Arhive zilnice: 18/02/2021

EUGENIU BOUREANUL

18 februarie 1885 – 28 noiembrie 1971

136 ani de la nașterea prozatorului și traducătorului Eugeniu Boureanul.

Povestirile lui Eugeniu Boureanul au fost remarcate de Nicolae Iorga, care considera că unele dintre ele (printre care povestea tragică a jandarmului îndrăgostit de o țigăncușă, care va fi spânzurată de etnicii săi) sunt „de o frumuseță deosebită”. Scriitorul își căuta subiectele în lumea țiganilor, în lumea lipovenilor scopiți sau chiar în istoria țărilor române, el publicând în paginile revistei Drum drept din Craiova un mic roman despre pribegia domnului Petru Șchiopul și a familiei lui (inclus ulterior în volumul O istorie din alte vremuri).

geekmall.ro/

O istorie din alte vremuri

„A chemat-o Măria Sa, Domnul!
– Și ea s-a dus?
– Dar putea să-i stea în potrivă? …
Ela a poruncit! … Nu-i stăpânul nostru, al tuturora? … Voința lui e lege, pentru supușii pe care Dumnezeu s-a milostivit să-i pună sub dreapta lui pază! – vorbi jupâneasa lui Șendrea. …”

Biografia lui Eugeniu Boureanul:

Eugeniu Boureanul s-a născut la Tecuci, în familia ofițerului Gheorghe Boureanul, care obținuse mai demult o diplomă de inginer la Schaffhausen (Germania) și apoi a avansat până la gradul de general, și a soției sale, Zoița (născută Galery).

A absolvit studii la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filozofie din cadrul Universității din Iași, apoi a obținut un doctorat în filozofie la Universitatea din Bologna (Italia).

După revenirea în România, a lucrat ca avocat, jurnalist, profesor și funcționar public la Iași și la București.

carturesti.ro

Debutul literar al lui Eugeniu Boureanul a avut loc în 1904 (sau în 1905, potrivit lui Anton Cosma) în revista Sămănătorul (anul III, pp. 795-796), cu povestea fantastică Mărgărint și frumoasa fără trup, al cărei ritm este, potrivit lui Nicolae Iorga, asemănător cu cel al lui George Coșbuc. Prima sa carte intitulată Povestiri din copilărie a apărut în 1905. Boureanul a colaborat apoi cu fragmente literare în publicațiile FlacăraNeamul românescFloarea darurilorDrum drept (Craiova), Adevărul literar și artisticArhivaEvenimentul și altele.

Mihail Sadoveanu, care i-a fost coleg la revista Sămănătorul, îl descria astfel:

„Eugeniu Boureanu avea pururi chin și neliniște în toată ființa. Obraz palid, ochelari cu șnur încălecați pe nas; nesigur, reținut și totuși izbucnind într’un entuziasm neașteptat. […] Boureanu dovedea destule cunoștinți; curiozitatea lui se întindea pe multe tărâmuri; se exprima elegant și avea dar; însă făcea parte dintre acele ființi urmărite de neșansă oriunde”.

Impresia lui Sadoveanu nu era însă una prea bună, deoarece Boureanul își atribuise, jumătate serios, jumătate în glumă, paternitatea unei culegeri de folclor alcătuite de Tudor Pamfile.

În februarie 1916, a fondat, împreună cu Zaharia Bârsan, Theodor Cazaban, Ion Sân-Giorgiu, Dimitrie Iov, Artur Enășescu, Theodor Naum, Gavril Rotică și Radu Dragnea, revista Solia, care continua spiritul tradiționalist al Sămănătorului și atacă modernismul literar de la începutul secolului al XX-lea.

carturesti.ro

Eugeniu Boureanul a tradus scrieri ale lui Oscar Wilde, Gérard de Nerval, Johann Wolfgang von Goethe, Guy de Maupassant, Jack London și Lev Tolstoi.

În 1926, a obținut premiul Societății Scriitorilor Români.

Perioada interbelică a fost perioada cea fertilă în plan literar a lui Eugeniu Boureanul, atunci fiind publicate mai multe volume de proză scurtă (schițe și povestiri), printre care Povestiri de pe dealuri (1926), Povestiri de prin văi (1928) și Omul fără noroc (1931), precum și romanul Cel din urmă erou (1943). 

Oameni de demult, de Eugeniu Boureanul
Oameni de demult, de Eugeniu Boureanul
Vijelia, de Eugeniu Boureanul

Vijelia

„Iarna anului 1614 începuse cumplit de grea.
Înspăimântate şi sărăcite de luptele Movileştilor, de cruzimile fără de seamăn ale luiŞtefan Tomşa al II – lea, satele Moldovei rămăseserăaproape pustii. Flămânzi şi goi, sătenii fugiseră lamunte şi se tăinuiseră prin codri. Copiii mureau înbraţele bătrânilor, cari – la rândul lor – sezvârcoleau în chinurile ciumei, ce bântuia ţara de mai bine de doi ani. …”

În perioada 1935-1944, Eugeniu Boureanul a lucrat la Societatea Română de Radiodifuziune, unde a deținut un timp funcția de director.

A fost căsătorit cu profesoara de origine franceză, Jeanne Michel, de la Institutul „Pompilian” din București. Fiul lor a fost poetul, prozatorul și traducătorul Radu Boureanu (1906-1997).

Radu Boureanu, fiul lui Eugeniu Boureanul
Radu Boureanu, fiul lui Eugeniu Boureanul

O lungă călătorie de studii care l-a dus pe scriitor din Scandinavia în Africa de Nord, iar mai apoi în Ceylon și în vestul și nordul Indiei, a fost descrisă în cartea de memorii de călătorie De la Thule la Taprobana (1969), publicată fragmentar.

De la Thule la Taprobana, de Eugeniu Boureanul
De la Thule la Taprobana, de Eugeniu Boureanul

Eugeniu Boureanul a murit în 1971, în satul Poenari (inclus azi în județul Giurgiu). 

Opera lui Eugeniu Boureanul.

  • Povestiri din copilărie, București, 1905;
  • Povestea lăcrămioarei, Iași, 1907 (ed. a II-a, 1908);
  • Îndrumar în organizarea și administrarea bibliotecilor, București, 1913;
  • O istorie din alte vremuri, București, 1921;
  • Într-o noapte de vară, București, 1922;
  • Comoara logofătului, București, 1922;
  • Mitologia Eddelor, București, 1922;
  • Sufletul ruinelor, București, 1923;
  • Lupii, București, 1925;
  • Sărmanii oameni, București, 1925;
  • Povestiri de pe dealuri, București, 1926;
  • Povestiri de prin văi, București, 1928;
  • Reflecții și paradoxe, București, 1928;
  • