Arhive zilnice: 20/02/2021

ANTON BACALBAȘA

Lasă un răspuns

21 februarie 1865 – 01 octombrie 1899

156 ani de la nașterea lui Anton Bacalbașa.

Cine e Moș Teacă? 

“Adevărat copil năzdrăvan! Din pricina lui nu se puteau odihni cinci mahalale. Nu era zi de la Dumnezeu în care părinții să nu se pomenească acasă cu vreo plân- gere: „Tecuță a spart capul fetei mele! Tecuță mi-a spart un geam! Tecuță a legat o tinichea de coada lui Samurache! Tecuță mi-a omorât un porumbel cu o piatră!“ Și toate boclucurile astea se spărgeau în capul părinților, care erau nevoiți să plătească cu bani nebuniile odraslei lor. Alteori, lucrul era și mai grav; proprietarul venea și spunea: „Domnule Teacă, eu nu pot să vă mai dau casa din pricina băia- tului dumneavoastră; mi-am aprins paie-n cap cu mahalaua!“ Iar părinții trebuiau să se mute, că n-aveau încotro. …”

Moș Teacă, de Anton Bacalbașa

Moș Teacă, de Anton Bacalbașa
Moș Teacă, de Anton Bacalbașa

Urechilă moștenitor (Basm)

“A fost odată un împărat. Și împăratul ăsta era calic de mama focului. Își întorcea chipiul pe dos când se învechea, făcea negoț de brânză și de unt proaspăt, aducea până și vaxul de ciubote de la Viena, pentru că acolo era mai ieftin și transportul nnu-l ținea nici o lețcaie chioară, mă rog, era calic de parcă trăsese pe dracu de coadă toată viața și tocmai acum se îmbogățise. Cu viața era mulțumit ca prostu, că nici deștept nu era, măcar că era șirte ca o vulpe crescută la călugărițe; numai un caz avea și el, că nu-i dăduse Dumnezeu copii. Pe semne că Dumnezeu n-a vrut să se înmulțească neamul lighioilor calice. Așa, ce s-a gândit împăratul? Zice: “Măre, copii nu-mi trebuie, că prea țin parale multe … Nu-i vorbă, de îmbrăcat i-aș îmbrăca eu ușor, că tot rămân haine de la vizitii care ies la pensie; de mâncat iar n-ar fi greu; aș cere probele de la garda palatului în fiecare zi – da’ oricum tot te sfânțuesc copiii! Mai bine haide să iau unul făcut gata de la altul.” Și cum sta el pe așa gânduri, ce-i trăsnii prin cap, și-și aduce aminte că are un frate și că frate-său ar scăpa bucuros de o potaie de copil, că e un netot. …’

Urechilă Moștenitor, de Anton Bacalbașa

carturesti.ro

SCENA I 

“Scena reprezintă o sală de birt, mese învelite cu fete albe; clienţi pe ici, pe colo Intră Bursuc şchiopătând, plin de noroi şi sprijinit de FORFECARU:  

BURSUC: Vai de mine! Ufff!… Cum îţi spuneam, dau să trec Calea Victoriei în faţa Teatrului, când ce să vezi? Un biciclist venea ca fulgerul şi ha, ha, ha, să calce o birjă; birjarul se fereşte şi cârmeşte spre mine, eu de acolo: pardon! bagă de seamă! dar oiştea mă ia în primire, mă împinge şi cad pe spate. Întind mâinile să mă sprijin şi apuc ceva: era rochia unei dame care cade bâldâbâc, peste mine, pardon. Deschid ochii şi văz realitatea îngrozitoare: sub mine un băltoacă de noroi şi d-asupra mea o damă bătrână. În sfârșit … vii d-ta, îmi dai mâna, mă ridic și … poftim! (Se uită la noroiul de pe haine.) 

FORFECARU: Înţeleg, înţeleg, nu sunteţi obişnuit cu pavagiul de lemn.

BURSUC: Pavagiu de lemn!… Daca-i umbla mult pe el rămâi şi cu picioarele de lemn. De, eu ca ăla strein …

UN AGENT (sărind de la o masă şi apucând pe Bursuc de guler): Dacă eşti  strein în numele Constituţiei (îi arată un baston) urmează-mă. … “

Pardon, de Constantin, Ioan și Anton Bacalbașa

Pardon, de Constantin, Ioan și Anton Bacalbașa
Pardon, de Constantin, Ioan și Anton Bacalbașa

Anton Bacalbașa a scris o epigramă referitoare la Victor Babeș:

Ba bei,
Ba beși,
Tot acolo ieși.

La care Babeș a răspuns:

Ba cal, ba șa,
Tot măgar sadea.

Anecdote, de Anton Bacalbașa

libris.ro

Tu singură

“Din toată lumea de-amintiri
Ce-mi bat în poarta minţii,
Se stinge, — parcă n-a mai fost, –
Povestea suferinţii.

