Arhive pe autori: Giorgio

Despre Giorgio

Numele meu nu este important, dar voi posta sub pseudonimul de Giorgio.

Oameni din flori

Story in my live

“Aproape toți cei din neamul meu erau făcuți din flori!

Gheorghe, bunicul dinspre mama, era făcut din flori de Mâna Maicii Domnului. Mirosea a om bun în urma lui. Îți venea să-i strângi într-o sticluță mirosul și să torni câte o picătură pe pernă înainte de culcare.

Bunica Nicula era făcută din floare de salcie. Îi plăcea să plângă din orice.

Tudora, cealaltă bunică, dinspre tata, era făcută din floare de ciulin amestecată cu iasomie. Vorbele ei aveau ghimpi, dar știa să țeasă din ele, când era cazul, povești ce-ți zăpăceau sufletul.
Mătușa Lămâița era făcută din floare de lămâiță, altminteri n-ar fi chemat-o așa.

Bălăureanu, vărul primar al Tudorei, fiind cam pui de lele, era făcut din lalele.

Unchiul Mancioacă, din cârciumărese, că mergea des la cârciumă.

Tata, din floare de pelin. Gândea dulce și vorbea amar.

Mama, din busuioc. Dar am aflat mai târziu asta, când a început…

Vezi articolul original 63 de cuvinte mai mult

Vladimir Colin | 100 de ani de la naștere (1921-1991)

Biblioteca „Alexandru Donici”


Vladimir Colin

1 mai 1921 – 6 decembrie 1991


Fiul lui Lazăr Colin, funcționar, și a Ellei, a crescut într-o familie de evrei emancipați. Liceul Cantemir Vodă și Facultatea de Litere a fost abandonată după un an deoarece timpul îi era acaparat de activitatea politică de activist al Comitetului Central al UTC. Ulterior a fost redactor pe la mai multe reviste: Revista literară, Flacăra și secretar general de redacție la Viața românească.

În 1992, la București, scriitorul Leonard Oprea creează Fundația Culturală Română Vladimir Colin, onorând cu Premiul Internațional Vladimir Colin VIPamericani-români și români, cum sunt: Vladimir Tismăneanu, Andrei Codrescu, Nicolae Manolescu, Șerban Foarță, Bogdan Ficeac, Radu Pavel Gheo.

A fost căsătorit cu poeta Nina Cassian, apoi cu graficianaMarcela Cordescu, care i-a ilustrat câteva din cărțile pentru copii (Basmele omului și Legendele țării lui Vam).

A debutat cu un volum de Basme

Vezi articolul original 590 de cuvinte mai mult

„Vreau să mor pentru cel de acolo!”

Story in my live

“Auschwitz, sfârșitul lunii iulie 1941. La apelul de seară, din blocul 14 lipsea un deținut. Reușise să fugă. Conducătorul lagărului, Eric Fritsch, spumega de furie, amenințând să pună în practică urmările acestui fapt. În locul evadatului trebuia ca 10 bărbați să fie duși drept pedeapsă într-un buncăr și lăsați să moară de foame acolo.

Au fost adunați toți încarcerații. Fritsch a strigat arbitrar numele a 10 deținuți. Bărbații au pășit în față, unii cu fruntea sus, alții tremurând și plângând. Printre ei era și Franz Gajownizek, un tânăr polonez pe care îl aștepta acasă o soție tânără și doi copii mici. Se împletici venind în față și, plin de disperare și teamă, strigă numele soției lui, Helena, și al celor doi fii ai săi.

Orb și surd de mânie, Fritsch s-a făcut că nu vede și nu aude nimic. Adjutantul său, Palisch, care îl slujea pe șeful lagărului trup și…

Vezi articolul original 476 de cuvinte mai mult

ȘMEKERUL și … COȘUL DE GUNOI

La plimbare, D-nul Șmeker, ferchezuit, cu chiștocul în colțul gurii, punga de … bomboane agricole la purtător, lanțul, gen Fifty Cent, la gât și cu o atitudine ambiguă, își anunță prezența pe Corso, printr-o lansare în aer a pachetului gol de țigări și cu un pfu …, al cojilor de semințe. Este ora când fetele, aranjate, cu banii tăticului, mare magnat, la buzunar, își parchează bolizii supradimensionați în fața lui și îi fac „ochi dulci„. …

gunnars.ro

După cinci minute de catwalk presentation, este, în sfârșit, abordat de o domnișoară cu forme atrăgătoare: …

– Hei, … maică, vezi că te strigă cineva!

