Filozof antic chinez.

Autorul tratatului clasic al taoismului Tao Te Ching (Cartea Căii și a Virtuții). Potrivit tradiției, a fost păstrătorul arhivelor la curtea imperială a dinastiei Zhou. Majoritatea savanților contemporani consideră că Lao Zi este un personaj legendar, iar tratatul a fost scris la finele secolului al IV-lea și începutul secolului al III-lea î.Hr., deși conține unele materiale mai timpurii. Conceptul fundamental expus în tratat – Tao – reprezintă începutul inaccesibil și inexprimabil în cuvinte, în care sunt întruchipate unitatea ființei cu neființa și în care se sting toate contrariile. Tao este, în chip metaforic, asemănat apei – părând, ca și ea, moale și exibil, dar fiind în realitate de neînvins. Felul acțiunii, potrivit lui Tao, se caracterizează prin inactivitate care se înțelege ca neîmpotrivire, flexibilitate, armonie, refuz al luptei. Raportat la conducător, propăvăduirea inactivității înseamnă respingerea luxului și a războiului, a violenței împotriva oamenilor și a amestecului brutal în viața lor. Înțeleptul care stă în fruntea satului, urmând calea inactivității, trebuie să facă poporul fericit, întorcându-l la simplitatea naturală, la curățenia și sinceritatea care existau înainte de apariția civilizației, a culturii și a moralei. Cel cu adevărat înțelept, curățindu-și inima de pasiuni și menținându-se în starea de liniște interioară, ajunge să se asemene lui Tao cel veșnic până la identificare (“cine se supune lui Tao, acela se identifică cu el”). De acest aspect, al concepției din Tao Te Ching, se leagă căutările taoiste ulterioare privind mijloacele practice ale obținerii nemuririi fizice. Scris sub formă de aforisme, într-un limbaj destul de simplificat, tratatul lasă loc la numeroase interpretări. El reprezintă scrierea canonică a taoismului religios și s-a tradus de nenumărate ori în toate limbile europene.

Cugetările lui Lao Zi:

• Nenorocirea întregii lumi provine din mărunțișuri, la fel cum o lucrare mare se face din cele mici;
• Virtutea nelimitată seamănă cu defectul ei, răspândirea virtuții seamănă cu furtul ei;
• Cunoaște începutul și calea celor vechi, iafr cunoașterea asta îți va permite să vezi firul călăuzitor care duce la ziua de azi;
• Fiți atenți la gândurile voastre, ele sunt începutul faptelor;
• O roată are treizeci de spițe, dar ea folosește carului mulțumită golului dintre ele. Vasele se fac din argilă, dar se folosește golul vasului. Casei i se fac ferestre și uși, dar se folosește golul din casă. Iată folosul ființei și al neființei;
• Sinceritatea supremă seamănă cu un drum șerpuit, istețimea supremă seamănă cu prostia;
• În lume, marile lucruri încep obligatoriu cu cele mici. Ce e moale și slab biruie ce e tare și puternic. În lume nu e nimic mai moale și mai slab ca apa, dar ea cade pe ceva tare și puternic și nimic n-o poate birui;
• Omul vrednic păstrează esențialul și lasă deoparte ce e neînsemnat. El face tot ce se cuvine, dar niciodată nu se va bizui pe legi;
• Înfrânarea este prima treaptă a virtuții și începutul perfecțiunii morale;
• În lume, totul crește, înflorește și se întoarce la rădăcină;
• Întoarcerea la rădăcină însemnă liniște; ce e în acord cu natura e veșnic. De aceea, decăderea trupească nu presupune niciun pericol;
• Glasul adevărului nu este gingaș, gingașă este vorba mincinoasă. Omul moral nu e bun de gură, bun de gură este cel mincinos;
• Glasul adevărului e neplăcut la auz;
• Nici cea mai bună armă nu e prezicătoare de bine;
• Pentru înțelept, cinstea și rușinea din partea puternicilor lumii sunt la fel de neobișnuite;
• Cel care se mulțumește cu sine însuși e bogat;
• Bărbatul onorabil întotdeauna se străduiește să fie imparțial, să nu dea importanță lumii materiale și să nu asculte învățături sterile;
• Bărbatul onorabil face multe, dar nu se laudă cu cele făcute, acumulează merite, dar nu le recunoaște, pentru că nu vrea să-și dea la iveală înțelepciunea;
• Bărbatul onorabil îmbracă veșminte sărăcăcioase, dar înlăuntrul său poartă o piatră prețioasă;
• Dacă un lucru nu e necesar pentru un scop anume, îl poți folosi pentru un altul;
• Dacă palatul este luxos, câmpul e plin de buruieni și hambarul e gol;
• Aristocratul se îmbracă în haine scumpe, poartă săbii ascuțite, nu se mulțumește cu hrană obișnuită și adună bogății în exces. Toate acestea se numesc jaf și risipă;
• Dacă poporul nu se teme de autorități, atunci va apărea o autoritate și mai mare;
• Dacă poporul nu se teme de moarte, atunci de ce să-l sperii cu moartea?
• Există patru sfere supreme: Calea, Cerul, Pământul, Omul – iar omul ocupă primul loc între sfere;
• Legea celor buni e să facă binele și să nu se certe;
• Cel care știe măsura e mulțumit cu starea lui. Cel care știe mult e tăcut, iar cel care vorbește mul nu știe nimic;
• Pierderea se poate transforma în profit, iar profitul se poate transforma în pierdere;
• Adevărat că omul luminat nu se războiește niciodată;
• Când sunteți înstăriți, gândiți-vă ce e de făcut la vreme de restriște, fiindcă nenorocirea mare începe cu una mică;
• Când legil și poruncile se înmulțesc, crește și cifra hoților și a răufăcătorilor;
• Când nu există dușmani, nu există nici război;
• Dacă aduni mult, mult o să ai de pierdut;
• Cine poartă un război de dragul omeniei, acela îi va învinge pe dușmani;
• Cine se preface că știe multe și e în stare de orice, acela nu știe nimic și nu e în stare de nimic;
• Cine crede că a înțeles totul, acela nu știe nimic;

