Arhive pe categorii: Blog

Educația sub toate formele ei, prezentată prin documente oficiale, sisteme educaționale, situații și spețe desfășurate în diverse perioade.

PROMOVAREA ELEVILOR în anul următor de studiu – OBIECTIVĂ sau INCONȘTIENTĂ?

Ideea acestui articol mi-a venit în urma interacțiunii cu o mulțime de copii/elevi din clasele terminale ale gimnaziului, care au multiple lacune, la aproape toate disciplinele parcurse la școală.

decathlon.ro

Pe zi ce trece, sunt tot mai consternat, deoarece promovarea în anii următori de studiu se face fără niciun discernământ. Interesul Ministerului Educației este acela de a duce un elev, în perioada învățământului general obligatoriu (L1/2011, actualizată în 2018), până la capăt, fără prea multe eșecuri (elevi repetenți) și fără prea multe bătăi de cap (învățământ performant). Totodată, interesul nostru, al beneficiarilor (părinți, bunici, frați, surori, dar și licee, facultăți, angajatori) este ca promovarea copiilor în anii următori de studiu să tindă către 100%, dar cu un bagaj de cunoștințe bine stabilit de forurile de conducere și în limite concrete ale rezultatelor obținute după o evaluare obiectivă.

Din multitudinea de circumstanțe, în care am avut ocazia să evaluez copii din clasele gimnaziale, la câteva discipline reale, am constatat că situația învățământului este gravă, și s-a deteriorat extrem de mult, odată cu derularea programului „teleșcoală„. Elevi care dețin cunoștințe minime, aproape de zero, promovează anii de studiu, precum gâsca prin apă, fără să se atingă apa de ea.

resense.ro

Și, deoarece am promis, în articolele anterioare, că mă voi limita doar la documente oficiale, exemple personale, spețe etc. (https://edu-opinion.com/2021/01/06/educatia-formala-si-informala/, ultimul alineat), voi veni în întâmpinarea celor relatate cu câteva exemple:

„Pe durata meditațiilor la o anumită disciplină, cu un elev de clasa a șaptea, am realizat că acesta nu cunoștea următoarele:

  • adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea numerelor naturale și, bineînțeles, a celorlalte numere;
  • ecuația de gradul 1;
  • fracții;
  • extragere radicali;
  • unități de măsură ale mărimilor fizice;
  • transformarea multiplilor și submultiplilor etc.

Și, să nu înțelegeți greșit, este un elev de medie generală, în jur de 8.00. În același timp, este un copil cu un potențial intelectual peste medie și o familie activă în educația lui.”

beanzcafe.ro

„Un alt exemplu, este al unui copil (tot clasa a șaptea) cu note de 10.00 și/sau 9.00 la toate disciplinele, deci care face parte din elita (sau spuma, cum spun unii) clasei. Într-adevăr, nu are aceleași lacune ca primul, dar, din evaluările mele, este departe de realitate. … Poate, din cauza faptului că nu sunt profesor, nu știu să fac niște evaluări obiective!? … Oare!?

Astfel, am o mulțime de exemple pe care aș putea să le înșir, dar nu acesta este obiectivul meu. Scopul meu este acela de a scoate în evidență adevărata „performanță” a învățământului românesc, în secolul XXI, și modul de promovare inconștientă în anii de studiu superiori.

După trista perioadă, de dinainte de ’89, am sperat că învățământul va lua un avânt (treptat, nu brusc) considerabil, și vom avea niște copii superiori nouă, celor din generația X. Mai ales că, implementarea realității virtuale este o opotunitate în plus.

librex.ro

Concluzii:

În urma a ceea ce am spus mai sus, anticipez anumite critici și/sau întrebări, astfel:

  • Exemplele tale se limitează la un număr foarte mic de elevi, și nu reprezintă realitatea„;
  • Dacă nu ești profesor, cine îți acordă credit în ceea ce privește evaluarea unor elevi?„;
  • Crezi că ai mai multă experiență decât un învățător/profesor cu ani de practică educațională în urma sa, pentru a face asemenea declarații?” etc.

Este normal să apară și aceste situații! … Și, întrebările le voi considera retorice, deoarece consider că fiecare dintre noi deținem un adevăr al declarațiilor noastre.

Totuși, niște întrebări, la care solicit răspunsuri din partea voastră (pentru o imagine mai clară a învățământului românesc), am și eu:

  • Unde este sau când va demara învățământul centrat pe elev? Pe când, noua și competitiva Lege a educației?„;
  • Când se va aplica evaluarea obiectivă a elevilor?„;
  • Când vor fi selecționați elevii, pentru urmarea cursurilor, conform abilităților și vocației lor?„;
  • Când va fi eliminat haosul din programa școlară (mă refer la amestecul de discipline, care nu reflectă obținerea de competențe specifice)?„;
  • Când vom lua și noi exemplul lui Toshiwo Doko (15 septembrie 1896 – 4 august 1988), care a declarat, în cadrul unui interviu pe care la dat în New York, că: Noi nu avem nici resurse naturale, nici putere militară. Și nu avem nevoie decât de o singură resursă: capacitatea creierelor noastre. Ea este nelimitată. Trebuie să educăm, să specializăm, să echipăm. Această putere a minții va deveni, într-un viitor apropiat, bunul comun cel mai prețios, cel mai creator al întregii omeniri.?”
babyliss-romania.ro

Astfel, există o mulțime de „Când …?„, pentru care mă întreb, din nou, când vom începe să eliminăm acest adverb interogativ din discuțiile noastre, ce privesc dezvoltarea învățământului românesc?

Singurul lucru pe care pot să-l mai fac, este să întreb, cu un maxim de decibeli: „VOM DESCOPERI VREODATĂ ADEVĂRATA CALE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC!?

geekmall.ro/

ÎNVĂȚĂMÂNTUL POSTCOMUNIST și avântul (sau regresul) pe care l-a luat acesta

Cum facem să-i conștientizăm pe copiii noștri că viitorul lor depinde de educația pe care o primesc atât în cadrul familial, cât și în instituțiile de învățământ?

Sunt sigur că toți ați auzit următoarele reproșuri din partea copiilor voștri: „Ce știți voi, cei care ați trăit în comunism? Noi suntem altă generație, voi trăiți în trecut. Școala nu te învață nimic! Acum, tot ce contează este banul, indiferent de metoda prin care îl produci!„. Bine, nu în aceeași manieră, dar aproximativ cu același înțeles și efect asupra voastră.

carturesti.ro

Nu am afirmat niciodată că învățământul din epoca pe care nu am fi dorit mulți dintre noi să o trăim, adică epoca comunistă, a fost perfect. Departe gândul de mine! În schimb, cu toate responsabilitățile elevilor lipsite de drepturi, cu vulgaritățile și bătăile bine-cunoscute, exista și o latură pozitivă, și anume, educatori/învățători/ profesori mai bine pregătiți și cu sentimentul datoriei față de meserie mult mai bine sedimentat.

