Arhive zilnice: 18/03/2021

Legile lui Murphy

Story in my live

„Cunoaşteţi cu toţii cred câteva dintre celebrele legi ale lui Murphy. Vă redau aici numai două dintre ele. Prima: „Dacă totul pare să meargă bine, cu siguranţă ai omis ceva”, şi a doua: „Dacă s-a cheltuit foarte mult timp de către oameni calificaţi, căutând răspunsul la o anumită problemă, singurul rezultat fiind eşecul, răspunsul corect va apărea imediat şi absolut evident pentru prima persoană necalificată”.

Despre aceste legi care sunt verificate în practică de majoritatea noastră ştiu destui, dar cine este Murphy, autorul lor, nu ştie aproape nimeni.

Dr. Joseph Murphy a fost un pastor de origine americană şi lider al uneia dintre cele mai răspândite mişcări de dezvoltare personală din secolul trecut. Murphy a publicat mai multe cărţi, printre carePuterea subconştientului,De la idee la bani,în care arată felul cum conştientul şi subconştientul nostru ne pot ajuta să ne îmbogăţim, să sporim material şi spiritual, să…

Vezi articolul original 211 cuvinte mai mult

CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ, subiect tabu în România?

În urma acestui articol, sunt sigur că voi primi o mulțime de critici din partea persoanelor care trăiesc în trecut, inclusiv din partea apropiaților mei. Asta nu înseamnă că acest subiect este mai puțin adevărat sau că voi retracta vreodată ceea ce consider o normalitate.

Consilierea psihologică, un subiect tabu pentru familiile conservatoare și nu numai! Asta constat de o bună perioadă de timp, și descopăr din ce în ce mai des la persoanele pe care le credeam open minds.

kalapod.net

Meseria mea de bază nu este cea de psiholog, psihoterapeut sau psihiatru. Dar, în perioada în care am profesat, am fost nevoit să aplic psihologia persoanei, astfel încât să-mi motivez oamenii și să formez o coeziune în cadrul echipei, pentru a desfășura o muncă eficientă.

Intrând în miezul problemei, sunt sigur că, la fel ca și în cazul meu, ați intrat în contact cu persoane pe care le-ați îndemnat să meargă la psiholog, după ce le-ați aflat situația tulbure din cadrul familiei, jobului sau din cauza oricărui motiv care le deteriorează comportamentul. Și cred că este un sfat uman, pe care orice prieten sau membru al familiei ar trebui să îl dea unui apropiat, dacă are o minimă afectivitate pentru acesta.

Eu am dat asfel de sfaturi de foarte multe ori. Am făcut asta, deoarece consider că, în societatea actuală, plină de activități stresante, anomalii politice, etalarea unor comportamente deviante etc., creierul nostru se umple de probleme nocive, care ne scot de pe traiectoria unei gândiri normale. Și, concretizând acest lucru, împărtășirea problemelor dăunătoare creierului către o persoană care este gata să ne preia greutățile/povara pe care le/o purtăm în secret este același lucru cu momentul în care un pahar plin de apă trebuie golit pentru a putea fi umplut din nou.

Totuși, aproape toate persoanele pe care le-am îndrumat să urmeze o terapie la psiholog, mi-au ripostat astfel: „Sub nicio formă! … Ce, crezi că sunt nebun/ă? … Vrei să râdă lumea de mine?„. Răspunsuri de acest gen mi-au blocat, inițial, replica în cazul multor prieteni la care credeam că orizontul gândirii lor se întinde pe o distanță cât mai mare. Cu timpul, însă, m-am convins că rănile educației comuniste sunt atât de acutizate pentru majoritatea populației, încât nu se poate depăși limita conformismului dăunător.

noriel.ro

Personal, mărturisesc că am trecut, împreună cu familia mea, printr-o situație în care a fost necesară consilierea psihologică, și am făcut-o fără niciun pic de reținere. După câteva ședințe (psihologul respectiv ne-a demonstrat că problemele care pe noi ne-au demobilizat sunt niște probleme zilnice, reale și normale, dar care ne otrăvesc încet creierul), am remarcat liniștea care m-a cuprins și eliberarea de gândurile negre care îmi făceau rău psihicului. Însă, pot să spun că nici eu, cel care a adus în discuție acest subiect destul de actual, nu am participat la un astfel de tratament al creierului pe cât de mult ar fi trebuit.

În final, recomandarea mea este să încercați să vedeți consilierea psihologică, terapia de cuplu sau oricare alt tratament care vă ajută să aveți un comportament pozitiv ca pe o activitate normală, precum somnul sau mesele pe care le luați pentru a vă potoli foamea.

Aștept replicile voastre, privind actualitatea acestui subiect, nevoile voastre pentru terapia psihicului și felul în care vedeți aplicarea tratamentului de acest gen!

vivre.ro

ALEXANDRU COLORIAN

18 martie 1896 – 02 octombrie 1971

125 ani de la nașterea poetului Alexandru Colorian.

Apoteoză

Se vor aşterne umbre tot mai multe
Şi tot mai singuri, vom vorbi cu noi;
O, suflete, amintirile s-asculte
Veni-vor, cum prin noapte trec strigoi.