Ups! … Revenit din feeria meditativă, care-i mângâia ego-ul de mascul, … D-nul Șmeker se trezește în fața unei venerabile doamne, trecută bine de a doua tinerețe. Aceasta încearcă să-i indice direcția din care, pare-se că, un prieten mai vechi îi făcea semne disperate.

– Ce-i, mamaie? … Ia-mă mai încet, că m-ai speriat! … Pfu! (și îi zboară cojile de semnițe pe caldarâm, direct în fața femeii) …

– Scuză-mă, maică, … vezi că îți face cineva semn!

– OK, OK, da’ fă-te mai încolo că îmi iei aeru’! … Fă pași, că-mi ruginește lanțu’! …

După despărțirea rapidă de „unfashionable gran’ma„, Mr. Șmeker se îndreaptă spre direcția din care este strigat.

Preț de câteva secunde, rămâne buimac, deoarece nu recunoaște personajul. … Când se dezmeticește, vede pe cineva, verzui, sprijinit lângă o bancă, pe pieptul căruia scria, cu cuvinte mari, inteligibile, „Păstrați curățenia orașului!” și „Aruncați deșeurile la coșul de gunoi!„.

decathlon.ro

– Hei, Șmekerică, unde te duci? … Te faci că nu mă cunoști? … Hai, mă’, că sunt prietenu’ tău, cel cu care împărțeai mâncarea, până acum câteva săptămâni, Trash Can!

– Nu te-am uitat, fraiere, dar nu se cade să ne vadă lumea împreună, că îm’ p’erd reputația numelui, replică D-nul Șmeker!

– Hai, mă’, că mă lipesc și eu de resturile pe care le arunci tu pe stradă! Așa îi mai ajutăm și pe oamenii de la salubritate, care se ocupă cu curățenia orașului.

vivre.ro

– Bă’, Trash Can, crezi că mă interesează pă mine ăia? … Pă’, ce jmecher mai sunt io, dacă intru în combinații cu tine și îi bag în seamă pe măturători? … Lasă-mă, bă’, că trebuie să pun mâna pe o jmecheroaică, ca mine! … Fă-te că nu mă cunoști … Și, din nou, pfu, alte coji de semințe, apoi, aruncă în aer chiștocul de țigară, care, în cădere, este șutat spre mijlocul străzii.

Imagine preluată de pe http://www.dreamstime.com

Când se întoarce să plece mai departe, îl aude, iar, pe Trash Can:

– În regulă, dar vezi că ai călcat într-un r…t! … L-a lăsat aici un alt șmecher, dar mai bazat decât tine. Mi-a spus că îți era dedicat și că știi tu. Cică, face parte din șmecheriile pe care le înțelegeți voi. … Oricum, ești mai fashon, acum, cu un pantof alb și unul maro! … Numai bine, Șmekerică! … Te las, să nu-ți stric șmenurile.

MORALA: Coada ridicată … LASĂ FUNDUL NEPĂZIT, iar NESIMȚIREA îți murdărește … CARACTERUL!

maroko.ro/

PROMOVAREA ELEVILOR în anul următor de studiu – OBIECTIVĂ sau INCONȘTIENTĂ?

Ideea acestui articol mi-a venit în urma interacțiunii cu o mulțime de copii/elevi din clasele terminale ale gimnaziului, care au multiple lacune, la aproape toate disciplinele parcurse la școală.

decathlon.ro

Pe zi ce trece, sunt tot mai consternat, deoarece promovarea în anii următori de studiu se face fără niciun discernământ. Interesul Ministerului Educației este acela de a duce un elev, în perioada învățământului general obligatoriu (L1/2011, actualizată în 2018), până la capăt, fără prea multe eșecuri (elevi repetenți) și fără prea multe bătăi de cap (învățământ performant). Totodată, interesul nostru, al beneficiarilor (părinți, bunici, frați, surori, dar și licee, facultăți, angajatori) este ca promovarea copiilor în anii următori de studiu să tindă către 100%, dar cu un bagaj de cunoștințe bine stabilit de forurile de conducere și în limite concrete ale rezultatelor obținute după o evaluare obiectivă.

Din multitudinea de circumstanțe, în care am avut ocazia să evaluez copii din clasele gimnaziale, la câteva discipline reale, am constatat că situația învățământului este gravă, și s-a deteriorat extrem de mult, odată cu derularea programului „teleșcoală„. Elevi care dețin cunoștințe minime, aproape de zero, promovează anii de studiu, precum gâsca prin apă, fără să se atingă apa de ea.

resense.ro

Și, deoarece am promis, în articolele anterioare, că mă voi limita doar la documente oficiale, exemple personale, spețe etc. (https://edu-opinion.com/2021/01/06/educatia-formala-si-informala/, ultimul alineat), voi veni în întâmpinarea celor relatate cu câteva exemple:

„Pe durata meditațiilor la o anumită disciplină, cu un elev de clasa a șaptea, am realizat că acesta nu cunoștea următoarele:

  • adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea numerelor naturale și, bineînțeles, a celorlalte numere;
  • ecuația de gradul 1;
  • fracții;
  • extragere radicali;
  • unități de măsură ale mărimilor fizice;
  • transformarea multiplilor și submultiplilor etc.