În deplină distonanță, învățământul din perioada postcomunistă și-a răsturnat raportul conștiință – persecuție. Ce vreau să spun, este că, moral și juridic, drepturile copilului, și, în speță, ale elevului, încep să triumfe, spre binele psihicului acestuia. Dar, ce facem cu obiectivul principal al învățământului, profesionalismul (din toate punctele de vedere, pregătire, metodică, stil de predare etc.) educatorului/învățătorului/ profesorului? Nu sunt atât de drastic încât să spun că nu mai există speranță, că nu mai avem și pedagogi cu conștiința curată și cu înclinație pentru această nobilă profesie, dar nici nu voi nega că numărul lor a scăzut drastic și este într-o continuă micșorare.

Și, să nu vorbesc nedocumentat, o să vă descriu un exemplu despre modul de predare în sistem online (un sistem nou inventat, cu ocazia apariției pandemiei de COVID-19) la care am fost părtaș indirect.

bestseller.ro
Exemplu personal:

Deoarece timpul îmi permite și solicitări sunt destule, acum vreo 3 luni am început să fac meditații cu câțiva copii, neremunerat. Și asta nu este o laudă, este un fapt! Apropos, era să uit! ... Sunt pensionar, și încerc să-mi ocup timpul cu ceva util. 
 
Într-una din zile, în timp ce încercam să-i explic unui copil lecția, am observat că respectivul se uita uimit la mine, și l-am întrebat de ce este nedumerit. Răspunsul a fost că profesorul nu-i predase tot ce îi explicam eu. În acel moment, i-am cerut caietul să văd ce și cât le-a predat. Am rămas stupefiat de faptul că tot ceea ce i se predase fusese o jumătate de pagină, în care intra și una dintre probleme, cu tot cu rezolvare. M-am gândit că poate nu a scris tot din ceea ce i se predase, și l-am întrebat care este modul de predare la ora de ...:
- Păi, doamna/domnul ne afișează un slide pe calculator, și noi copiem tot ce scrie în acel slide, îmi răspunde copilul.
- Și nu vă explică ceea ce este scris pe slide sau modul de rezolvare a problemelor, întreb eu?
- Nu, deoarece mai toți profesorii intră cu o întârziere de aproximativ 10-15 min. pe aplicație. Până mai rezolvă câteva probleme de ordin tehnic și mai fac și prezența, trec încă vreo 10 min., așa că nu prea ne mai rămâne timp de oră.
- ...! (cam acesta a fost răspunsul meu)

Bineînțeles că, intrând în contact și cu alți copii, am încercat să aflu realitatea. ... În mare parte este aceeași, crudă cu educația viitorilor profesori, politicieni, cercetători, manageri etc.

Deci, cum le deschidem copiilor mintea, să le sporim interesul față de învățământ la fel ca cel pe care îl au față de social media și computer games. … În niciun caz, creând haos din sistemul educațional comunist, ci reparând neregulile acestuia. Dar cum facem asta, dacă cel mai important element al învățământului românesc, pedagogul, a capitulat!? … Și nu cred că acesta „a predat armele” intenționat, ci pentru că societatea i-a permis și chiar i-a demonstrat că nu are rost să-și etaleze capacitățile intelectuale și pedagogice, atâta timp cât nimeni și nimic nu mai funcționează normal.

noriel.ro

O mare putere în stat, adică jurnalismul, este un fake. Fiecare canal de televiziune este dirijat de către un partid cu care simpatizează, ceea ce face ca realitatea să fie distorsionată și, în multe cazuri, panicoasă (dacă mă refer la ce se întâmplă în ultimul timp în lume). Peste tot auzim că sistemul de învățământ, online (și nu numai), este o reușită. Nimeni nu ne arată adevărata față a dezastrului educațional în care se bălăcăresc copiii noștri. … Ba da, ni s-a demonstrat acum, în urma rezultatelor primite la simularea susținută pentru examenele ce urmează. Și, … asta s-a întâmplat pentru că realitatea nu a mai putut fi disimulată.

În concluzie, cum facem să le creștem interesul copiilor pentru educație? … Nu cred că popularizarea așa-ziselor vedete este o soluție. Riscăm să-și dorească același lucru, superficialitate și indecență. Atunci, ce facem? … Cum scăpăm de mizeria și incompetența care s-au infiltrat în sistemul de învățământ? Unde găsim modelul ideal pentru conducerea instituției educaționale, pedagog și, cel mai important, pentru copil? Cine va încerca să fie „făt-frumos pe cal alb„, care să îngenuncheze „zmeul” ce a decapitat învățământul românesc?

O întrebare de final se impune: „Vom reuși vreodată să ne lepădăm de mizeriile cotidiene și vom pune pe șine trenul educației urmașilor noștri?

librariadelfin.ro

Poate mulți dintre voi nu veți fi de acord cu ceea ce am scris aici. Nici nu mi-am dorit asta, din simplul fapt că fiecare are informații, mai bune sau mai puțin bune decât ale mele, diferite despre modul de desfășurare a învățământului. Dezideratul meu este ca acest articol să vă excite interesul și să vă exprimați opinia vis-a-vis de direcția în care credeți voi că se îndreaptă învățământul românesc.

libris.ro

CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ, subiect tabu în România?

În urma acestui articol, sunt sigur că voi primi o mulțime de critici din partea persoanelor care trăiesc în trecut, inclusiv din partea apropiaților mei. Asta nu înseamnă că acest subiect este mai puțin adevărat sau că voi retracta vreodată ceea ce consider o normalitate.

Consilierea psihologică, un subiect tabu pentru familiile conservatoare și nu numai! Asta constat de o bună perioadă de timp, și descopăr din ce în ce mai des la persoanele pe care le credeam open minds.

kalapod.net

Meseria mea de bază nu este cea de psiholog, psihoterapeut sau psihiatru. Dar, în perioada în care am profesat, am fost nevoit să aplic psihologia persoanei, astfel încât să-mi motivez oamenii și să formez o coeziune în cadrul echipei, pentru a desfășura o muncă eficientă.

Intrând în miezul problemei, sunt sigur că, la fel ca și în cazul meu, ați intrat în contact cu persoane pe care le-ați îndemnat să meargă la psiholog, după ce le-ați aflat situația tulbure din cadrul familiei, jobului sau din cauza oricărui motiv care le deteriorează comportamentul. Și cred că este un sfat uman, pe care orice prieten sau membru al familiei ar trebui să îl dea unui apropiat, dacă are o minimă afectivitate pentru acesta.

