Nu sunt jurnalist și nici măcar nu am cochetat cu jurnalismul, dar, prin acest articol, încerc să înțeleg ideea pe care se bazează un absolvent al Facultății de Jurnalism, când își începe activitatea profesională. De ce, în momentul în care a obținut specializarea de jurnalist, nu își păstrează demnitatea și “murdărește” imaginea acestui job, important pentru menținerea unei societăți democratice? … Pentru bani? … Pentru o carieră profesională superioară, obținută într-un timp scurt? … Pentru o poziție distinsă în societate? … Probabil! Însă, eu, ca și receptor al informațiilor transmise de jurnaliștii români, sunt confuz. Nu știu ce să cred, care mai este realitatea prin țară, indiferent de informație (politică, educație, vreme, mondenități, realiy-show-uri etc.). Ei se gândesc oare la noi, cei care dorim să aflăm “realitatea adevărată“, nu cea modelată și expusă în spațiul public după bunul lor plac?

Principii de bază ale Jurnalisticii:

Conform BAZELOR JURNALISMULUI, unul din cursurile Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării, la capitolul STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI, se spune că: “Jurnalistica este activitatea mediatică de informare și de interpretare a realității, de socializare și de culturalizare a maselor, …“

Deci, informare și de interpretare a realității. … Dacă este să fac o analiză mai amplă a acestei sintagme, pe lângă faptul că informarea corectă a maselor este un principiu important al jurnalismului, oamenii de presă au și o acoperire pentru știrile subiective, și nu tocmai OK. De ce!? … Deoarece interpretarea realității (a înțelege într-un anumit fel acțiunile sau spusele cuiva, conform https://dexonline.ro/definitie/interpreta) dă o anumită putere fiecărui jurnalist să prezinte informația după puterea lui de înțelegere sau … după înțelegerea care i se impune. Deci, inclusiv instituția de formare a specializării respective (cea de jurnalist) îl învață subliminal pe student despre deformarea realității?Nu știu ce să cred! Probabil, interpretarea realității se referă la acțiunea de explicare a informației pe care o prezintă jurnalistul. Nu am aprofundat acest curs. Totuși, cred că această expresie îl exonerează de vreo vină pe emițătorul unei informații eronate sau, și mai rău, a unei … informații fake.

Din punctul meu de vedere, informarea asupra realității ar trebui să însemne prezentarea faptelor așa cum se desfășoară ele, fără nicio altă interpretare, fie ea și obiectivă. Gândind logic, chiar și obiectivitatea poate deveni subiectivă pentru o persoană, doar pentru simplul fapt că omul are conștiință.

În al doilea rând, socializare și de culturalizare a maselor. … Integrarea socială a individului într-un anume grup ar trebui să se facă în baza educării acestuia, și nu pentru prostirea sau îndobitocirea lui. Și, după cum cred că vă gândiți, mă refer la reality-show-urile de prost gust sau astfel de emisiuni, care apar pe diferite posturi de televiziune, și care nu fac altceva decât să-și mărească rating-ul prin crearea de grupuri sociale cu o educație precară. Motivul invocat de moderatorii acestor emisiuni!? … Existența unui public larg care își dorește să vadă așa ceva. Dar, oare, nu se pune și problema că ceea ce se dă pe “sticlă”, se ia ca pe un bun de consum, și, cel mai rău, pune educația maselor sub semnul întrebării?

Despre culturalizare, îmi este greu să spun că își mai are loc printre principiile jurnalismului. După cum se observă, zi de zi, emisiunile care ar trebui să aibă obiectivul culturalizării populației dispar, deoarece nu au priză la public și nu produc bani. Este, însă, foarte multă informație, care au ca țintă acest obiectiv, pe rețelele de socializare, unde este diseminată de oameni din diferite domenii, mai puțin de jurnaliști.

Concluzia:

Concluzia? … Deoarece jurnalismul este “a patra putere în stat, alături de puterea executivă, legislativă şi cea juridică, …“, după cum este scris în același manual, BAZELE JURNALISMULUI, poate să ghideze realitatea lumii și educația populației spre culmi nebănuite. Însă, într-o lume bazată pe puterea banului, nici măcar această profesie nu mai scapă de ghiarele dragonilor avizi de control.

Totuși, să fiu corect, ca în orice profesie, și în jurnalism există oameni care încearcă să spele păcatele acestei meserii prin informarea corectă a realității și/sau culturalizarea reală a maselor. Acești jurnaliști sunt deseori nevăzuți sau, cu timpul, excluși din cercul nostru, al devoratorilor de informație. Aici intervine educația și obiectivitatea noastră, a celor care primesc, înțeleg, selectează și, probabil, diseminează mai departe informațiile presei. Deci, într-un fel, și noi alimentăm lăcomia acelor dragoni, prin acceptarea mizeriilor și fakeurilor susținute fără temei.

Cred că vina distorsionării realității și a educației precare se împarte, atât între jurnaliștii avizi de bani, carieră și poziție socială cât și între oamenii care primesc informația, fără educație, cu afinități politice sau cu anumite interese pentru afacerile personale, financiare, politice, sportive etc.

Nu știu dacă este corect ceea ce am prezentat mai sus, dar, după cum am spus anterior, obiectivitatea unei persoane poate deveni subiectivă pentru altcineva. Este o opinie personală, așa că, orice idee argumentată și de bun simț este acceptată.