Unul dintre cei șapte înțelepți greci (vezi Bias din Priene).

A fost primul efor (nume dat în Sparta antică fiecăruia dintre cei cinci magistrați cu largi și importante atribuții în politica internă și externă a statului. Din ngr. éforos.) ales în Colegiul celor cinci efori – organul cel mai important al statului. Diogene Laertios (biograf al filosofilor greci) spunea că Chilon a conferit Colegiului o putere egală cu cea a regelui.

Previziunea lui Chilon i-a adus o glorie postumă însemnată. Chilon spunea despre insula Kythira, care se află lângă malurile Laconiei, că ar fi mai bine pentriu spartani dacă aceasta s-ar scufunda în mare. Chilon presimțea o amenințare permanentă la adresa Spartei din partea acestei insule. Viitorul a demonstrat că temerile lui nu erau neîntemeiate. Mai întâi, exilatul spartan Demarat l-a sfătuit pe Xerxes (fiul lui Darius cel Mare și al Atossei, s-a născut în jurul anului 520 î.Hr. Domnea peste o sută douăzeci și șapte de țări, de la India până în Etiopia. Devine suveran al Imperiului Persan în 486, la moartea tatălui său, Darius I) să stabilească aici un punct de oprire pentru corăbii, dar regele i-a refuzat sfatul. Mai târziu, în timpul războiului peloponeziac, Nicias/Nikias (politician și general atenian pe timpul războiului peloponezian. A fost membru al aristocrației ateniene. A moștenit o mare avere de la tatăl său, care a fost investită în minele de argint din jurul Muntele Laurium din Attica) a cucerit această insulă și a instalat aici o garnizoană ateniană. De pe această insulă, atenienii au pricinuit spartanilor multe pierderi. Se povestește că, odată, Solon a întrebat în ce condiții poate dobândi regele sau tiranul mai multă glorie. Pittakos/Pittacus din Mytilene a răspuns: “Atunci când supușii ajung să se teamă nu de el, ci pentru el“. Iar Chilon a răspuns astfel la această întrebare: “Treaba cârmuitorului nu e să se gândească la cele muritoare, ci la cele nemuritoare“.

Cugetările lui Chilon:

• Serbează-ți nunta fără fast;
• Întrebare: “Care casă e cea mai importantă?“. Chilon: “Casa care seamănă cu orașul cârmuit de rege.“;
• Întrebare: “Ce îi deosebește pe oamenii educați de cei needucați?“. Chilon: “Speranțele promițătoare.“;
• Întrebare: “Ce e cel mai greu?“. Chilon: “Să păstrezi un secret. Să-ți întrebuințezi cum se cuvine timpul liber. Să suporți o jignire.“;
• Să nu crezi în ghicit;
• Prețuiește timpul;
• Virtutea constă în faptul că poți, cu ajutorul discernământului, să prevezi viitorul;
• După faptă și răsplată;
• Supune-te legilor;
• La prietenii nefericiți grăbește-te mai tare decât la cei fericiți;
• Când fratele lui Chilon s-a supărat pe el pentru că a devenit efor, acesta i-a răspuns: “Aceasta e fiindcă eu pot îndura nedreptatea, iar tu nu.“;
• Când vorbești, nu da din mâini – acesta este un semn de nebunie;
• Cine e puternic să fie și bun, ca să fie respectat și nu temut;
• Mai bine să pierzi, decât să ai un câștig rău: de pe urma primei, suferi o dată, de pe urma celei de-a doua – pentru totdeauna;
• E mai bun statul în care mai mulți ascultă de legi și mai puțin de oratori;
• Nu-i huli pe cei morți. Respectă bătrânețea. Ai singur grijă de tine;
• Nu-ți dori ceva peste puteri;
• Aurul se încearcă pe piatră – nu există verificare mai bună. Cu ajutorul aurului se vede diferența dintre cei vrednici și cei nevrednici;
• Nu-ți vorbi aproapele de rău, să n-auzi ceva ce nu te-ar bucura;
• Nu te grăbi la drum;
• Bucură-te de liniște;
• Fii cumpătat la vorbă, mai ales la băutură;
• În propria casă înveți cel mai bine să fii stăpân;
• Să nu râzi de nenorocirea altuia;
• Nu vorbi înainte să gândești.