Dacă privim retrospectiv la perioada din ultimii 30 ani, la schimbările politice, respectarea ideologiei proprii de fiecare partid, evoluția (sau, mai bine spus, involuția) principalelor instituții – educația și sănătatea, putem spune că lucrurile au mers bine … doar pentru o foarte mică parte din populația României.

Și, cred că s-a întâmplat asta din cauza noastră, a majorității.

Toți ne-am dorit și, încă, ne dorim să avem o asistență socială bine pusă la punct și bazată pe criterii de participare sustenabilă la bugetul României. Toți vrem să fim respectați de anumiți funcționari frustrați, atunci când trebuie să plătim dările sau să ne informăm despre ceva anume. Tot noi, toți, aspirăm la o educație reală, fără învățământ făcut în online sau pe la casele profesorilor, plătit și neimpozitat, sub formă de meditații. Aceiași noi, râvnim la un sistem de sănătate în care „să nu pășești ca ghiocelul”, de frica vreunei asistente sau vreunui medic recalcitranți și/sau supărați că le-ai invadat spațiul și intimitatea cosmică. … Și aș putea să înșirui multe alte nemulțumiri care ne apasă, dar când le facem publice, avem grijă să nu pângărim acțiunile partidului pe care-l susținem.

Și așa am ajuns la miezul problemei! … Spuneam mai sus că tot ce ni se întâmplă este vina noastră. … Cum?

Haideți să facem pauză o săptămână de la intervențiile noastre, de multe ori neinspirate, să stăm în umbra tuturor, să citim toate articolele și comentariile din social media, să vizionăm diferite știri, de pe toate canalele TV, să ascultăm părerea unor persoane din medii diferite, și, în final, să tragem o concluzie. Sunt sigur că veți vedea mai clar vinovăția noastră, a celor majoritari!

Eu, sincer, am încercat acest proces, și am constatat următoarele:

• la fiecare luare de poziție împotriva vreunei nereguli/nedreptăți, argumentată cu diferite documente (poze, acte etc.), există o mulțime de persoane care blamează, înjură sau ironizează această acțiune. Acest gest duce întotdeauna la succesul indivizilor minoritari, fără pic de empatie cu noi, majoritarii;

• de câte ori este descoperită o ilegalitate făcută de un partid sau un membru al partidului respectiv, toți susținătorii vor sări să-l apere, aducând diferite argumente, penibile, sau vor redirecționa atenția către un alt partid. Asta înseamnă lipsă de educație politică și, mai mult, lipsă de respect de sine. Întotdeauna, când există ilegalități argumentate și susținători, afini politici, fără să aibă minimul necesar de cunoștințe, acele/acei partide/membrii de partide vor avea de câștigat. … Bineînțeles, pentru interesul lor. Ceilalți sunt mase de manevră care îi ajută la creșterea lor materială și, cel mai important, întărirea poziției lor dominatoare. Deci, binele lor este accentuarea divergențelor politice dintre oamenii de rând;

• orice știre dată pe post de 3 televiziuni, să spunem, aservite fiecare unui partid diferit (și, acum trebuie să fim foarte obiectivi și „să dăm Cezarului ce-i al Cezarului”, … toți știm că asta este realitatea. Este nevoie să facem abstracție de partidul pe care îl adulăm, și să gândim la rece), va răstălmăci acea știre spre beneficiul organizației al cărui steag îl flutură. Astfel că, vizionarea unui singur canal de știri va modela creierul telespectatorului după chipul și asemănarea „stăpânului”. Din câte observăm, zi de zi, așa-zișii jurnaliști au uitat că menirea lor este să prezinte știrea brută, fără să o facă să strălucească doar în favoarea lor și a „stăpânilor” lor. Ei bine, acest proces de spălare a creierului are loc tot din vina noastră, că nu încercăm sau nu știm să extragem miezul problemei din 3 surse diferite de știri, prezentate tendențios;

• o altă vină pe care o purtăm tot noi, majoritatea, este aceea că participăm la tot felul de bârfe neargumentate, în cadrul unor grupulețe compuse din persoane fără pic de educație politică, socială, financiară etc. Este una din acțiunile proprii, ce ne duce la dezastrul care ne frustrează. Dar facem asta, fiindcă timpul pe care l-am putea utiliza în folosul educației noastre, ne place să-l irosim cu prostii nedovedite. Un nou succes pentru doamnele/domnii care se identifică prin cunoscuta expresie interogativă – „Bă’, știi cine sunt eu?”.

Și, în urma acestor patru constatări (sunt sigur că dacă veți urma procesul – „o săptămână în umbra tuturor” – veți găsi mult mai multe probleme), concluzia personală, și întăresc – personală, este că vina diferențelor de trai și transformarea noastră în asini pentru minoritari este a noastră, „talpa societății”.

În final, sunt sigur că vor fi multe persoane de genul celor pe care le-am nominalizat în cele patru argumente, și voi primi multe critici, dar … îmi asum ceea ce am scris aici. Este o părere personală și mi-o mențin, indiferent de criticile primite. În aceeași ordine de idei, pot accepta și opinii diferite de ale mele, bineînțeles, argumentate.