Și, să nu înțelegeți greșit, este un elev de medie generală, în jur de 8.00. În același timp, este un copil cu un potențial intelectual peste medie și o familie activă în educația lui.”

beanzcafe.ro

„Un alt exemplu, este al unui copil (tot clasa a șaptea) cu note de 10.00 și/sau 9.00 la toate disciplinele, deci care face parte din elita (sau spuma, cum spun unii) clasei. Într-adevăr, nu are aceleași lacune ca primul, dar, din evaluările mele, este departe de realitate. … Poate, din cauza faptului că nu sunt profesor, nu știu să fac niște evaluări obiective!? … Oare!?

Astfel, am o mulțime de exemple pe care aș putea să le înșir, dar nu acesta este obiectivul meu. Scopul meu este acela de a scoate în evidență adevărata „performanță” a învățământului românesc, în secolul XXI, și modul de promovare inconștientă în anii de studiu superiori.

După trista perioadă, de dinainte de ’89, am sperat că învățământul va lua un avânt (treptat, nu brusc) considerabil, și vom avea niște copii superiori nouă, celor din generația X. Mai ales că, implementarea realității virtuale este o opotunitate în plus.

librex.ro

Concluzii:

În urma a ceea ce am spus mai sus, anticipez anumite critici și/sau întrebări, astfel:

  • Exemplele tale se limitează la un număr foarte mic de elevi, și nu reprezintă realitatea„;
  • Dacă nu ești profesor, cine îți acordă credit în ceea ce privește evaluarea unor elevi?„;
  • Crezi că ai mai multă experiență decât un învățător/profesor cu ani de practică educațională în urma sa, pentru a face asemenea declarații?” etc.

Este normal să apară și aceste situații! … Și, întrebările le voi considera retorice, deoarece consider că fiecare dintre noi deținem un adevăr al declarațiilor noastre.

Totuși, niște întrebări, la care solicit răspunsuri din partea voastră (pentru o imagine mai clară a învățământului românesc), am și eu:

  • Unde este sau când va demara învățământul centrat pe elev? Pe când, noua și competitiva Lege a educației?„;
  • Când se va aplica evaluarea obiectivă a elevilor?„;
  • Când vor fi selecționați elevii, pentru urmarea cursurilor, conform abilităților și vocației lor?„;
  • Când va fi eliminat haosul din programa școlară (mă refer la amestecul de discipline, care nu reflectă obținerea de competențe specifice)?„;
  • Când vom lua și noi exemplul lui Toshiwo Doko (15 septembrie 1896 – 4 august 1988), care a declarat, în cadrul unui interviu pe care la dat în New York, că: Noi nu avem nici resurse naturale, nici putere militară. Și nu avem nevoie decât de o singură resursă: capacitatea creierelor noastre. Ea este nelimitată. Trebuie să educăm, să specializăm, să echipăm. Această putere a minții va deveni, într-un viitor apropiat, bunul comun cel mai prețios, cel mai creator al întregii omeniri.?”
babyliss-romania.ro

Astfel, există o mulțime de „Când …?„, pentru care mă întreb, din nou, când vom începe să eliminăm acest adverb interogativ din discuțiile noastre, ce privesc dezvoltarea învățământului românesc?

Singurul lucru pe care pot să-l mai fac, este să întreb, cu un maxim de decibeli: „VOM DESCOPERI VREODATĂ ADEVĂRATA CALE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC!?

geekmall.ro/

ÎNVĂȚĂMÂNTUL POSTCOMUNIST și avântul (sau regresul) pe care l-a luat acesta

Cum facem să-i conștientizăm pe copiii noștri că viitorul lor depinde de educația pe care o primesc atât în cadrul familial, cât și în instituțiile de învățământ?

