o purtăm în secret este același lucru cu momentul în care un pahar plin de apă trebuie golit pentru a putea fi umplut din nou.

Totuși, aproape toate persoanele pe care le-am îndrumat să urmeze o terapie la psiholog, mi-au ripostat astfel: „Sub nicio formă! … Ce, crezi că sunt nebun/ă? … Vrei să râdă lumea de mine?„. Răspunsuri de acest gen mi-au blocat, inițial, replica în cazul multor prieteni la care credeam că orizontul gândirii lor se întinde pe o distanță cât mai mare. Cu timpul, însă, m-am convins că rănile educației comuniste sunt atât de acutizate pentru majoritatea populației, încât nu se poate depăși limita conformismului dăunător.

noriel.ro

Personal, mărturisesc că am trecut, împreună cu familia mea, printr-o situație în care a fost necesară consilierea psihologică, și am făcut-o fără niciun pic de reținere. După câteva ședințe (psihologul respectiv ne-a demonstrat că problemele care pe noi ne-au demobilizat sunt niște probleme zilnice, reale și normale, dar care ne otrăvesc încet creierul), am remarcat liniștea care m-a cuprins și eliberarea de gândurile negre care îmi făceau rău psihicului. Însă, pot să spun că nici eu, cel care a adus în discuție acest subiect destul de actual, nu am participat la un astfel de tratament al creierului pe cât de mult ar fi trebuit.

În final, recomandarea mea este să încercați să vedeți consilierea psihologică, terapia de cuplu sau oricare alt tratament care vă ajută să aveți un comportament pozitiv ca pe o activitate normală, precum somnul sau mesele pe care le luați pentru a vă potoli foamea.

Aștept replicile voastre, privind actualitatea acestui subiect, nevoile voastre pentru terapia psihicului și felul în care vedeți aplicarea tratamentului de acest gen!

vivre.ro

COMUNITATEA și … APĂRĂTORII CIVILIZAȚIEI

Foarte multe persoane își pun întrebarea „De ce trebuie să existe oameni necivilizați?”. Ne trezim de foarte multe ori cu prieteni, vecini, indivizi care trec pe lângă noi, și reacționează neașteptat de ridicol. Oare, care ar fi atitudinea pe care trebuie să o adopte cineva, astfel încât să poată îndrepta situația penibilă în care este pus de un „neadaptat„?

elefant.ro

Într-adevăr, este greu să educi pe cineva care nu a avut parte, până la momentul respectiv, decât de o educație precară, atât din partea părinților, cât și din partea prietenilor, educatorilor și comunității în care a trăit. Este greu să-l faci să înțeleagă de ce lumea civilizată își dorește anumite reguli de conduită, deoarece lumea lui a fost izolată de realitatea metaforică a vieții. Și, pe de o parte, este de înțeles! Mintea persoanei respective nu poate concepe o viață plăcută, fără injurii, fără exteriorizări penibile, fără demonstrații jenante de forță, fără să urâțească tot ce se află în jurul ei. Într-un fel, nu este de condamnat! Poate, … persoana în cauză trebuie compătimită, nu dezaprobată!

Obiectivul meu nu este acela de a fi „avocatul” oamenilor certați cu legile morale ale traiului în comunitate. Vreau doar să spun că le înțeleg, într-o anumită măsură, comportamentul bizar. Nu sunt de acord cu modul lor de a se „maimuțări„, însă realitatea este că, și acești oameni pot fi aduși pe drumul cel bun.

Cred că cea mai potrivită întrebare ar fi „De ce nu reacționează comunitatea la ieșirile necontrolate și hidoase ale indivizilor în cauză?” …

litera.ro

De frică? Nu cred! Oamenii care își doresc o viață civilizată sunt într-un procent mult mai mare decât ceilalți. Ce le lipsește acestora? … Probabil, COEZIUNEA DE GRUP! Sau, sunt prea indolenți cu ceea ce se întâmplă în jurul lor!?