Eu am dat asfel de sfaturi de foarte multe ori. Am făcut asta, deoarece consider că, în societatea actuală, plină de activități stresante, anomalii politice, etalarea unor comportamente deviante etc., creierul nostru se umple de probleme nocive, care ne scot de pe traiectoria unei gândiri normale. Și, concretizând acest lucru, împărtășirea problemelor dăunătoare creierului către o persoană care este gata să ne preia greutățile/povara pe care le/o purtăm în secret este același lucru cu momentul în care un pahar plin de apă trebuie golit pentru a putea fi umplut din nou.

Totuși, aproape toate persoanele pe care le-am îndrumat să urmeze o terapie la psiholog, mi-au ripostat astfel: „Sub nicio formă! … Ce, crezi că sunt nebun/ă? … Vrei să râdă lumea de mine?„. Răspunsuri de acest gen mi-au blocat, inițial, replica în cazul multor prieteni la care credeam că orizontul gândirii lor se întinde pe o distanță cât mai mare. Cu timpul, însă, m-am convins că rănile educației comuniste sunt atât de acutizate pentru majoritatea populației, încât nu se poate depăși limita conformismului dăunător.

noriel.ro

Personal, mărturisesc că am trecut, împreună cu familia mea, printr-o situație în care a fost necesară consilierea psihologică, și am făcut-o fără niciun pic de reținere. După câteva ședințe (psihologul respectiv ne-a demonstrat că problemele care pe noi ne-au demobilizat sunt niște probleme zilnice, reale și normale, dar care ne otrăvesc încet creierul), am remarcat liniștea care m-a cuprins și eliberarea de gândurile negre care îmi făceau rău psihicului. Însă, pot să spun că nici eu, cel care a adus în discuție acest subiect destul de actual, nu am participat la un astfel de tratament al creierului pe cât de mult ar fi trebuit.

În final, recomandarea mea este să încercați să vedeți consilierea psihologică, terapia de cuplu sau oricare alt tratament care vă ajută să aveți un comportament pozitiv ca pe o activitate normală, precum somnul sau mesele pe care le luați pentru a vă potoli foamea.

Aștept replicile voastre, privind actualitatea acestui subiect, nevoile voastre pentru terapia psihicului și felul în care vedeți aplicarea tratamentului de acest gen!

vivre.ro

TOCITUL COMENTARIILOR, în sfera trecutului

Finally, astăzi am auzit o știre foarte interesantă la televizor, legat de reformarea învățământului românesc! Și, din punctul meu de vedere, acest lucru înseamnă un început timid, dar reformator, în adevăratul sens al cuvântului.

edenboutique.ro/

La ce se referea știrea!? … La introducerea activității de evaluare a competențelor școlare, după terminarea învățământului gimnazial. Da, se pare că este începutul sfârșitului pentru învățământul bazat pe memorarea conținuturilor și a evaluărilor sumative/normative.

Avem o primă generaţie de elevi, care anul acesta va susţine Evaluarea Naţională după o programă nouă, bazată pe gândirea critică şi competențe.

Pentru pregătirea lor, Ministerul Educaţiei a publicat testele de antrenament, adaptate materiei după care au învăţat copiii până acum. Mai mulţi profesori spun că aceste teste sunt un prim pas pentru renunţarea la ideea ″tocitului de comentarii”, iar învăţarea se va baza pe capacitatea de analiză şi sinteză.”

Sursa: https://stirileprotv.ro/educatie/programa-noua-la-evaluarea-nationala-2021-care-sunt-principalele-schimbari.html

libris.ro

Conform Legii Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011: „Curriculumul naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe 8 domenii de competenţe cheie care determină profilul de formare a elevului:
a) competenţa de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul minorităţilor naţionale;
b) competenţe de comunicare în limbi străine;
c) competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
d) competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi cunoaştere;
e) competenţe sociale şi civice;
f) competenţe antreprenoriale;
g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;
h) competenţa de a învăţa să înveţi.

Deci, au trecut 10 ani de la promulgarea acestei legi, în care obiectivele educației ar fi trebuit să fie centrate pe competențele ce asigură pregătirea absolvenţilor pentru viaţa socială şi profesională. În toți acești 10 ani, România a pierdut o mulțime de absolvenți capabili să-și folosească abilitățile în direcția potrivită pe piața muncii. Aceștia au fost pregătiți haotic, în stilul caracteristic epocii apuse, fiind trecuți pe sub furcile caudine ale învățământului bazat pe memorarea mecanică. Învinsul, în acest caz absolventul provenit dintr-un sistem educațional învechit, s-a trezit aruncat pe piața muncii fără să poată oferi ceva. Astfel că, lipsa cunoașterii abilităților proprii a creat o forță de muncă neproductivă.

carturesti.ro

Dar, cum întotdeauna optimismul și speranța ne caracterizează personalitatea, putem să nădăjduim că învățământul românesc intră pe un făgaș normal. Chiar dacă începutul este modest. Și spun modest, deoarece și acest început este precum scărpinatul urechii stângi cu mâna dreaptă, practicat din timpuri străvechi, de către romani. Adică, normalitatea era, în opinia mea, o abordare integratoare a activităţii de formare, în primul rând, și, după o perioadă, stabilită în urma unor consultări documentate, trecerea la evaluarea bazată pe gândirea critică şi competențe.

Însă, dacă îi acordăm credit lui Cicero, pentru proverbul „errare humanum est” (a greși e omenește), putem să fim mai toleranți, și să așteptăm deznodământul acestei reforme. După atâtea încercări în van de schimbare a sistemului educațional (modificarea trimestrelor în semestre, mărirea sau micșorarea vacanțelor, schimbări din acestea nesemnificative), putem să distingem și o luminiță difuză la capătul tunelului.

Așa că, nu vă opriți să … „LUMINAȚI TUNELUL„!

carturesti.ro

COMUNITATEA și … APĂRĂTORII CIVILIZAȚIEI

Foarte multe persoane își pun întrebarea „De ce trebuie să existe oameni necivilizați?”. Ne trezim de foarte multe ori cu prieteni, vecini, indivizi care trec pe lângă noi, și reacționează neașteptat de ridicol. Oare, care ar fi atitudinea pe care trebuie să o adopte cineva, astfel încât să poată îndrepta situația penibilă în care este pus de un „neadaptat„?

elefant.ro

Într-adevăr, este greu să educi pe cineva care nu a avut parte, până la momentul respectiv, decât de o educație precară, atât din partea părinților, cât și din partea prietenilor, educatorilor și comunității în care a trăit. Este greu să-l faci să înțeleagă de ce lumea civilizată își dorește anumite reguli de conduită, deoarece lumea lui a fost izolată de realitatea metaforică a vieții. Și, pe de o parte, este de înțeles! Mintea persoanei respective nu poate concepe o viață plăcută, fără injurii, fără exteriorizări penibile, fără demonstrații jenante de forță, fără să urâțească tot ce se află în jurul ei. Într-un fel, nu este de condamnat! Poate, … persoana în cauză trebuie compătimită, nu dezaprobată!