Sunt sigur că toți ați auzit următoarele reproșuri din partea copiilor voștri: „Ce știți voi, cei care ați trăit în comunism? Noi suntem altă generație, voi trăiți în trecut. Școala nu te învață nimic! Acum, tot ce contează este banul, indiferent de metoda prin care îl produci!„. Bine, nu în aceeași manieră, dar aproximativ cu același înțeles și efect asupra voastră.

carturesti.ro

Nu am afirmat niciodată că învățământul din epoca pe care nu am fi dorit mulți dintre noi să o trăim, adică epoca comunistă, a fost perfect. Departe gândul de mine! În schimb, cu toate responsabilitățile elevilor lipsite de drepturi, cu vulgaritățile și bătăile bine-cunoscute, exista și o latură pozitivă, și anume, educatori/învățători/ profesori mai bine pregătiți și cu sentimentul datoriei față de meserie mult mai bine sedimentat.

În deplină distonanță, învățământul din perioada postcomunistă și-a răsturnat raportul conștiință – persecuție. Ce vreau să spun, este că, moral și juridic, drepturile copilului, și, în speță, ale elevului, încep să triumfe, spre binele psihicului acestuia. Dar, ce facem cu obiectivul principal al învățământului, profesionalismul (din toate punctele de vedere, pregătire, metodică, stil de predare etc.) educatorului/învățătorului/ profesorului? Nu sunt atât de drastic încât să spun că nu mai există speranță, că nu mai avem și pedagogi cu conștiința curată și cu înclinație pentru această nobilă profesie, dar nici nu voi nega că numărul lor a scăzut drastic și este într-o continuă micșorare.

Și, să nu vorbesc nedocumentat, o să vă descriu un exemplu despre modul de predare în sistem online (un sistem nou inventat, cu ocazia apariției pandemiei de COVID-19) la care am fost părtaș indirect.

bestseller.ro
Exemplu personal:

Deoarece timpul îmi permite și solicitări sunt destule, acum vreo 3 luni am început să fac meditații cu câțiva copii, neremunerat. Și asta nu este o laudă, este un fapt! Apropos, era să uit! ... Sunt pensionar, și încerc să-mi ocup timpul cu ceva util. 
 
Într-una din zile, în timp ce încercam să-i explic unui copil lecția, am observat că respectivul se uita uimit la mine, și l-am întrebat de ce este nedumerit. Răspunsul a fost că profesorul nu-i predase tot ce îi explicam eu. În acel moment, i-am cerut caietul să văd ce și cât le-a predat. Am rămas stupefiat de faptul că tot ceea ce i se predase fusese o jumătate de pagină, în care intra și una dintre probleme, cu tot cu rezolvare. M-am gândit că poate nu a scris tot din ceea ce i se predase, și l-am întrebat care este modul de predare la ora de ...:
- Păi, doamna/domnul ne afișează un slide pe calculator, și noi copiem tot ce scrie în acel slide, îmi răspunde copilul.
- Și nu vă explică ceea ce este scris pe slide sau modul de rezolvare a problemelor, întreb eu?
- Nu, deoarece mai toți profesorii intră cu o întârziere de aproximativ 10-15 min. pe aplicație. Până mai rezolvă câteva probleme de ordin tehnic și mai fac și prezența, trec încă vreo 10 min., așa că nu prea ne mai rămâne timp de oră.
- ...! (cam acesta a fost răspunsul meu)

Bineînțeles că, intrând în contact și cu alți copii, am încercat să aflu realitatea. ... În mare parte este aceeași, crudă cu educația viitorilor profesori, politicieni, cercetători, manageri etc.

Deci, cum le deschidem copiilor mintea, să le sporim interesul față de învățământ la fel ca cel pe care îl au față de social media și computer games. … În niciun caz, creând haos din sistemul educațional comunist, ci reparând neregulile acestuia. Dar cum facem asta, dacă cel mai important element al învățământului românesc, pedagogul, a capitulat!? … Și nu cred că acesta „a predat armele” intenționat, ci pentru că societatea i-a permis și chiar i-a demonstrat că nu are rost să-și etaleze capacitățile intelectuale și pedagogice, atâta timp cât nimeni și nimic nu mai funcționează normal.

noriel.ro

O mare putere în stat, adică jurnalismul, este un fake. Fiecare canal de televiziune este dirijat de către un partid cu care simpatizează, ceea ce face ca realitatea să fie distorsionată și, în multe cazuri, panicoasă (dacă mă refer la ce se întâmplă în ultimul timp în lume). Peste tot auzim că sistemul de învățământ, online (și nu numai), este o reușită. Nimeni nu ne arată adevărata față a dezastrului educațional în care se bălăcăresc copiii noștri. … Ba da, ni s-a demonstrat acum, în urma rezultatelor primite la simularea susținută pentru examenele ce urmează. Și, … asta s-a întâmplat pentru că realitatea nu a mai putut fi disimulată.