Tot răul ce m-a zbuciumat
Nopţi triste de veghere,
În valul luptelor de-acum
Se-ntunecă şi piere.

Tu singură-mi rămâi în gând,
Aceeaşi ca-nainte,
Icoană gingaşă, ce-n veci
N-ai să-mi dispari din minte.

Mă urmăresc ne-ndurători
Frumoşii tăi ochi galeşi,
Ce-mi vor luci nestrămutaţi
Eterni şi scumpi tovarăşi…”

Poezie clasică, de Anton Bacalbașa

“… Aş face aici o imprecaţie ca în Macbeth. Dar astâmpără-te, revoltă a sufletului! Ţară de spanac şi de reptile! Panait Macri la teatru, Neculai Pătraşcu în profesorat! Idioţia acestui neam se ridică să întunece toate talentele, precum broaştele tulbură apa bălţilor ca să nu se vadă oglindindu-se în ea zborul măreţ al vulturilor de sus! …”

Amintiri literare. Genialul Pătraşcu, de Anton Bacalbașa

Cavalerul amabil

Ar trebui ca înainte de a se mărita cu un ofiţer, fetele să vină incognito măcar o dată la cazarma viitorului lor soţ şi protector. Multe lacrămi târzii ar fi cruţate!

Din viaţa militară, de Anton Bacalbașa

“Un nebun făgăduiește și-nțeleptul s-amăgește.”

Citat, de Anton Bacalbașa

gunnars.ro

 

EUGEN BARBU

Lasă un răspuns

20 februarie 1924 – 07 septembrie 1993

93 ani de la nașterea lui Eugen Barbu.

Eugen Barbu, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist și senator român, laureat al premiului Herder, a fost, în același timp, și un personaj controversat, datorită legăturilor sale cu regimul comunist, acuzațiilor de plagiat și antisemitism.

Incognito, de Eugen Barbu
Incognito, de Eugen Barbu

Calul Troian

“Domnul Ionescu-Tismana se sculase devreme în dimineața aceea, ros de o veche nevroză care-i scurta nopțile. Nici soporificele, nici ceaiurile calmante nu maiaveau vreun efect. încercase să lucreze ceva, foiletînd hîrtiile dintr-un dosar, dar nu reușea să se concentreze. Ca să nu-și trezească servitorii atît de devreme,era ora șase fără un sfert, trecuse în micul oficiu dinspatele cabinetului său, unde ținea un reșou și toateustensilele pentru pregătirea cafelei; avea această manie de a-și prepara singur cafeaua, fiind mereu nemulțumit cînd i-o serveau alții, pentru că ori era preadulce, ori n-avea caimac (moștenise plăcerea cafelei dela bunicu- său, care-l inițiase în pregătirea ei după obiceiul turcesc, s-o dea de trei ori în undă, lucru decare nevastă-sa, Eve- lyne, se amuza de fiecare dată cînd îl surprindea). …” 

Incognito, Vol. I, de Eugen Barbu

Biografia lui Eugen Barbu:

Eugen Barbu s-a născut la București, fiul scriitorului și jurnalistului Nicolae Crevedia.

Cursurile primare și liceale le-a facut în București, iar în 1943 obține Diploma de Bacalaureat. Urmează Școala militară de ofițeri de jandarmi, până în 1945.

Lucrează în presa – corector, între 1941- 1945 publică, sub pseudonim la diverse reviste ale vremii.

În 1947, a terminat Facultatea de Litere a Universității București, după ce o perioadă de timp studiase dreptul la aceeași Universitate. În același an, scrie aproape zilnic articole-pamflet în ziarul Fapta , la rubrica „Faptă și răsplată”.

După perioada studiilor a lucrat ca jurnalist pentru presa de stânga, fiind parte a aparatului de cenzură comunist.

Soții Eugen și Marga Barbu
Soții Eugen și Marga Barbu

În 1960, s-at căsătorit cu actrița Marga Barbu.

A creat pentru soția sa, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin Piersic.

În perioada 1962 – 1968, lucrează ca redactor-șef la revista Luceafărul, timp în care au fost atacați în revistă mai toți scriitorii buni de atunci. Acționând oarecum în contrasens cu spiritul momentului, care era acela al unei relative liberalizări, Barbu a fost înlocuit la conducerea revistei, în 1968, cu Ștefan Bănulescu.

În 1969, Eugen Barbu a fost ales membru supleant al CC al PCR, iar în 1970, a ajuns redactor-șef la revista Săptămâna.

În 1975, Eugen Barbu a devenit deputat în Marea Adunare Națională.

În 1974, ajunge membru corespondent al Academiei Române.

Se implică în atacuri verbale, deseori având un ton „obscen”, împotriva intelectualilor ce au fugit din România comunistă și a scriitorilor ce erau critici față de regimul comunist.

A fondat și condus revistele Săptămâna și România Mare.

