Poet antic grec legendar, autor al Iliadei și al Odiseii. Rapsod călător orb. Cu privire la datele vieții lui Homer, cercetătorii au înaintat opinii diferite: începând cu sec. al XII-lea î.Hr. (după războiul troian) și terminând cu sec. al VII-lea î.Hr. “Șapte orașe își dispută statutul de patrie a lui Homer: Smirna, Chios, Colofan, Pilos, Argos, Itacca și Atena“, se spune într-o epigramă grecească. În realitate, lista acestor oașe e mult mai lungă. A circulat o legendă extrem de răspândită despre o întrecere poetică între Homer și Hesiod. După cum presupune majoritatea cercetătorilor, poemele homerice au fost create în Asia Mică, în Ionia, în sec. al VIII-lea î.Hr. pe baza legendelor mitologice despre războiul troian. Lui Homer i-au fost atribuite în antichitate și alte opere, precum 33 de imnuri, poemele comice Margites, Războiul dintre șoareci și broaște și altele. Poemele lui Homer sunt considerate un tezaur de cunoaștere, inclusiv din perspectivă istorică și geografică.
Cugetările lui Homer:
- Zeul îl află pe cel vinovat;
- E o vreme pentru orice: o vreme potrivită pentru discuții, o vreme potrivită pentru liniște;
- Limba omului e mlădioasă; ea poartă stiluri din abundență;
- Prostul află doar ce este terminat;
- Aerul de acasă e dulce;
- Pe femeie tăcerea o înfrumusețează;
- După cum vorbești, așa vei primi și răspuns;
- Nu încerca să fii de ajutor dacă nu ești dorit;
- Nu e nimic mai rău decât să rătăcești pe meleaguri străine;
- Despre unele se cuvine să vorbești, despre altele să taci;
- Ce e plăcut e trecător;
- Munca încheiată trezește plăcere;
- Ce e terminat și prostul înțelege.