În concluzie, cum facem să le creștem interesul copiilor pentru educație? … Nu cred că popularizarea așa-ziselor vedete este o soluție. Riscăm să-și dorească același lucru, superficialitate și indecență. Atunci, ce facem? … Cum scăpăm de mizeria și incompetența care s-au infiltrat în sistemul de învățământ? Unde găsim modelul ideal pentru conducerea instituției educaționale, pedagog și, cel mai important, pentru copil? Cine va încerca să fie „făt-frumos pe cal alb„, care să îngenuncheze „zmeul” ce a decapitat învățământul românesc?

O întrebare de final se impune: „Vom reuși vreodată să ne lepădăm de mizeriile cotidiene și vom pune pe șine trenul educației urmașilor noștri?

librariadelfin.ro

Poate mulți dintre voi nu veți fi de acord cu ceea ce am scris aici. Nici nu mi-am dorit asta, din simplul fapt că fiecare are informații, mai bune sau mai puțin bune decât ale mele, diferite despre modul de desfășurare a învățământului. Dezideratul meu este ca acest articol să vă excite interesul și să vă exprimați opinia vis-a-vis de direcția în care credeți voi că se îndreaptă învățământul românesc.

libris.ro

Eroul

Story in my live

“Era singurul din toată școala care nu avusese despre cine să scrie. Nu-i murise nici un bunic în război. Luptaseră pe front, ca și bunicii părinților săi, dar nu ajunsese nici unul dintre ei erou. Din cauza nenorocului de a se întoarce teferi acasă. Nenoroc pe care-l moștenise el acum, când nu putea să participe la concursul anual de înălțări, care consta în scrierea unei compuneri despre bărbații din familie ce-și dăduseră viața pentru țară. D-asta se și numeau eroi. Intrase în tradiția școlii ca de sărbătoarea lor, ce cădea în ziua de Înălțare, să se desfășoare concursul cu pricina. I se mai zicea și concursul de înălțări. Câți eroi aveai în familie, de atâtea ori de înălțai povestind despre ei.

Însă el, care era cel mai talentat elev din școală, nu putea să se înalțe niciodată. Și asta pentru că nu avea pur și simplu despre cine să scrie…

Vezi articolul original 313 cuvinte mai mult

Divina comedie de Dante Alighieri

Biblioteca „Alexandru Donici”

– 700 de ani de la publicare

,,O, voi, ce teferi v-ați născut la minte cătați cu sârg ce tâlc ascund de glotă… sub tainic văl, ciudatele-mi cuvinte.”

Cu toții știm și recunoaștem la un moment dat, faptul că sentimentul suprem este iubirea, dragostea ca ceara caldă mai duioasă. Dar ce se întâmplă atunci când cineva este privat de acest lucru, este îndepărtat și silit o viață întreagă sau o eternitate să renunțe la ea? Ce se întâmplă atunci când trebuie să înveți să renunți la iubire și să trăiești cu un dor care niciodată nu se va ostoi? Ridici Iadul dacă nu poți atinge Cerul?

Alighieri, Dante. Divina Comedie / Dante Alighieri. București: Corint, 2008. – 32 p.

Dante Alighieri - Divina comedie - elefant.ro

În căutarea răspunsurilor pentru întrebările de mai sus îl vom avea drept îndrumător pe Dante, cel care a iubit o viață întreagă de la distanță – pe Beatrice

Vezi articolul original 252 de cuvinte mai mult

MATEIU I. CARAGIALE

25 martie 1885 – 17 ianuarie 1936

136 ani de la nașterea primului fiu al dramaturgului român, Ion Luca Caragiale, Mateiu I. Caragiale.

goldcenter.ro

Biografia lui Mateiu Caragiale:

Mateiu Ion Caragiale s-a născut la București, fiul lui Ion Luca Caragiale și al Mariei Constantinescu, funcționar la Regia Monopolurilor Statului. La 33 de ani, Caragiale, tatăl, s-a împrietenit cu Maria Constantinescu, și, după primul an de relație, se naște Mateiu, pe care Caragiale îl recunoaște și se asigură că nu îi lipsește nimic, dar nu se căsătorește cu Maria.

În anul 1889, I. L. Caragiale se căsătorește cu Alexandrina Burelly și își aduce fiul în noua familie.

În perioada 1892-1902, este înscris la Școala primară de băieți, Nr. 6, „Petrache Poenaru” din București. Studiază în continuare la colegiul Sf. Gheorghe, al cărui director este Anghel Demetriescu. Din timpul acesta datează temeinica sa inițiere istorică și heraldică.

Tot în perioada asta, cunoaște oamenii din jurul lui Anghel Demetriescu, și anume, Delavrancea, arhitectul Mincu, dr. C. Istrati și N. Petrașcu.