• Cine vorbește mult, acela are adesea parte de eșec;
• Cine e viteaz, dar lipsit de omenie, cine e generos, dar nechibzuit, cine merge înainte, dar e lipsit de umilință, acela se va prăpădi;
• Acela care cunoaște limitele activității sale și nu se apropie de primejdii, acela va trăi timp îndelungat;
• Acela care știe multe și se consideră neștiutor, acela este un om înzestrat cu morală;
• Acela care, neștiind nimic, se consideră știutor, acela este bolnav;
• Acela care, începând o treabă, se grăbește să ajungă mai repede la rezultat, nu va realiza nimic. Cine își termină treaba cu grijă, la fel cum a început, acela nu va aveam parte de eșec;
• Acordul obținut cu ușurință nu e demn de încredere;
• Oamenii cu o înaltă ținută morală nu se consideră morali, și, acesta este un semn că ei au o înaltă ținută morală;
• Înțeleptul se ferește de orice extremă;
• Omul înțelept nu se etalează în lume și, de aceea, strălucește; el nu vorbește despre sine și, de aceea, e renumit; el nu se preamărește pe sine și, de aceea, e merituos; el nu se înalță deasupra celorlalți și, de aceea, este superior celorlalți;
• Cel mai bine e ca odată ce ai obținut un succes să te retragi;
• Mulțimea, când face o trebă și se apropie de încheierea ei, o strică în mod regulat, dar dacă tu, la încheierea trebii, vei fi la fel de atent ca la început, atunci n-o vei strica;
• Dacă nu cunoști perseverența, te agiți și ai parte de eșecuri; conștiința perseverenței îl face pe om sensibil. Sensibilitatea îl conduce pe om la capacitatea de a fi drept;
• Cei care nu se învrăjbesc, nu pot fi condamnați;
• Oamenii simpli stau la temelia celor aleși, așa cum cele joase sunt temelii pentru cele înalte. De aceea, nobilimea și cârmuitorii care se preamăresc singuri nu au o situație durabilă, fiindcă ei nu privesc la oamenii simpli ca la o temelie a lor. Aceasta e o calitate înșelătoare;
• Să nu fi de preț ca matostatul (piatră semiprețioasă verde). Ci simplu ca piatra;
• Din demoni nu poți face Zei;
• Nu există nenorocire mai mare ca necunoașterea satisfacției;
• Nu există o crimă mai mare ca închiderea ochilor în privința aspirațiilor dăunătoare;
• Nu există nenorocire mai mare ca subestimarea adversarului;
• Nu există păcat mai greu ca pasiunile;
• Motivul pentru care poporul e greu de condus stă în faptul că poporul se luminează și sunt mulți învățați în rândurile sale;
• Dă dovadă de simplitatea pânzei nevopsite, hrănește în tine naturalețea bucății de lemn neprelucrate, redu lăcomia și limitează-ți dorințele;
• Desăvârșirea soldatului stă în vigilență, în permanenta pregătire de luptă, în rigoare, în sinceritate și în liniștea impenetrabilă;
• Acela care îi cunoaște pe oameni e înțelept. Cel care se cunoaște pe sine e luminat. Cel care îi biruie pe oameni e puternic. Cel care se biruie pe sine e atotputernic;
• Acela care-și neglijează viața nu și-o prețuiește. Deșteptul nu este învățat; învățatul nu este deștept;
• Deși nu există în lume ceva mai slab și mai delicat ca apa, ea poate să distrugă și cel mai dur obiect;
• Chiar dacă războiul se poartă, probabil, în numele liniștii, el este fără îndoială un rău;
• Omul este la naștere delicat și slab, iar când moare este tare și solid. Toate lucrurile, inclusiv plantele, sunt la naștere delicate și slabe, iar când mor, tari și solide. Tare și solid e tot ce moare. Delicat și slab e tot ce începe să trăiască. Cele tari și puternice nu sunt superioare celor delicate și slabe;
• Omul se conformează pământului. Pământul se conformează cerului. Cerul se conformează lui Tao, iar Tao se conformează simplității.