Filozof antic, poet grec. Unul dintre cei șapte înțelepți. I-a mobilizat pe atenieni în războiul cu megaricii (adepți ai școlii filosofice din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara) pentru insula Salamina și a condus nemijlocit armatele. Războiul s-a terminat cu victoria atenienilor. În toiul revoltelor populare care s-au desfășurat în Atena, stârnite de dominația latifundiarilor eupatrizi (nobili atenieni, descendenți din familiile cuceritoare), a fost ales mediator și arhonte (termen grec, cuvânt care înseamnă “domn” sau “conducător” și care era utilizat frecvent ca titlu public oficial), și înzestrat cu autoritatea de a introduce reformele necesare. A anulat toate datoriile, indiferent de statutul persoanei. Atât introducerea de către Solon a unei noi reforme statale, democratice, cât și a altor legi (împărțirea cetățenilor în patru clase) au servit drept bază a evoluției ulterioare a dermocrației ateniene. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în călătorii.
Cugetările lui Solon:
- În chestiunile importante nu poți fi pe placul tuturor;
- Legile sunt ca pânza de păianjen: pe cel slab îl încurcă, iar cel puternic trece prin ele;
- Cine este temut de cei mulți, de mulți are să se teamă;
- Mai mult decât orice îmi place să trăiesc în democrație;
- Tăcerea dă forță cuvântului, iar oportunitatea hrănește tăcerea;
- Superiorul prins beat trebuie condamnat la moarte;
- Nu exagera niciodată;
- Bogăția duce la îmbuibare, iar îmbuibarea duce la obrăznicie;
- Înainte de a porunci, învață să te supui;
- Nu da sfaturi plăcute tuturor, ci utile tuturor;
- Vorba este imaginea faptei;
- Când ceri altora răspuns, să dai și tu socoteală. Rege e acela care e mai puternic decât toți.