Amurgul fi-va umbră şi uitare
Pe-a zilelor senină primăvară,
În noi cânta-va bucuria clară
Că am învins fatidica visare...

Şi tot mai singuri risipi-vom flori,
Surâzători că am strivit robia —
Şi-ncrezători în drumul spre noi zori
În suflet vom culege veşnicia.

din volumul: Preludii în zori

noriel.ro

Biografia lui Alexandru Colorian:

Alexandru Colorian s-a născut la București și este descendent dintr-o familie originară din Oltenia.

Licențiat în drept, va profesa avocatura în București.

În 1913, cu sprijinul lui Eugeniu Speranția, înființează revista Sărbătoarea eroilor (1913—1914), Ia care scriu Al. Macedonski, I. Minulescu, E. Speranția, M. Cruceanu, D. Karnabatt, Dragoș Protopopescu etc.

Adevăratul său debut este, însă, legat de Viața nouă, unde colaborează neîntrerupt 12 ani.

Discurs pentru Narcis

Narcis, eternă umbră prin umbre trecătoare,
Sta frânt peste izvorul ce chipu-i oglindea —
Frumos ca amintirea în ochiul care moare
Şi-absent ca presimţita lumină dintr-o stea...

„Narcis, o! spune-mi unde himera-amăgitoare
Va sângera în zboru-i febril de orb liliac?
Grădinile vieţii umbresc multiple-izvoare,
Dar mâine nici iluzia nu vei mai retrăi;
Schelet de amăgire, de umbră şi uitare
Trecutu-ntreg va fi.

Narcis, sub zbor de veacuri, tipare-nşelătoare –
De amintire — fi-vor strivite ca o floare;
Când pretutindeni noaptea ispitele strecoară,
Tu, umbră, rupe unda de vis ce te-nfioară...

Narcis, desăvârşirea în sufletu-ţi s-ascunde —
O, chipul tău vremelnic rostogolit de unde...

(Izvorul e-amăgirea,
Avântu-i nemurirea;
Cu fapta încunună vieaţa şi iubirea).

Pădurea dantelată a nopţii nu-nfioară
Când adumbreşte-oglinda cristalului lichid?
Şi-aceeaşi nu e veşnic când vultur vremea zboară —
Doar tu, în «renunţarea deplină», crezi placid.

Stol, ireale nimfe săgeată împrejurul –
Şi tremură dorinţa în plase să te prindă;
Obositor e chipul tău putred, în oglindă,
Când şerpuieşte-n suflet fatidic, doar surâsul
Izvorului... Oh! zborul alucinant de stea!...

Narcis, în peisajul — miraj un suflet moare,
Te rupe din vieaţa cernită de exil:
Se şterge-izvorul, chipul (vai! forma-i trecătoare);
Vieaţa nu-i eternă lucind pe Ygdrasil?...

În depărtări pământul străluce ca în basme,
Chemarea vieţii nouă risipă-i de miasme
Din flori şi fructe coapte, — în cercuri sclipitoare
Ispita bucuriei se sfoliază-n soare;

Buchete mii de pasări ţes clare-apoteoze,
În umbra cald brodată cu buze moi de roze;
Şi văluri reci de frunze, şi pânze vii de plante
În domuri de lumină-s sculptate-n diamante...

Narcis, sfâşie cercul de vis ce te-nconjoarâ;
Lumini, culori, dorinţe, ispite nu-nfioară?

(Izvorul e-amăgirea,
Avântu-i nemurirea;
Cu fapta încunună şi gândul şi iubirea).

Hipnotică, se frânge-n adânc dorinţa-ţi mută
— În unda turburată ce nu scânteie-un gând —
Şi umbra-ţi rugătoare schiţează-ngemănând,
O nouă umbră: moartă, schilavă şi urâtă...

Narcis, vremelnic idol, te smulge din visare —
Proteică oglindă-i desăvârşirea-n noi:
O singură oglindă se-ntunecă-n noroi.

Desăvârşirea este vieaţă şi e moarte —
Zeu nou, cu dărnicie, azi tuturor te-mparte."

din volumul: Preludii în zori

vivre.ro

Între 1924—1928, este redactor literar la ziarul cotidian Îndreptarea, unde publică sub semnătură, sau sub diverse pseudonime (San. D. Trisian, Al. Oltescu, Ș. Paloș, Vladimir Sandu). Face parte din comitetul de redacție al revistei Îndreptar (1930/31), înființată de poetul I. M. Rascu. Cunoscut fi ca editor de opere eminesciene (Poezii, 1940; Poezii postume, cu Al. Iacobescu, 1940; Proză literară, 1943).

Dostoievski

Te-ai aplecat milos ca pe o rană,
Spre cei umili, — şi-ntreaga suferinţă
A vieţii-ai înfăşat-o în credinţă, —
Şi-ai sărutat mizeria umană

Din lumea ca o floare putrezită
Pe care doar păcatul o încinge,
Zbătându-se în resemnare când învinge
Destinul peste viaţa înnegrită.

