Unul dintre cei șapte înțelepți antici greci; prezicător și poet semilegendar. S-a născut în insula Creta. Legenda spune că în copilărie, pe când păștea oile, a adormit într-o peșteră și a dormit patruzeci de ani. După ce s-a trezit, a simțit o atracție pentru activitatea sacerdotală (ca și sacerdot al creației, omul este chemat să ofere creația și să se ofere pe sine însuși lui Dumnezeu Care dă viață la tot ceea ce există.) și pentru creația poetică.

I se atribuie purificarea Atenei de crimele săvârșite la altare în timpul așa-numitei răscoale a lui Hilon din Atena, salvarea Atenei de la epidemia de ciumă, precum și înălțarea templului Eumenidelor. Este considerat autorul unor poeme epice despre originea zeilor, constructorul corabiei Argos și inițiatorul călătoriei lui Iason și al argonauților.

Cugetările lui Epimenide:

• Dacă cineva minte și singur afirmă că minte, oare minte el în cazul acesta sau spune adevărul?;
• Prezicătorilor nu le este cunoscut decât ce s-a petrecut deja.