În adolescență, Mateiu își descoperă pasiunea pentru heraldică și pentru genealogie. Își căuta strămoșii pe care îi credea aristocrați. Pornind de la faptul că soția bunicului său pe linie paternă, o înaintașă cu care el însuși nu avea nici o legătură de rudenie a fost fiica negustorului grec Luca Kiriac Karaboas, Mateiu a făcut un salt ciudat peste secole în urma căruia a integrat-o în familia nobiliară Karabetz de Nagy-Buny, amintită în cronicile medievale.

libris.ro

Se distanțează treptat de tatăl său, deși acesta voia să se ocupe de viitorul lui.

În 1904, începe la Berlin studii de drept pe care le abandonează.

În 1906, urmează dreptul la București, pe care nu îl termină, și, în paralel, dă examene la Universitate (până în 1909), iar în 1907, se îmbolnăvește și se întoarce la Berlin.

În 1912, publică, prin grija lui Ion Luca Caragiale, în Viața românească, primele poezii: Clio, Laudă cuceritorului, Prohodul războinicului, Noapte roșie, Călugărița, Boierul, Aspră, Înțeleptul, Cronicarul, Domnița, La Argeș, Trântorul și Curțile vechi. În aprilie, se duce cu tatăl său, la Dragosloveni, la Vlahuță (conform scrierilor sale), iar Panait Cerna îl felicită pe Ion Luca Caragiale pentru poeziile fiului său, aparute în Viața românească.

Mateiu și tatăl său, I. L. Caragiale
Mateiu și tatăl său, I. L. Caragiale

La Berlin, moare lui I. L. Caragiale, și Mateiu asistă la înmormântare.

În 1913, publică în Viața românească poeziile: Grădinile amăgirii, Întoarcerea învinsului și Mărturisire. Primește brevetul și medalia „Bene Merenti„. clasa I.

Din octombrie până în ianuarie 1914, este șef de cabinet la Ministerul Lucrărilor Publice (ministru: Al. Bădărău).

În 1916, publică în Flacăra, poezia Dregătorul și începe să lucreze la Craii de Curtea-Veche, pe care o finalizează în 1928.

Întâmpinarea crailor  

… au tapis-franc nous étions réunis. L. Protat

„Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurământ să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai târziu: a doua zi spre amiazi. Noaptea mă apuca în așternut. Pierdusem răbojul timpului. Aș fi dormit înainte, dus, fără zgomotoasa sosire a unei scrisori pentru care trebuia neapărat să iscălesc de primire. Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscălii. Mormăii numai să fiu lăsat în pace. Aţipii iarăși, dar pentru scurtă vreme. Sărăcia de epistolă se înfiinţa din nou, însoţită de cruda lumină a unei lămpi. Mișelul de postaș găsise de cuviinţă să mă iscălească cu mâna lui. Nu-i fusei recunoscător. Urăsc scrisorile. Nu știu să fi primit de când sunt decât una, de la bunul meu amic Uhry, care să-mi fi adus o veste fericită. Am groază de scrisori. Pe atunci le ar- deam fără să le deschid. Asta era soarta ce o aștepta și pe noua sosită. Cunoscând scrisul, ghicisem cu- prinsul. Știam pe de rost nesărata pla­chie de sfaturi și de dojane ce mi se slujea de-acasă cam la fiecare început de lună; sfaturi să purced cu bărbăţie pe calea muncii, dojane că nu mă mai înduplecam să purced odată. Și, în coadă, nelipsita urare ca Dumnezeu să mă aibă în sfânta sa pază. …”

Fragment din Craii de Curtea-Veche

bonami.ro

În perioada 1919 -1921, devine șeful Biroului Presei din Ministerul de Interne, iar în 1923, se căsătorește cu Marica Sion, fiica poetului Gheorghe Sion.

În anul 1921, îi apare povestirea Remember, în revista Viața Românească. Din 1916, începe să lucreze la Craii de Curtea-Veche Cartea apare la editura Cartea Românească în 1929.

În 1924, publică povestirea Remember la Editura „Cultura națională„.

În 1925, lucrarea Antologia poetilor de azi de L. Pillat și Perpessicius, vol. I, cuprinde un portret al lui Mateiu Caragiale și dă, pentru prima dată, titlul volumului de versuri ce va apărea peste 11 ani: Pajere. În antologie se tiparesc poeziile: Boierul, Trântorul și Curțile vechi.

În perioada, 1926 – 1928, se tipărește, în revista Gândirea, romanul Craii de Curtea-Veche.

