Înțelept scit, sosit în Grecia în vremea lui Solon, împreună cu prietenul său Toxaricom. I se atribuie inventarea roții olarului, a ancorei și a jocului de table. A călătorit mult. A fost ucis de fratele său, Saulios.

Cugetările lui Anacharsis:

• Vița-de-vie dă trei roade: ciorchinele desfătării, ciorchinele beției și ciorchinele dezgustului;
• Omul rău seamănă cu cărbunele: dacă nu te arde, te murdărește;
• Mai bine să ai un singur prieten de preț, decât mulți și lipsiți de valoare;
• “Care corăbii sunt cele mai sigure?” a fost întrebat Anacharsis. El a răspuns: “Cele trase la mal“;
• Fiind întrebat cum să nu devii bețiv, el răspunse: “Să-ți imaginezi un bețiv în toată urâțenia lui“;
• La întrebarea care sunt mai mulți, cei vii sau cei morți, el răspunse cu o întrebare: “Dar pe cei care înoată unde să-i socotesc?“;
• La întrebarea ce are omul bun și rău în același timp, Anacharsis a răspuns: “Limba“;
• Prima cupă ține de sete, a doua aduce bucurie, a treia, desfătare, iar a patra, nebunie;
• Piața este un loc special unde oamenii se pot înșela și fura unul pe altul;
• Uimitor cum la începutul ospățului se bea din cupe mici, apoi, cu burta plină, din cupe mari;
• Aflând că grosimea scândurilor din care se face o corabie e de patru degete, Anacharsis a spus că marinarii navighează la patru degete de moarte.