Le dau dreptate celor care mă vor combate cu ideea că există instituții plătite pentru civilizarea indivizilor certați cu moralitatea. Totuși, în același timp, cred că unitatea oamenilor de rând poate crea o societate ce tinde spre perfecțiune. Cum? … Prin exemple personale, discuții pertinente cu „persoanele grosolane„, într-un cadru civilizat, sau, cel mai bine spus, printr-o demonstrație de inteligență superioară față de acești indivizi. Cred că inteligența poate fi „lozul câștigător” în lupta pentru civilizație, și forța unei instituții ar trebui să fie „scutul de siguranță” al inteligenței!

Problema cea mai mare este LIPSA DE IMPLICARE, atât a comunității, cât și a instituțiilor de forță. Lipsa de comunicare și de colaborare dintre cele două organizații pot crea tocmai reversul a ceea ce ne dorim. Și anume, o societate decadentă, care tinde să se degradeze moral și estetic.

Voi încheia la fel cum am început, printr-o întrebare: „Cum sunteți dispuși să reacționați, voi cei care vă doriți un mediu relaxant și civilizat, la un comportament neplăcut și distrugător în același timp?

maroko.ro/

IMAGINEAZĂ-ȚI! … Cum ar arăta lumea ta!?

Aproape, zilnic, auzi pe cineva spunând „Niciodată nu este prea târziu!„. Adevărat! Niciodată nu este prea târziu să-ți reevaluezi modul de viață. Întotdeauna este loc de mai bine, întotdeauna poți să mai faci un efort pentru a-ți demonstra capacitatea intelectuală, fizică sau morală. Totul stă în puterea fiecărei persoane.

De ce m-am axat pe acest subiect? … Deoarece, în fiecare zi mă lovesc de persoane care nu vor sau nu au puterea de caracter pentru a pune punct unui capitol al vieții deviante, și de a intra în lumea civilizată. Peste tot văd pe cineva care își folosește corzile vocale la maximum într-o comunitate, pentru a-și face simțită prezența. Sau, continuu, este cineva care confundă arterele urbane sau rurale cu groapa de gunoi a așezărilor locale. Ori, permanent, ne intersectăm cu indivizi pentru care invectivele aruncate în spațiul public reprezintă o fală (cred ei) ce va fi premiată de cei din jurul lor. Și sunt o mulțime de exemple. Cei care au intrat sau care încearcă să intre în „comunitatea oamenilor selecți„, pot duce această enumerare la nesfârșit.

Atitudinea indivizilor certați cu legea morală
Atitudinea indivizilor certați cu legea morală
elefant.ro

Oare nu există nicio cale de a le demonstra respectivelor persoane situația penibilă în care se expun?

Nu sunt psiholog sau psihiatru și, de aceea, mă întreb de multe ori ce parte a creierului se face vinovată de abaterile acestea comportamentale! Ce îi face pe acești indivizi să se „urâțească” intelectual, fizic și/sau moral?

În mileniul tehnologiei, cred că este destulă informație care ar putea să ne pună în gardă, vis-a-vis de zona penibilului în care putem să cădem. Vrei să te specializezi într-un anumit domeniu? Google îți poate fi de ajutor, cu condiția să nu renunți la primul obstacol. Vrei să ai o condiție fizică de invidiat? Sunt o mulțime de aplicații care îți pot arăta calea pentru o sănătate de fier. Vrei să faci parte dintr-o comunitate selectă? Nu contează educația pe care ai primit-o până „azi„, oamenii din jurul tău sunt bucuroși să te ajute, iar articolele de pe Internet pot completa acest ajutor.