A înființat, alături de Corneliu Vadim Tudor, partidul cu doctrină naționalistă România Mare, pe care l-a reprezentat în Parlamentul României, în legislatura 1992-1996. După decesul său din 1993, Eugen Barbu a fost înlocuit de către deputatul Ion Duțu.

Eugen Barbu și Vadim Tudor
Eugen Barbu și Vadim Tudor

A debutat cu volumul de nuvele Munca de jos (publicată mai întâi în Viața Românească, și apoi republicată la Editura Tineretului sub titlul Gloaba). A scris apoi romanele Groapa, Șoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Princepele (volum ce a fost însoțit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de șantier al creației), Ianus (publicat postum). A fost laureat al premiului Herder.

Tâmplarului Niculae Barbu

“Peste rufe fâlfâia seara. Omul se opri. Gunoierii se întorceau grămadă.
 
Trecură mai departe.
 
— Noroc, șefule! aruncă unul.
 
— Noroc!
Grigore era îndesat, vânjos, îmbrăcat cu o haină groasă și pantalonistrânși pe pulpe. Mijlocul și-l sugrumase într-o curea lată de piele, bătută înținte.
 
Ședea și privea locul cu palmele la spate. Cerul se întuneca. Orașulscânteia îndepărtat. În iarba fierbinte mișuna vântul de vară. Gunoieriiaprinseseră focul. Fumul înecăcios acoperi pământul tare. …”
 

Groapa, de Eugen Barbu

Groapa, de Eugen Barbu
Groapa, de Eugen Barbu

A fost implicat în două scandaluri de plagiat: Principele (1969) și Incognito III (1978).

Eugen Barbu s-a stins din viață la 07 septembrie 1993, și a fost înmormântat în București.

Operele lui Eugen Barbu:

Nuvele și povestiri:

  • Gloaba, 1955;
  • Tripleta de aur, 1956;
  • Oaie și ai săi, 1958;
  • Patru condamnați la moarte, 1959;
  • Tereza, 1961;
  • Prânzul de duminică, 1962;
  • Vânzarea de frate, 1968;
  • Martiriul Sfântului Sebastian, 1969;
  • Miresele, 1975;

Romane:

  • Balonul e rotund, 1956;
  • Unsprezece, 1956;
  • Groapa, 1957;
  • Șoseaua Nordului, 1959;
  • Facerea lumii, 1964;
  • Princepele, 1969;
  • Incognito I-IV, 1975 -1980; (incognito)
  • Săptămâna nebunilor, 1981;
  • Ianus, 1993;

Reportaje:

  • Pe-un picior de plai, 1957;
  • Cât în 7 zile, 1960;
  • Cu o torță alergând în fața nopții, 1972;

Memorialistică, eseuri, critică, proiecte literare:

  • Jurnal, 1966;
  • Măștile lui Goethe, 1967;
  • Foamea de spațiu, 1969;
  • Jurnal în China, 1970;
  • Caietele Princepelui I-VI, (1972-1981);
  • O istorie polemică și antologică a literaturii române, 1976;

Teatru:

  • Să nu-ți faci prăvălie cu scară, 1959;
  • Labyrintul, 1967 etc.

Piesele sunt adunate în vol. Teatru;

Versuri:

  • Osânda soarelui, 1968;

Readuce în literatura română opera lui Panait Istrati; Scenarii de film: seria Haiducilor.

Scenarii:

  • Haiducii (1966) – împreună cu Nicolae Paul Mihail și Mihai Opriș;
  • Răpirea fecioarelor (1968) – împreună cu Mihai Opriș și Dinu Cocea;
  • Răzbunarea haiducilor (1968) – împreună cu Mihai Opriș și Dinu Cocea;
  • Haiducii lui Șaptecai (1971) – împreună cu Mihai Opriș;
  • Săptămîna nebunilor (1971) – împreună cu Mihai Opriș și Dinu Cocea;
  • Drumul oaselor (1980) – împreună cu Nicolae Paul Mihail;
  • Trandafirul galben (1982) – împreună cu Nicolae Paul Mihail;
  • Misterele Bucureștilor (1983) – împreună cu Nicolae Paul Mihail;
  • Masca de argint (1985) – împreună cu Nicolae Paul Mihail;
  • Colierul de turcoaze (1986) – împreună cu Nicolae Paul Mihail;
  • Totul se plătește (1987) – împreună cu Nicolae Paul Mihail;

Traduceri:

  • Thomas Mann, Doctor Faustus, împreună cu Andrei Ion Deleanu;
  • William Faulkner, Orașul;
  • William Faulkner, Casa cu coloane;
  • J.B. Priestley, Fundătura îngerilor, împreună cu Andrei Ion Deleanu.

„… odată terminată o carte, ea devine un glonț scăpat din pușcă, nu-l mai poți întoarce.”

Citat, Eugen Barbu