Obiectivul meu nu este acela de a fi „avocatul” oamenilor certați cu legile morale ale traiului în comunitate. Vreau doar să spun că le înțeleg, într-o anumită măsură, comportamentul bizar. Nu sunt de acord cu modul lor de a se „maimuțări„, însă realitatea este că, și acești oameni pot fi aduși pe drumul cel bun.

Cred că cea mai potrivită întrebare ar fi „De ce nu reacționează comunitatea la ieșirile necontrolate și hidoase ale indivizilor în cauză?” …

litera.ro

De frică? Nu cred! Oamenii care își doresc o viață civilizată sunt într-un procent mult mai mare decât ceilalți. Ce le lipsește acestora? … Probabil, COEZIUNEA DE GRUP! Sau, sunt prea indolenți cu ceea ce se întâmplă în jurul lor!?

Le dau dreptate celor care mă vor combate cu ideea că există instituții plătite pentru civilizarea indivizilor certați cu moralitatea. Totuși, în același timp, cred că unitatea oamenilor de rând poate crea o societate ce tinde spre perfecțiune. Cum? … Prin exemple personale, discuții pertinente cu „persoanele grosolane„, într-un cadru civilizat, sau, cel mai bine spus, printr-o demonstrație de inteligență superioară față de acești indivizi. Cred că inteligența poate fi „lozul câștigător” în lupta pentru civilizație, și forța unei instituții ar trebui să fie „scutul de siguranță” al inteligenței!

Problema cea mai mare este LIPSA DE IMPLICARE, atât a comunității, cât și a instituțiilor de forță. Lipsa de comunicare și de colaborare dintre cele două organizații pot crea tocmai reversul a ceea ce ne dorim. Și anume, o societate decadentă, care tinde să se degradeze moral și estetic.

Voi încheia la fel cum am început, printr-o întrebare: „Cum sunteți dispuși să reacționați, voi cei care vă doriți un mediu relaxant și civilizat, la un comportament neplăcut și distrugător în același timp?

maroko.ro/

Pe când reformarea SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT?

Am abordat acest articol, deoarece sunt o mulțime de părinți care se plâng de sistemul de învățământ în școlile din România. Și, din câte am citit, sunt foarte multe țări care au aceeași problemă, chiar dacă avem o părere preconcepută în legătură cu statele dezvoltate economic și intelectual.

cartepedia.ro

Ceea ce voi exprima aici, ca și opinie proprie, nu trebuie considerat a fi cea mai bună judecată, privind stilul de învățare într-o unitate de învățământ. Însă, voi, cei care vă doriți, ca părinți, să le oferiți o educație superioară copiilor voștri sau ceilalți voi, copiii, care vă doriți un viitor cu o doctrină sănătoasă, aveți liber la o formulare a ideilor proprii și la combaterea reflecțiilor mele despre acest subiect (stilul de învățare în sistemul de învățământ).

Mulți vor începe cu întrebarea „Cine ești tu să vii cu astfel de propuneri?„! … Poate că unii dintre voi (mă refer la cadrele didactice) sunt îndreptățiți să pună această întrebare, dar ar trebui să privească această problemă puțin mai obiectiv, nu prin prisma meseriei (de educator) pe care au desfășurat-o până acum. Toți trebuie să fim conștienți că omenirea evoluează pe toate planurile, în toate domeniile. Și, să vă răspund la întrebarea pe care o anticipez, am făcut și eu parte din sistemul de învățământ, dar în cadrul unei instituții mai dure și mai stricte, pe care nu o voi denumi (din considerente de securitate, al meu și al sistemului respectiv). Nu vreau să mă laud că am fost cine știe ce profesor, am predat în sistemul de formare continuă, dar, ca în orice sistem de învățământ, pot să afirm că sistemul de învățare a fost aproape cel tradițional, fără a se ține seama de niște planuri de dezvoltare bine realizate. Instituția în care am activat ca educator, s-a axat, ca orice Guvern care a condus România în ultimii 30 de ani, pe oricare alt domeniu, lăsând educația să se înfrupte din „firimiturile rămase” după împărțirea „feliilor considerate cele mai importante„.

kalapod.net

Cum spuneam mai sus, nici țările mai dezvoltate nu sunt aproape de sistemul de învățământ perfect. Poate au evoluat puțin mai mult decât România, dar schimbarea modului de predare a rămas, în principiu, același. Mă întreb de multe ori de ce nu se recurge la o reformă drastică a sistemului de învățământ, dacă există sisteme de predare cu o eficacitate foarte mare, inclusiv în rândul copiilor considerați „needucabili„. Ce domeniu ar putea conta cel mai mult, în dauna sistemului de învățământ!? … De ce oare le este frică politicienilor să conducă Ministerul Educației?

Referindu-mă la frica de a conduce un minister, precum educația, cred că, cel puțin în România, reforma s-ar desfășura mai ușor, datorită stagnării evoluției învățământului din ultima perioadă. Un ministru mai curajos ar putea să facă ceea ce a făcut și Japonia după cel de-al doilea Război Mondial, să pună un accent puternic pe educație și să folosească inteligența umană la maximum.

Revenind la tema subiectului, și anume stilul de învățare în instituțiile educaționale, sunt sigur că o mare parte dintre voi sunteți de acord cu mine că, învățământul tradițional, bazat pe o predare monotonă, fără să re­flec­te nivelul real de dezvoltare a copiilor, are multe lacune și ajută o foarte mică masă de elevi.

După cum spunea Albert Einstein:

„Toți sunt genii. Dar dacă judeci un pește după abilitățile sale de a escalada un copac, acesta va crede toată viața sa că este prost.”
Sistemul nostru educațional
Sistemul nostru educațional
elefant.ro

Ca să dau un exemplu pe care ne este frică, ca nație, să-l implementăm, este sistemul educațional Montessori. Un sistem educațional care, în mediul privat, și-a demonstrat calitățile de dezvoltare a facultăților mentale, interesul copilului asupra diferitelor domenii fiind primul din lista necesităților, pentru a avea loc o dezvoltare naturală în libertate. Scopul educației elementare Montessori este să dezvolte în copii o imagine globală, cale prin care se realizează acest lucru, fiind denumită „educație cosmică„. Astfel, copiii nu mai sunt legați de conceptul specific adultului la ceea ce e util să știi, concept care, în orice caz, nu are putere să le stârnească interesul. Profesorii sunt eliberați de formula „predare, învățare, testare„, care reprezintă în mare măsură învățământul tradițional. Sarcina lor ar fi ușurată pentru că nu ar mai fi nevoiți să aleagă o programă analitică și să-i târâie pe copii prin ea. Ar fi liberi să urmeze și să construiască pe baza interesului copilului. Cum spunea chiar Maria Montessori, întemeietoarea acestui sistem educațional:

Ar trebui să ne dăm seama că interesul real nu poate fi impus cu forța. Prin 
urmare, toate metodele de educație bazate pe centre de interes care au fost 
alese de adulți sunt greșite. Mai mult, aceste centre de interes sunt inutile, deoarece copilul este interesat de toate. O imagine globală asupra evenimentelor cosmice îi fascinează pe copii, și interesul lor se va fixa 
în curând pe o anumită parte ca punct de start pentru studii mai detaliate. Deoarece există legături între toate părțile, toate vor fi analizate mai devreme sau mai târziu. Prin urmare, calea face legătura de la întreg, via părțile componente, înapoi la întreg. Copiii vor dezvolta un fel de filosofie 
care-i învață unitatea Universului. Aceasta este cheia organizării inteligenței lor și prin care îi facem să-și înțeleagă mai bine locul și menirea în lume, dându-le în paralel ocazia de a-și dezvolta energia creatoare.”
Exemplu de liceu Montessori
Exemplu de liceu Montessori

În fine, sunt o mulțime de sisteme de învățământ care dau o productivitate mult superioră celei actuale. Nu am dat drept exemplu sistemul Montessori ca fiind singurul. Am vrut să deschid o „cutie a Pandorei„, prin care să ne încrucișăm ideile reformatoare, și să încercăm să punem presiune pe cei responsabili cu sistemul educațional. Aceștia ar trebui să profite la maximum de intelectul uman din România, să-l modeleze corect și să-l folosească în locul potrivit, pentru obținerea unui randament preeminent în toate domeniile.

Învățământul bazat pe dezvoltarea energiei creatoare
Învățământul bazat pe dezvoltarea energiei creatoare

Deci, care este părerea ta despre sistemul de învățământ al zilelor noastre? Crezi că își pune amprenta într-un mod real asupra copiilor? Care este argumentul răspunsului tău?

noriel.ro

IMAGINEAZĂ-ȚI! … Cum ar arăta lumea ta!?

Aproape, zilnic, auzi pe cineva spunând „Niciodată nu este prea târziu!„. Adevărat! Niciodată nu este prea târziu să-ți reevaluezi modul de viață. Întotdeauna este loc de mai bine, întotdeauna poți să mai faci un efort pentru a-ți demonstra capacitatea intelectuală, fizică sau morală. Totul stă în puterea fiecărei persoane.

De ce m-am axat pe acest subiect? … Deoarece, în fiecare zi mă lovesc de persoane care nu vor sau nu au puterea de caracter pentru a pune punct unui capitol al vieții deviante, și de a intra în lumea civilizată. Peste tot văd pe cineva care își folosește corzile vocale la maximum într-o comunitate, pentru a-și face simțită prezența. Sau, continuu, este cineva care confundă arterele urbane sau rurale cu groapa de gunoi a așezărilor locale. Ori, permanent, ne intersectăm cu indivizi pentru care invectivele aruncate în spațiul public reprezintă o fală (cred ei) ce va fi premiată de cei din jurul lor. Și sunt o mulțime de exemple. Cei care au intrat sau care încearcă să intre în „comunitatea oamenilor selecți„, pot duce această enumerare la nesfârșit.

Atitudinea indivizilor certați cu legea morală
Atitudinea indivizilor certați cu legea morală
elefant.ro

Oare nu există nicio cale de a le demonstra respectivelor persoane situația penibilă în care se expun?

Nu sunt psiholog sau psihiatru și, de aceea, mă întreb de multe ori ce parte a creierului se face vinovată de abaterile acestea comportamentale! Ce îi face pe acești indivizi să se „urâțească” intelectual, fizic și/sau moral?

În mileniul tehnologiei, cred că este destulă informație care ar putea să ne pună în gardă, vis-a-vis de zona penibilului în care putem să cădem. Vrei să te specializezi într-un anumit domeniu? Google îți poate fi de ajutor, cu condiția să nu renunți la primul obstacol. Vrei să ai o condiție fizică de invidiat? Sunt o mulțime de aplicații care îți pot arăta calea pentru o sănătate de fier. Vrei să faci parte dintr-o comunitate selectă? Nu contează educația pe care ai primit-o până „azi„, oamenii din jurul tău sunt bucuroși să te ajute, iar articolele de pe Internet pot completa acest ajutor.

TOTUL ESTE SĂ VREI! … Dorința de a evolua pentru a impune respect, a afișa o ținută autoritară sau de a atrage simpatia persoanelor dimprejur trebuie să fie singura emoție care te învăluie. Nu trebuie să vezi niciodată un comportament deviant ca pe un salvator al popularității. Sau, poate că DA! Dar ca pe un propulsor în popularitatea sferei penibilului și al incompetenței.

Nu crezi că este loc de mai multă civilizație? … Poate că societatea va arăta mai interesant! … IMAGINEAZĂ-ȚI! … Cum ar arăta lumea ta!?

Lumea civilizată

Lumea mea ar arăta cel puțin ca în imaginea din stânga. Și nu sunt de acord cu sintagma „noi suntem români, civilizația nu ne reprezintă„! … Speranța că vom evolua ca ființă umană (fig.), totuși, mă face, încă, să am încredere în lumea în care trăiesc!

bestkids.ro

SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ și … comportamentul individului în secolul XXI

Încă din cele mai vechi timpuri, societatea românească a fost nevoită să stabilească niște norme de conduită pentru o coabitare normală între membrii acesteia. Evoluția de la „o soţietate fără moral şi fără prinţip„, cum spunea Trahanache al lui Caragiale, la o comunitate civilizată și „cu fineță” s-a făcut odată cu impunerea, atât morală cât și legală, a unor reguli de comportament, transpuse într-un cod, denumit codul bunelor maniere.

CODUL BUNELOR MANIERE – ansamblu de reguli care guvernează comportamentul și interacțiunile noastre în comunitate. Pe măsură ce societatea se schimbă, au loc modificări și evoluează și aceste reguli. El reflectă normele noastre culturale, codurile etice acceptate în general și regulile diferitelor grupuri din care facem parte.

noriel.ro

MANIÉRĂ, maniere, s. f. ♦ (La pl.) Fel de a se purta în societate; comportare, ținută. ♦(La sg.) Politețe, amabilitate; bună-cuviință. 

Etimologic vorbind, cuvântul „manieră” (sg.), „maniere” (pl.) provine din limba franceză, manière reprezentând modul de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ținută, politețe, amabilitate; bună-cuviință, conform https://dexonline.ro/.