În 1927, pentru a treia oară (primele două variante s-au pierdut), începe redactarea unor „pagini de jurnal„, diferite de cele dinainte „prin totala absență a vreunei preocupări literare„. Aceste note, întemeiate pe fapte și reacțiuni, le scrie „numai pentru sine„.

Un an mai târziu, este hotărât să intre în diplomație și întreprinde un drum la San Remo, pentru a-l întâlni pe Nicolae Titulescu, ministru de externe. Se oprește la Triest, apoi trece prin Lombardia. Vizitează cimitirul din San Remo, unde e înmormântată, din 1907, Eliza Sion, mama soției sale. Este primit în audiență, la hotelul Miramare, de Nicolae Titulescu, iar la întoarcere, se oprește la Milano, vizitează din nou Triest, apoi pleacă spre țară.

În 1929, apare, editat de „Cartea românească„, romanul Craii de Curtea-Veche. În Agendă notează faptul că, în februarie, începe să lucreze la romanul Sub pecetea tainei, iar în octombrie la Soborul (Școala) țațelor. În același an, la 1 mai, primește premiul Societății Scriitorilor Români (SSR). Începe să lucreze la Sub pecetea tainei.

În 1930, publică în Gândirea un prim fragment din romanul Sub pecetea tainei, rămas neterminat. Publică și alte fragmente până în 1933. Își alege emblema cave, age, tace (ferește-te, lucrează, taci), pe care o introduce și-n stema armelor sale.

După trei ani, în 1933, Mateiu Caragiale se înstrăinează treptat de literatur, tot mai interesat, cum reiese din Jurnalul său, de o reformă radicală a vieții sale. Definitivează două lucrări de heraldică, În chestia unei aberații și O contribuție heraldică la istoria Brâncovenilor, ultimul studiu fiind o adevărată proză artistică.

În 1934, la București, are „o teribilă criză morală. Starea mea de spirit e probabil aceea a oamenilor care-și simt sfârșitul apropiindu-se și nu mai trag nici o nădejde” conform însemnărilor sale.

În 1935, la Sion (Fundulea), se ocupă de lucrările agricole. Însemnări despre astfel de lucrări face pentru toți anii, între 1928 și 1935. Proiectează o monografie despre contele von Hoditz, care-l atrage prin extravaganță și artificiu.

La 17 ianuarie 1936, în București, Mateiu Caragiale se stinge din viață la vârsta de 51 de ani.

babyliss-romania.ro

Placheta de versuri Pajere a apărut postum, chiar în anul morții poetului. Aproape toate poeziile apăruseră în timpul vieții scriitorului ca mare parte a romanului Sub pecetea tainei. Textele sale heraldice, documentate și dezvoltate și însemnările istorice erau destinate uzului personal și n-au fost puse în valoare de scriitor.

Reacționar, conservator, antiegalitarist, spirit nu prea religios, veșnic cârtitor, în fine, o conștiință de boier de țară, se comporta ca un lord britanic cu ascendente nobiliare atestate de nouă secole, care, firește, nu înregistrează niciun prieten, are numai inamici si supuși”. A locuit împreună cu soția sa mai în vârstă cu 25 de ani, Marica Sion, pe strada Robert de Flers, actualmente Logofăt Luca Stroici, în casa de la nr. 9a. Odată cu căsnicia, a intrat și în posesia unei moșii la Sion (Fundulea), cu un conac la care avea satisfacția de a-și înălța în 1928 propriul steag cu blazon având culorile de bază („coup vert sur jaune”) din blazonul nobiliar al Karabetzilor, strămoșii săi aleși.

Fișier:National Theater Romania REMEMBER 2009.webm

Fragment din „Remember”, la Teatrul Național din Timișoara

Fără a avea complexitatea inextricabilă a operei Craii de Curtea-Veche, povestirea Remember, adevărată artă poetică, reprezintă punctul cel mai de sus al esteticii mateine. Plasată într-un cadru cosmopolit (Berlinul de la începutul secolului trecut), acțiunea este învăluită într-o atmosferă occidentală, cu aluzii livrești și mondene, legate de cele mai subtile aspecte ale decadentismului european. Dacă pentru omul normal masca este un mijloc de adaptare, pentru decadent – inadaptabil prin definiție – masca reprezintă un semn al excepției, o mărturisire plastică a ființei posedate de frumos.