Păcatul, crima, furtul, nebunia
Târâte-s fără voie-n frenezia
Fiinţei ce confundă cerul şi infernul, —

Şi bietul om învins când se prosternă,
Simte-n sărut iertarea cea eternă
Pe care-o dă cu milă El, eternul.

din volumul: Medalioane lirice

Printre revistele care i-au publicat lucrarea s-au numărat Versuri și proză, Vieața Nouă, Universul literar, Tribuna avocaților, Lumea militară și Decalog.

Interior

Odaia unde-odată ai plâns şi ai visat
La glasul reveriei, în seri-năbuşitoare,
Te-ntâmpină tăcută, în umbră plutitoare,
Cu dragoste de soră — de parcă n-ai plecat
Spre-oraş cu-amurguri triste, sub ele Dâmboviţa
Ce te-ntovărăşeşte cu val verzui, ca viţa...

În jur, renvie toate, din praf şi din sulfină,
Portretul şters al mamei, din cadru iar zâmbeşte,
Pe masă flori uscate, — piticul povesteşte.
În colţ, de altă lume, când blond copil, în seară,
Întârziai alene-n pădurea fermecată,
Când Creangă, Ispirescu, sub candela pătrată
Şi-n vis urmau şoptirea, în alb pătuţ de ceară.

Pe rafturi înnegrite, uitatele volume
Se-arată mustrătoare — dar, oare le-ai uitat
Când înmiit, în tine, cuvântu-ntraripat,
Cu zâmbet veşnic tânăr, te-a însoţit în lume?

Pe masa-ngălbenită, caiete vechi de şcoală
Trăiesc iar nopţi de trudă, de disperare tristă,
În ele geme-o umbră, cu faţa în batistă —
În tine, brusc ivite, sunt gânduri de răscoală,
Când astăzi, tot mai singur, revezi copilăria,
Cu ochii blânzi de câine, privindu-te supusă,
Cu faţa-mbătrânită, zâmbind la vremea dusă,
Venind întârziată să-nece reveria.

din volumul: Poema eternă

librex.ro

În 1968, a publicat o antologie a poeților Vieața Nouă.

Colecțiile sale scurte de versuri au inclus Simple fantezii pentru toamnă (1926), Preludii în zori (1928), 1917, Poeme de război (1936), Inscripții pentru Balcic (1937), Exil (1938) și Stampe italice (1939).

O, suflete

O, suflete, priveşte departe-al tău mormânt –
Mormântul ce zideşte uitarea şi tăcerea –;
Fii totul azi: lumină, vieaţă,-avânt şi cânt,
Şi fii măreţ, puternic, căci nu te-a-nvins durerea.

Să simt în orice clipă a ta înfiorare,
Dezgustul de ce-i humă, – din lumile senine
Să te-ncununi cu-avânturi, puterea creatoare
Dumnezeiască sevă să îşi reverse-n tine.

Vom înfrunta vieaţa cu dorul neînvins
Al celor care luptă să-nvingă sau să moară,
Şi mistica lumină păstra-va focu-aprins
Când steaua veşniciei iluzii-n noi coboară...

Nedespărţit tovarăş, proteiform ca visul,
Drumeţi suntem spre piscul pe care-i tot etern:
E numai unul drumul, şi-iluminând abisul
Cad florile veciei, când flori mulţimi se cern.

din volumul: Preludii în zori

Alexandru Colorian s-a stins din viață la 02 octombrie 1971.

Opera lui Alexandru Colorian:

  • Simple fantezii pentru toamnă, Bucharest, 1926;
  • Preludii în zori, Bucharest, 1928;
  • 1917. Poeme de război, Bucharest, 1936;
  • Inscripţii pentru Balcic, Bucharest, 1937;
  • Exil, Bucharest, 1938;
  • Stampe italice, Bucharest, 1939;
  • Poema eternă, Bucharest, 1941;
  • Poeme alese, Bucharest, 1942:
  • Poeme. Medalioane lirice, Bucharest, 1968.
carturesti.ro
Vom retrăi

Și poate-ntr-un târziu și în departe,
Când noi vom fi țărână, de lupta vieții-nvinși,
Vom retrăi viața pierdută într-o clipă.
Vom renvia cenușa-ngropată-n anii stinși
Și vom culege poate a anilor risipă.

Vom retrăi în chipul pierdut al orișicui,
Vom fi ce altădată am fi voit să fim;
Vom retrăi în totul și-n chipul nimănui,
Vom fi eterul, poate, în veșnicul mormânt,
O clipă, - și în urmă dori-vom să murim.

Și poate-n moarte numai vom retrăi o clipă,
Imagini dispărute vor învia din scrum;
Din lumi îndepărtate un vânt, cernită-aripă,
Va flutura din țara pierdută-n negrul drum,
Și-om năzui-n departe tot ce-om trăi în noi.

Sau amintirea numai de veacuri în cenușe
Va fi o pală rugă într-un verset postum;
Și-ncătușați de vreme în negrele cătușe,
Sau pribegind aiurea pe-ntunecatul drum,
Vom retrăi în chipul pierdut al orișicui.
libris.ro