În orice comunitate, maniera era și este una din calitățile unui individ care impune respect, afișează o ținută autoritară, atrage simpatia persoanelor dimprejur sau are o atitudine superioară. Și, să fiu mai explicit, maniera diferențiază omul (fig.) de animal (fig.).

Viziuni și perspective diferite, privind comportamentul în societate:

Înainte să încep să scriu acest articol, aveam o viziune, probabil, mai limitată asupra a ceea ce presupune comportamentul în societate. O discuție mai deschisă asupra acestui subiect, purtată între mine și fiica mea, în vârstă de 26 ani, mi-a mărit mult orizontul. M-a ajutat să gândesc acest articol, atât din perspectiva seniorilor, cât și prin ochii generațiilor mai tinere.

În plus, un sondaj online, pe care l-am făcut în rândul internauților, a adăugat noi viziuni asupra felului de a concepe ideea de formare comportamentală la o persoană. Și anume, la întrebarea „Sunteți de acord cu introducerea în școlile primare a disciplinei obligatorii, CODUL BUNELOR MANIERE?„, un număr de 517 respondenți au văzut rezolvarea, astfel (vezi tabelul)

Sondaj online
Sondaj online

Influența familiei, școlii și comunității asupra comportamentului individului:

Din sondajul realizat, cele două răspunsuri votate majoritar reliefează că modul de comportare în societate ar trebui învățat din perioada copilăriei. Și este o realitate, deoarece, cum spuneam într-un articol anterior, personalitatea unui individ se formează încă de mic.

Să acordăm întregul credit persoanelor care sunt de acord cu introducerea în școlile primare a CODULUI BUNELOR MANIERE, ca disciplină obligatorie. … Oare, este de ajuns!? În același timp, să fim de acord cu cei care sunt de părere că doar familia este forma socială care trebuie să-și pună amprenta pe comportamentul în societate a copilului?

Putem presupune că aceste persoane au răspuns astfel, deoarece au considerat școala o continuatoare a educației morale, garantată, până la acel moment, de familie. Sau, putem spune că atunci când au răspuns, s-au gândit la faptul că cele două instituții, atât familia, cât și școala, trebuie să facă corp comun în dezvoltarea comportamentală a copilului.

În ultimul caz, pare o situație plauzibilă. Însă, nu uităm de o altă formă socială, care, în sec. XXI, influențează manierele individului mai mult decât cele două instituții? Putem să dăm uitării anturajul din comunitatea în care trăim? După părerea mea, acest element ar trebui controlat (și nu mă refer la un control autoritar, parental sau pedagogic, ci la un control pentru contrabalansarea unui eventual comportament defectuos preluat din anturajul pe care îl frecventează un copil) și reglat de către familie împreună cu școala.

Este adevărat că, înainte de a ajunge la maturitate, un individ se manifestă într-un mod mai puțin plăcut pentru comunitatea din care face parte sau cu cea care interacționează. Efectul răzvrătirii hormonilor adolescenților, completat cu un anturaj (persoanele care constituie mediul social particular al copiilor) deviant, provoacă un comportament șocant în comunitate. Însă, dacă privim în urmă (temporal), cu mai multă obiectivitate, regăsim bizareriile adolescenților de astăzi.

Concluzia?

Nu vreau să fiu apărătorul copiilor, dar, cu puțină încredere, cu multă înțelepciune și, în special, o participare activă la educația lor, sigur am primi și „premiul” mult așteptat, comportamentul pe care ni-l dorim pentru semenii noștri mai tineri.

elefant.ro

Ca o părere personală, la întrebarea pe care am adresat-o online, cred că o disciplină obligatorie, care să modeleze pozitiv comportamentul copiilor, este necesară. Nu contează denumirea disciplinei, ci cred că important este modul și momentul în care se predă această disciplină. Despre moment (clasa sau vârsta când poate fi predată), psihologii sunt cei mai în măsură să-și susțină punctul de vedere. Rămâne de discutat despre stilul de predare al acestei discipline.

Chiar dacă programa școlară este gândită de instituția educațională, un cuvânt ar trebui să-l aibă părinții (beneficiarii manierelor copilului lor). Și cred că, un stil de predare caduc, făcut într-o manieră arhaică, prin dictări și monologuri ale pedagogului, nu va avea niciun efect asupra elevului. Însă, printr-o lecție practică, la care copiii sunt implicați suficient, vor completa educația aleasă primită în cadrul familiei.

carturesti.ro

În final, în opinia mea, comortamentul unei persoane, afișat în societate, este rezultatul implicării comune a familiei, a școlii și a comunității cu care interacționează. Totuși, familia ar trebui să fie modelul individului pe tot parcursul vieții.

ȘMECHERIA versus EDUCAȚIA

M-am confruntat, în ultima vreme, cu o mulțime de persoane care se laudă cu calitatea de șmecher. Și îmi pun întrebarea dacă aceste persoane cunosc etimologia termenului respectiv! Cuvântul șmecher este de origine nemțească și provine din substantivul german „Schmecker” care înseamnă o „persoană cu un gust rafinat, un degustător”. Este adevărat că, în România, semantica acestui termen a fost modificată într-un mod cu totul neașteptat, oferindu-i-se un înțeles mai vulgar.

ȘMÉCHER, -Ă, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care știe să iasă din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan; sm (Fam.) Tânăr care caută să se remarce ca om de spirit prin manifestări ostentative (și impertinente), menite să epateze (și să scandalizeze) pe cei din jur.

Sursa: https://dexonline.ro

Am auzit tot mai mulți părinți, cu o situație materială peste medie, dar cu o educație de calitate îndoielnică, spunând că doresc să-și menajeze copiii, nu să-i supună stresului zilnic care-i apasă în mediul educațional. Afirmă tot mai des că, „jmecheria” indigenă înfățișează modelul desăvârșit al ființei umane. Cel mai important, pentru ei, este dezvoltarea abilităților copiilor lor de a se adapta situației, într-o manieră imorală. Educația nu reprezintă o prioritate în preferințele acestora. Dimpotrivă, întruchipează, în accepțiunea lor, ideologia unei mase de oameni snobi, care pierd o bună perioadă din viață cu acumularea de cunoștințe și reguli fără substanță în societatea actuală, monopolizată de valoarea banului.

Cine sau ce îndeamnă la aspirația oamenilor pentru însușirea acestei trăsături care tinde să devină identitate națională? … Ne punem întrebări, facem dezbateri, încercăm să ne explicăm rațiunea acestor persoane pentru a le înțelege. În schimb, nu știu câte eforturi se fac pentru redirecționarea interesului general către educația proprie și a propriilor copii.

Dar, haideți să vedem care este sursa acestui concept!