TOTUL ESTE SĂ VREI! … Dorința de a evolua pentru a impune respect, a afișa o ținută autoritară sau de a atrage simpatia persoanelor dimprejur trebuie să fie singura emoție care te învăluie. Nu trebuie să vezi niciodată un comportament deviant ca pe un salvator al popularității. Sau, poate că DA! Dar ca pe un propulsor în popularitatea sferei penibilului și al incompetenței.

Nu crezi că este loc de mai multă civilizație? … Poate că societatea va arăta mai interesant! … IMAGINEAZĂ-ȚI! … Cum ar arăta lumea ta!?

Lumea civilizată

Lumea mea ar arăta cel puțin ca în imaginea din stânga. Și nu sunt de acord cu sintagma „noi suntem români, civilizația nu ne reprezintă„! … Speranța că vom evolua ca ființă umană (fig.), totuși, mă face, încă, să am încredere în lumea în care trăiesc!

bestkids.ro

SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ și … comportamentul individului în secolul XXI

Încă din cele mai vechi timpuri, societatea românească a fost nevoită să stabilească niște norme de conduită pentru o coabitare normală între membrii acesteia. Evoluția de la „o soţietate fără moral şi fără prinţip„, cum spunea Trahanache al lui Caragiale, la o comunitate civilizată și „cu fineță” s-a făcut odată cu impunerea, atât morală cât și legală, a unor reguli de comportament, transpuse într-un cod, denumit codul bunelor maniere.

CODUL BUNELOR MANIERE – ansamblu de reguli care guvernează comportamentul și interacțiunile noastre în comunitate. Pe măsură ce societatea se schimbă, au loc modificări și evoluează și aceste reguli. El reflectă normele noastre culturale, codurile etice acceptate în general și regulile diferitelor grupuri din care facem parte.

noriel.ro

MANIÉRĂ, maniere, s. f. ♦ (La pl.) Fel de a se purta în societate; comportare, ținută. ♦(La sg.) Politețe, amabilitate; bună-cuviință. 

Etimologic vorbind, cuvântul „manieră” (sg.), „maniere” (pl.) provine din limba franceză, manière reprezentând modul de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ținută, politețe, amabilitate; bună-cuviință, conform https://dexonline.ro/.

În orice comunitate, maniera era și este una din calitățile unui individ care impune respect, afișează o ținută autoritară, atrage simpatia persoanelor dimprejur sau are o atitudine superioară. Și, să fiu mai explicit, maniera diferențiază omul (fig.) de animal (fig.).

Viziuni și perspective diferite, privind comportamentul în societate:

Înainte să încep să scriu acest articol, aveam o viziune, probabil, mai limitată asupra a ceea ce presupune comportamentul în societate. O discuție mai deschisă asupra acestui subiect, purtată între mine și fiica mea, în vârstă de 26 ani, mi-a mărit mult orizontul. M-a ajutat să gândesc acest articol, atât din perspectiva seniorilor, cât și prin ochii generațiilor mai tinere.

În plus, un sondaj online, pe care l-am făcut în rândul internauților, a adăugat noi viziuni asupra felului de a concepe ideea de formare comportamentală la o persoană. Și anume, la întrebarea „Sunteți de acord cu introducerea în școlile primare a disciplinei obligatorii, CODUL BUNELOR MANIERE?„, un număr de 517 respondenți au văzut rezolvarea, astfel (vezi tabelul)

Sondaj online
Sondaj online

Influența familiei, școlii și comunității asupra comportamentului individului:

Din sondajul realizat, cele două răspunsuri votate majoritar reliefează că modul de comportare în societate ar trebui învățat din perioada copilăriei. Și este o realitate, deoarece, cum spuneam într-un articol anterior, personalitatea unui individ se formează încă de mic.

Să acordăm întregul credit persoanelor care sunt de acord cu introducerea în școlile primare a CODULUI BUNELOR MANIERE, ca disciplină obligatorie. … Oare, este de ajuns!? În același timp, să fim de acord cu cei care sunt de părere că doar familia este forma socială care trebuie să-și pună amprenta pe comportamentul în societate a copilului?