Remember” este o narațiune cu aspect de pastișă foarte personală. Are un stil greu. Tablou tipic al unui Berlin – Sodomă, cu canale suspecte, fântâni, păduri seculare, miros de trandafiri, locande neerlandeze unde se beau rachiuri cu mirodenii de Jawa și Antile, este de fapt portretul în tonuri fantastice al unui tânăr aristocrat englez, Sir Aubrey de Vere, efeminat, care umblă noaptea prin Tiergarten, îmbrăcat ca femeie, sau foarte fardat și într-un extravagant frac albastru, în amândouă ipostazele recognoscibil prin șapte inele cu șapte safire de Ceylon. Numele eroului poartă gândul întâi la Lenore de Edgar Allan Poe, apoi mai exact la Sir Aubrey de Vere (1788-1841), dramaturg romantic.

elefant.ro

Romanul Craii de Curtea-Veche a avut de la început admiratori fanatici, ceea ce la un examen superficial nu s-ar explica. Titlul vine de la o anecdotă publicată de I. L. Caragiale, unde se explică originea expresiei „crai”.

carturesti.ro

CÂINELE, OMUL și … THE BABY POOP

Dacă nu înțelegi tâlcul unei satire, nu te obosi să citești! … S-ar putea să te frustreze! Citește, totuși, dacă ești un om echilibrat, și, chiar dacă te regăsești în acest articol, poate vei înțelege, respecta și … urma mesajul. Cum spunea un contemporan de-al nostru, SUCCESURI … la citit!

elefant.ro

Da, este ora! … A început să miroasă! … Pffffuuuu! … Câh! … Trebuie să-mi scot omul afară. Este timpul să-și aerisească creierul și, mai mult, … să scape de toxinele din organism. … Ce-o fi mâncat, săracu’!?

Așa începe o nouă zi, în care stăpânul unui câine de companie, … sau nu, … invers, … câinele care deține un om de companie …, deschide sarabanda. Fără nicio rutină a dimineții, „șifonați„, fără să simtă gustul aromat al cafelei, oamenii, … pardon, … cățelușii, trebuie să respecte acest ritual, „parfumat„, în care însoțitorul lor biped își … „igienizează mațele„.

Greu, nu!? … Bieții cățeluși! …

Totuși, când îți dorești o ființă care să-ți învioreze psihicul, ponosit în urma cutumelor zilnice, îți asumi și responsabilitățile pe care le ai față de această ființă. … Acum, nu știu cât poate un om să-și scoată stăpânul din letargie, dar, în fine, … se descurcă el.

Mergând pe firul înviorării de dimineață, stăpânul își observă companionul nerăbdător să-și elimine resturile chimicale, printre care își face loc mirosul insalubru. Uite-așa se chinuie, săracu’ cățeluș! … Zi de zi, este nevoit să suporte „infatuarea” umanoidă.

Lăsând în urmă acest neajuns, cei doi încearcă să grăbească pasul, și să ajungă în parcul special amenajat pentru omuleții de companie. …

libris.ro

Finally, au ajuns! Încă câteva curse ca aceasta și vor câștiga … finala de 100 m, în teren variat. Aaahhhhh! … Iată-l, sărăcuțu’! A-nceput slobozirea unui … baby poop. … Oooohhhh, ce imensitate! Are și ochișori! Seamănă cu ai lui. Sigur este sânge din … excrementele lui.

Hei, … dar ce faci cu acest baby poop? Îl lași să moară în mijlocul populimii? … Păi, nu face și el parte din … resturile omulețului tău? Ia-l, te rog, și plimbă-l măcar până la prima grădiniță de baby poop. Are și el nevoie de niște prieteni de vârsta și de … culoarea sa. Nu vezi ce blând și îngăduitor se uită la tine? Nu ți-ai adus the baby poop transporter? … Iar l-ai uitat acasă? … Atunci, fii cumsecade și ia-l în brațe! … Mititelu’ de el!

… Bravo, dle cățeluș! Uită-te la micuțul poop ce se bucură că și-a găsit fârtații! … Hai, că ai mai făcut un bine și în dimineața asta!

Și uite-așa își … fâsâie începutul fiecărei zile cei doi tovarăși. Unul fără să-și bea ceașca de cafea, altul fără încă un … baby poop neprihănit! Săracii!

O părere pentru normalizarea acestor vicisitudini, ale celor doi camarazi? … Crează! … Fii obiectiv!

Părere proprie pentru Normalitate … O lege sau o HG a Consiliului local în care să fie stipulat următoarele:

  • animalele de companie nu au voie pe spațiile verzi din parcuri și din jurul blocurilor, nici în locurile de joacă pentru copii;
  • animalele de companie trebuie plimbate în lesă, cu excepția zonelor destinate exclusiv lor;
  • stăpânii sunt obligați să curețe de pe domeniul public rahatul animalelor proprii

Să nu uit! … Nu mi-o luați în nume de rău, eu chiar sunt un iubitor de animale, dar nu și de resturile lor. … Probabil, înțelegeți voi!

decathlon.ro