Inteligența emoțională:

În primul rând, cred că principala capacitate care ne ajută să conștientizăm cum ne este influențat viitorul este inteligența emoțională. Un concept care, dacă i se acordă o preocupare firească pentru orice epitrop, crează un cadru adecvat pentru formarea unui caracter puternic, fără echivoc.

Inteligența emoțională reprezintă înțelegerea și gestionarea atât propriilor emoții, cât și pe ale celorlalți. 

Trebuie cunoscut că inteligența emoțională poate fi cultivată de la vârste fragede și dezvoltată pe tot parcursul vieții. De aceea, pentru construirea acestei abilități la un copil este nevoie de o atenție responsabilă din partea familiei, de o comunitate practică și, nu în ultimul rând, de un sistem de învățământ fidel societății.

Asigurându-li-se copiilor toate aceste influențe externe, sub o formă corectă de exprimare a emoțiilor, aceștia vor ajunge, mai târziu, să empatizeze ușor cu cei din jurul lor, să treacă fără dificultate peste evenimente negative, să-și recunoască greșelile, să aibă un grad ridicat de auto-cunoaștere și auto-control, să accepte critici constructive etc.

Astfel că, dobândirea unei inteligențe emoționale pozitive îi va ajuta, atât pe copii, cât și pe părinți, să dezvolte și să mențină relații autentice la nivel personal și profesional pe tot parcursul vieții.

carturesti.ro%20

Influența familiei asupra inteligenței emoționale a copilului:

Se știe că, pentru a clădi o inteligență emoțională pozitivă propriului copil, părinții trebuie să se implice total în dezvoltarea comportamentului acestuia. Și, pentru a reuși acest lucru, este nevoie de o colaborare strânsă cu școala și comunitatea în care se află.

Altfel spus, familia trebuie să le asigure copiilor:

  • o atitudine curioasă pentru învăţat în orice mediu, acasă, la şcoală şi în comunitate;
  • prezenţă continuă la şcoală, punctualitate şi respectarea unor obiceiuri pozitive;
  • conversații utile despre viitorul, speranţele şi visurile lui;
  • o încurajare permanentă pentru hobby-uri, activităţi extraşcolare şi activităţi comunitare;
  • îndrumare pentru cum să se poarte în societate și cum să construiască relații bune cu cei din jur.

Dar toți membrii unei familii (părinți, bunici) au primit o astfel de educație, când aveau nevoie de ea? … Au avut și ei parte de un cadru familial ideal? … Le-a fost dezvoltată și lor o inteligență emoțională potrivită îmbunătățirii abilităților parentale?

Sunt niște întrebări la care putem să reflectăm și, în urma cărora, putem să aflăm cum s-a infiltrat conceptul de șmecherie autohtonă în sânul unor familii.

Care credeți că este modalitatea de a ne elibera de acest flagel, ce are consecințe nocive, în special, în rândul copiilor?

noriel.ro

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ONLINE în societatea românească

litera.ro

Sistemul de învățământ, parte integrantă a educației:

În articolul anterior spuneam că voi continua dezbaterea despre sistemul educațional din România, printr-o incursiune în sistemul de învățământ. Da, sunt sigur că mulți veți spune că educația începe (cum am și afirmat în al doilea articol, Educația formală și informală) odată cu primele zile ale copilăriei. Totuși, o mare parte a educației unui individ ar trebui să se facă în cei unsprezece ani de învățământ obligatoriu (conform Legii educației naționale, Nr. 1/2011, actualizată în 2018, art. 16, alin. 1), punându-se un mare accent pe dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome, pe dezvoltarea personală, dezvoltarea spiritului antreprenorial și participarea cetăţenească activă în societate, pe incluziunea socială şi, foarte important, pe angajarea pe piaţa muncii (conform Legii educației naționale, Nr. 1/2011, actualizată în 2018, art. 2, alin. 1, 2 și 3).

libris.ro

În urma modului de acțiune a sistemului de învățământ, în ultimii 9 ani, aș putea face unele speculații cu privire la aplicarea promovării idealului educațional în școlile românești. Și voi reliefa, documentat, și acest lucru. Însă, am hotărât să o fac puțin mai târziu, în articole ulterioare. Deocamdată, faptul că pandemia de COVID-19 s-ar putea să nu mai dureze mult, și se va da uitare la o mare parte a erorilor sistemului de învățământ, ieșite la suprafață în această perioadă, am considerat că este esențial să subliniez modul de desfășurare a învățământului în sistem online. Reeditarea, aprobarea și punerea în aplicare a noii Legi a educației naționale, în acest an (să sperăm că se va întâmpla acest lucru), ar trebui să-mi contrazică afirmația anterioară. … Vom vedea în viitor!

Până atunci, sunt convins că va fi interesant să punctez câteva probleme litigioase, vis-a-vis de învățământul online, pe care, sistemul românesc trebuia să le soluționeze, odată cu aplicarea Legii educației naționale, Nr. 1/2011.

Învățământul în sistem online:

Cum era de așteptat, niciuna din legile educației naționale, și mă raportez la Legea învățământului, Nr. 84, din 24 iulie 1995 și la Legea educației naționale, Nr. 1/2011 (cu modificările și completările ulterioare), nu a făcut referire la învățământul în sistem online. Și, nu cred că are cineva de obiectat despre această lacună. Activitatea educațională din ultimii 70 de ani (am luat această perioadă, să cuprind o arie mai largă de generații) nu s-a confruntat cu un pericol de acest gen (pandemia de COVID-19). Oricum, până acum, aproximativ 20 de ani, nu existau speranțe pentru debutarea învățământului online, din cauza lipsei cunoștințelor, dispozitivelor, platformelor și a conexiunii online. Cel puțin, în România! Însă, după anul 2000, situația s-a schimbat într-un trend pozitiv, și tehnologia informației a evoluat cu o viteză extraordinară.

Acum câteva zile, am făcut un sondaj online să aflu părerea oamenilor despre cât de bine s-a adaptat învățământul online la tehnologia zilelor noastre. La întrebarea „Care credeți că sunt problemele reale ale învățământului în sistem online?” am sesizat 6 deficiențe (cred că le pot numi astfel) care au îngreunat desfășurarea învățământului în sistem online. Sunt sigur că pot fi multe altele, dar nu am vrut să critic prea dur sistemul educațional. Cele 6 deficiențe se regăsesc în graficul de mai jos, având în dreptul lor procentele reieșite din voturile acordate de 122 respondenți.

Prima problemă, „Relaxarea elevilor, din cauza învățământului desfășurat acasă„, votată de cei mai mulți participanți la sondaj, se pare că a apărut în urma lipsei unei supravegheri constante din partea părinților, bunicilor, fraților/surorilor mai mari etc. Pentru elevi, dacă aș încerca să-i înțeleg, cred că acest gen de învățământ, desfășurat în interiorul sferei lor de confort, le-a permis o relaxare emoțională, aproape totală. Mulți dintre ei, fără o supraveghere atentă, au intrat într-o școală-vacanță. De ce am numit-o așa? Deoarece participarea lor la cursuri s-a limitat la prezența de la începutul orei și la timidele și rarele răspunsuri la întrebările profesorilor. În rest, activitatea lor a fost centrată pe diverse alte domenii.