Putem presupune că aceste persoane au răspuns astfel, deoarece au considerat școala o continuatoare a educației morale, garantată, până la acel moment, de familie. Sau, putem spune că atunci când au răspuns, s-au gândit la faptul că cele două instituții, atât familia, cât și școala, trebuie să facă corp comun în dezvoltarea comportamentală a copilului.

În ultimul caz, pare o situație plauzibilă. Însă, nu uităm de o altă formă socială, care, în sec. XXI, influențează manierele individului mai mult decât cele două instituții? Putem să dăm uitării anturajul din comunitatea în care trăim? După părerea mea, acest element ar trebui controlat (și nu mă refer la un control autoritar, parental sau pedagogic, ci la un control pentru contrabalansarea unui eventual comportament defectuos preluat din anturajul pe care îl frecventează un copil) și reglat de către familie împreună cu școala.

Este adevărat că, înainte de a ajunge la maturitate, un individ se manifestă într-un mod mai puțin plăcut pentru comunitatea din care face parte sau cu cea care interacționează. Efectul răzvrătirii hormonilor adolescenților, completat cu un anturaj (persoanele care constituie mediul social particular al copiilor) deviant, provoacă un comportament șocant în comunitate. Însă, dacă privim în urmă (temporal), cu mai multă obiectivitate, regăsim bizareriile adolescenților de astăzi.

Concluzia?

Nu vreau să fiu apărătorul copiilor, dar, cu puțină încredere, cu multă înțelepciune și, în special, o participare activă la educația lor, sigur am primi și „premiul” mult așteptat, comportamentul pe care ni-l dorim pentru semenii noștri mai tineri.

elefant.ro

Ca o părere personală, la întrebarea pe care am adresat-o online, cred că o disciplină obligatorie, care să modeleze pozitiv comportamentul copiilor, este necesară. Nu contează denumirea disciplinei, ci cred că important este modul și momentul în care se predă această disciplină. Despre moment (clasa sau vârsta când poate fi predată), psihologii sunt cei mai în măsură să-și susțină punctul de vedere. Rămâne de discutat despre stilul de predare al acestei discipline.

Chiar dacă programa școlară este gândită de instituția educațională, un cuvânt ar trebui să-l aibă părinții (beneficiarii manierelor copilului lor). Și cred că, un stil de predare caduc, făcut într-o manieră arhaică, prin dictări și monologuri ale pedagogului, nu va avea niciun efect asupra elevului. Însă, printr-o lecție practică, la care copiii sunt implicați suficient, vor completa educația aleasă primită în cadrul familiei.

carturesti.ro

În final, în opinia mea, comortamentul unei persoane, afișat în societate, este rezultatul implicării comune a familiei, a școlii și a comunității cu care interacționează. Totuși, familia ar trebui să fie modelul individului pe tot parcursul vieții.

ȘMECHERIA versus EDUCAȚIA

M-am confruntat, în ultima vreme, cu o mulțime de persoane care se laudă cu calitatea de șmecher. Și îmi pun întrebarea dacă aceste persoane cunosc etimologia termenului respectiv! Cuvântul șmecher este de origine nemțească și provine din substantivul german „Schmecker” care înseamnă o „persoană cu un gust rafinat, un degustător”. Este adevărat că, în România, semantica acestui termen a fost modificată într-un mod cu totul neașteptat, oferindu-i-se un înțeles mai vulgar.

ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan; sm (Fam.) Tânăr care caută să se remarce ca om de spirit prin manifestări ostentative (și impertinente), menite să epateze (și să scandalizeze) pe cei din jur.

