Vacanța la Sinaia este o povestioară cu rol de promovare a localității turistice respective, condimentată cu un conținut anecdotic. Tratați aceste întâmplări ca pe un pamflet și bucurați-vă de frumoasele peisaje și locații din pasajele care le promovează.
… Și uite-așa, ajunsăi și în Sinaia, stațiunea mea de suflet. … Că, de’, aici ne făcurăm luna de miere, eu și soția mea, acum douăș’ceva de ani în urmă. Ne cazarăm la Hotelu’ Tantzi (https://www.google.com/maps/place/Tan%C8%9Bi/@45.3549745,25.5518711,15z/data=!4m8!3m7!1s0x0:0x54a052b8520ae690!5m2!4m1!1i2!8m2!3d45.3549745!4d25.5518711?hl=ro), aflat într-o clădire istorică ce datează din 1923, și avurăm o vacanță de vis … Și, dacă mă întrebați de ce eram singur acum, vă spun că avui și jumătatea mea cu mine, dar … ea este mai pudică și nu-i plăcu ideea de a se dezvălui în public.
În fine, după ce coborâi din tren, pusăi cap compas Hotel Regal 1880 (localizare hartă: click aici), și începui deplasarea per pedes. Cum ieșii din gară, ce să vezi, bă’, frate, bă’, ca să ajung în centru’ trebuia să urc un ditai dealu’! Așa că, îmi luai inima-n dinți, mă înclinai puțin înspre în față, să mă echilibrez, și, step by step, începui să cuceresc treptele de piatră care mă puseră la mare încercare.
După cinci minute, când ajunsăi sus, în vârful dealului, îmi luai răgaz să fac câteva exerciții de respirație, că începui să suflu precum locomotiva. Asta-i, … după o vârstă, poți spune despre tine: “Ce-ai fost, și ce-ai ajuns!“. … Dar ajunsăi … sus. Nu mai contează trecutul! Astfel că, după ce-mi revenii, plecai spre hotel.
Nu mersei mult, că, în scurt timp, dădui de Parcu’ Dimitrie Ghica (https://www.google.ro/maps/place/Parcul+Dimitrie+Ghica/@45.3543999,25.5497981,17z/data=!3m1!4b1!4m5!3m4!1s0x40b316c1a1a149c9:0x379a4c622af75fc1!8m2!3d45.3543999!4d25.5519868), un loc micuț, dar divin pentru relaxare. După cum aflai ulterior, parcul fu înființat în anul 1881 și amenajat de arhitectul peisagist Eder.
Intrai în parc, făcui vreo sută de metri, și îmi apăru în față Hotelu’ Regal 1880, locul unde rezervai o cameră, suită junior cică-i spune, în care urma să stau trei zile. De-afară, stilul vintage pe care-l adoptă, cu o istorie a clădirii, după cum este și numele hotelului, din 1880, fu încărcat de emoții și amintiri de altădată.
Intrai în hotel, și nu rămăsei indiferent la scările și piesele de mobilier care-și păstrară frumusețea chiar și sub amprenta trecerii timpului.
După ce examinai o țâră interiorul care mă teleportă în trecut, făcui cazarea și mersei în camera care îmi fu rânduită de recepționeră. Acolo, ce să vezi, fratili meu!? … O cameră enormă, de ziceai că veniră să stea cel puțin cinci persoane în ea, cu același aer, în stilul Art Nouveau și cu un pat imens. Baia, ziceai că fu garaj, așa era de mare, cu o cadă din aceea care face bulbuci, jacuzi parcă-i spunea, și cu veceu’ (una din problemele pe care trebuia să le suporte indivizii ca mine, cei cu peste suta de kile) înghesuit în chiuvetă.
Mă răcorii un pic, schimbai hainele și, fără niciun plan, mă avântai spre plăcerile Sinaiei. Deoarece peripețiile de pe drum mă obosiră și îmi făcură poftă de mâncare, intrai în primu’ restaurant mai arătos, WooD (https://www.facebook.com/woodsinaia/). Mă așezai la masă, și comandai un menu consistent, să mă țină în formă.
După ce pusăi stomacu’ la cale, îl umplui ca pe cimpoi, începui să vizitez împrejurimile orașului. N-am ce spune, decât Chapeau, fiindcă mă făcu să mă simt ca-ntr-un orășel franțuzesc, pe care îl văzui pe Valea Loirei. … Bravo, mon cher, așa DA!
Cum ajunsăi în stațiune, aproape de înserat și timpu’ trecu în viteză, găsii un alt loc frumos, vis-a-vis de WooD, unde îmi propusăi să-mi clătesc puțin mațele cu un ceai fierbinte. Mă așezai la o masă, la Barul Ramayana (http://www.ramayana.ro/sinaia/ro/contact.php), c-așa-i spunea locației, consultai meniu’, apoi cerui un Chakra Chai, că mi se încurcară vorbele-n gură când făcui comanda. …
După câteva minute, surpriză, frati-miu! … Mă trezii cu hangița că-mi aduce un ditai samovaru’, de aproape un kil, plin cu ceacra ceai, cum îi spunea ea. În sfârșit, mă gândii că așa se bea ceaiul la indieni, că fu bar cu specific indian, și începui să dau gât după gât licoarea, încât mi se desfundau chakrele, de ziceai că săreau dopurile la sticle.
La final, ce s’zic, îmi plăcu și ceaiul și atmosfera creată de muzica potrivită pentru acel loc. Plătii un preț bun, ținând cont de energia de care mă umplui după eliberarea chakrelor, și plecai către hotel.
Noaptea, pe la 23.00, când mă pusăi în pat, începură chakrele să-și facă simțită prezența, că nu putui să mai pun geană pe geană. Așa de multă energie le dădură, cred, ceaiul de la Ramayana.
Totuși, … după vreo două ore de agitație Browniană printre cearșafurile curate, așternute pe pat, luară și chakrele mele o pauză, și îmi găsii mult așteptata hodină.
Așa se termină prima mea zi de vacanță, cu bune și cu rele (mai mult bune), pe care o trăi la intensitate maximă și care mă epuiză enorm (mai puțin momentul cu chakra chai).
… A doua zi, ne vom întâlni cu noi aventuri, pe care le voi povesti în următoru’ capitol.
Vă țucă Gheo!
Continuarea este aici: https://edu-opinion.com/2021/09/30/vacanta-la-sinaia-ultima-parte-a-doua-zi/