Relaxarea elevilor, din cauza învățământului desfășurat acasă

Și nu sunt de condamnat! Se știe că la vârsta la care un copil devine elev, inclusiv la adolescență, conștiința acestuia pentru acordarea unei atenții deosebite școlii este scăzută. Astfel că, părinții care doresc să ofere copiilor lor un viitor mai bun ar trebui să se mobilizeze pentru a le asigura o supraveghere permanentă pe durata cursurilor.

Da, sunt de acord că această problemă a afectat foarte mult sistemul de învățământ și poate duce la un analfabetism extins. Totuși, trăiesc cu speranța că, dacă nu cei responsabili cu educația din România, măcar părinții, cei mai afectați de acest sistem de învățământ, vor învăța să gestioneze mai bine situația.

Conexiunea slabă/instabilă la internet„, a doua deficiență votată de voi, este într-adevăr o problemă serioasă. Cred, însă, că această problemă a afectat, în principiu, localitățile mai sărace și/sau izolate de „civilizație”. Pentru celelalte zone ale țării, unde internetul și-a făcut simțită prezența cu câțiva ani în urmă, stabilitatea conexiunii a ținut mai mult de abonamentul pe care și l-a permis fiecare familie, de perioadele scurte de întrerupere din cauza problemelor la rețea sau de ecranarea semnalului.

Conexiunea slabă/instabilă la internet

Însă, DA, acestei probleme trebuia să i se acorde o „high priority” în topul intereselor naționale. Nu vreau să îi condamn de un „defective management” pe cei care au guvernat atâta timp, și au ignorat faptul că informația este principala sursă de educație, dar trebuie menționat că epoca scrierilor clasice este la sfârșit.

cartepedia.ro

Un alt dezavantaj al învățământului online, a fost „asigurarea precară a dispozitivelor de lucru” pentru toții elevii/studenții. Dar era o problemă impetuoasă pentru sistemul educațional? … Dacă ne gândim la faptul că, în ultimii 31 de ani, nu s-a reușit construirea unor instituții educaționale (grădinițe, școli etc.) decente, care să ofere o atmosferă propice mediului educativ, de ce ar fi învățământul online o prioritate?

Asigurarea precară a dispozitivelor de lucru în sistem online

Totuși, realitatea a demonstrat că este o gândire eronată. Nu vreau să spun că este mai puțin importantă una decât cealaltă. Afirmația mea se referă la importanța educației pe care o dau responsabilii acestui domeniu.

Privind cea de-a patra deficiență, mă întreb dacă s-a pus vreodată problema obligativității pregătirii cadrelor didactice în folosirea dispozitivelor și platformelor online. Avansând această idee, oare câte funcții de educator/profesor au fost ocupate în urma unor concursuri organizate, la care, unul din examene, obiectiv vorbind, a fost cunoașterea teoretică și practică a folosirii sistemelor IT (dispozitivelor de lucru, pachetului Microsoft Office, rețelei Internet etc.)? Din câte cunosc, Legea educației naționale, Nr. 1/2011 se raportează doar la învățământul gimnazial și liceal, unde Tehnologia informaţiei să fie disciplină obligatorie (art. 68, alin. 3). În schimb, nu se face nicio referire la pregătirea cadrelor didactice în acest domeniu. Și, dacă legea nu obligă, o parte dintre educatori/profesori au ales să rămână conservatori. Mulți dintre ei considerâ că tehnologia este pentru generația tânără, și cursurile pot fi desfășurate în sistem tradițional, cu creta pe tablă.

Stilul de predare tradițional

De ce ar alege cineva conservatorismul în relația cu stilurile de predare, în condițiile în care, tehnologia poate determina motivarea şi implicarea elevilor în procesul de predare-învăţare?

Profesorul poate integra reprezentările în procesul instructiv-educativ, folosind acele tehnici didactice vizuale care permit abordări diferite (filme, prezentări sub forma unor slide-uri, pdf-uri, imagini reprezentative etc.), pot fi adaptate la diverse conţinuturi şi la resursele disponibile, care au potenţial stimulativ şi formativ.

Numărul mare de elevi cu care un profesor își desfășoară ora” este, probabil, una din cele mai dificile sarcini pe care le îndeplinesc cadrele didactice. Dacă ne întoarcem la perioada de dinainte de pandemie, ne aducem foarte bine aminte că o clasă cu aproximativ 30 de elevi era foarte greu de gestionat. Supravegherea, captarea atenției, grija față de fiecare individ în parte sunt elemente care pot distorsiona stilul de predare. Inclusiv pentru predarea clasică, în sălile de clasă. Pentru învățământul online este, din punctul meu de vedere și, cred, a multor profesori, o aventură.

Numărul mare de elevi, pe desktopul deviceului unui singur profesor

Într-o foarte mică măsură, „pierderea interesului unor profesori pentru asigurarea unui învățământ de calitate” și-a făcut și această problemă loc printre celelalte mai grave.

Pe de-o parte, îi înțeleg pe acești profesori, deoarece, în lipsa unor evaluări obiective a calității educației, apare acea relaxare emoțională, din capcana căreia scapi mai greu.

Pe de altă parte, nu înțeleg cadrele didactice care se complac în fentarea sistemului, vis-a-vis de respectul pe care-l poartă față de profesia pe care și-au ales-o.

Oricare parte a înțelegerii o alegem, consecința este degradarea intelectuală a elevilor cărora ar trebui să le dezvolte apetitul pentru informații noi și să le asigure viitorul conform aptitudinilor acestora.

top-shop.ro

În final, trăgând o concluzie subiectivă, învățământul în sistem online are lacunele sale. Tot ce s-a întâmplat în ultimele 10 luni, consider că a fost mai mult o amăgire și un mare eșec al învățământului. O continuare a unui astfel de sistem educativ ar avea un efect dezastruos asupra nivelului intelectual al oamenilor. Și nu mă refer la învățământul online, efectiv, ci la perpetuarea erorilor evidențiate la sfârșitul de an școlar 2019-2020 și începutul de an școlar 2020-2021. Pentru evitarea acestor neajunsuri, sper că se va recurge la o reeditare a Legii educației naționale, într-un mod mai serios și centrat mai mult pe nevoile elevului.

Sunt sigur că acest subiect ar putea fi dezbătut mai mult, dar articolul meu nu a făcut altceva decât să dea frâu liber comentariilor. Bineînțeles, în limita bunului-simț!

decathlon.ro