Sursa: https://dexonline.ro

Am auzit tot mai mulți părinți, cu o situație materială peste medie, dar cu o educație de calitate îndoielnică, spunând că doresc să-și menajeze copiii, nu să-i supună stresului zilnic care-i apasă în mediul educațional. Afirmă tot mai des că, „jmecheria” indigenă înfățișează modelul desăvârșit al ființei umane. Cel mai important, pentru ei, este dezvoltarea abilităților copiilor lor de a se adapta situației, într-o manieră imorală. Educația nu reprezintă o prioritate în preferințele acestora. Dimpotrivă, întruchipează, în accepțiunea lor, ideologia unei mase de oameni snobi, care pierd o bună perioadă din viață cu acumularea de cunoștințe și reguli fără substanță în societatea actuală, monopolizată de valoarea banului.

Cine sau ce îndeamnă la aspirația oamenilor pentru însușirea acestei trăsături care tinde să devină identitate națională? … Ne punem întrebări, facem dezbateri, încercăm să ne explicăm rațiunea acestor persoane pentru a le înțelege. În schimb, nu știu câte eforturi se fac pentru redirecționarea interesului general către educația proprie și a propriilor copii.

Dar, haideți să vedem care este sursa acestui concept!

Inteligența emoțională:

În primul rând, cred că principala capacitate care ne ajută să conștientizăm cum ne este influențat viitorul este inteligența emoțională. Un concept care, dacă i se acordă o preocupare firească pentru orice epitrop, crează un cadru adecvat pentru formarea unui caracter puternic, fără echivoc.

Inteligența emoțională reprezintă înțelegerea și gestionarea atât propriilor emoții, cât și pe ale celorlalți. 

Trebuie cunoscut că inteligența emoțională poate fi cultivată de la vârste fragede și dezvoltată pe tot parcursul vieții. De aceea, pentru construirea acestei abilități la un copil este nevoie de o atenție responsabilă din partea familiei, de o comunitate practică și, nu în ultimul rând, de un sistem de învățământ fidel societății.

Asigurându-li-se copiilor toate aceste influențe externe, sub o formă corectă de exprimare a emoțiilor, aceștia vor ajunge, mai târziu, să empatizeze ușor cu cei din jurul lor, să treacă fără dificultate peste evenimente negative, să-și recunoască greșelile, să aibă un grad ridicat de auto-cunoaștere și auto-control, să accepte critici constructive etc.

Astfel că, dobândirea unei inteligențe emoționale pozitive îi va ajuta, atât pe copii, cât și pe părinți, să dezvolte și să mențină relații autentice la nivel personal și profesional pe tot parcursul vieții.

carturesti.ro

Influența familiei asupra inteligenței emoționale a copilului:

Se știe că, pentru a clădi o inteligență emoțională pozitivă propriului copil, părinții trebuie să se implice total în dezvoltarea comportamentului acestuia. Și, pentru a reuși acest lucru, este nevoie de o colaborare strânsă cu școala și comunitatea în care se află.

Altfel spus, familia trebuie să le asigure copiilor:

  • o atitudine curioasă pentru învăţat în orice mediu, acasă, la şcoală şi în comunitate;
  • prezenţă continuă la şcoală, punctualitate şi respectarea unor obiceiuri pozitive;
  • conversații utile despre viitorul, speranţele şi visurile lui;
  • o încurajare permanentă pentru hobby-uri, activităţi extraşcolare şi activităţi comunitare;
  • îndrumare pentru cum să se poarte în societate și cum să construiască relații bune cu cei din jur.

Dar toți membrii unei familii (părinți, bunici) au primit o astfel de educație, când aveau nevoie de ea? … Au avut și ei parte de un cadru familial ideal? … Le-a fost dezvoltată și lor o inteligență emoțională potrivită îmbunătățirii abilităților parentale?

Sunt niște întrebări la care putem să reflectăm și, în urma cărora, putem să aflăm cum s-a infiltrat conceptul de șmecherie autohtonă în sânul unor familii.

Care credeți că este modalitatea de a ne elibera de acest flagel, ce are consecințe nocive, în special, în rândul copiilor?

noriel.ro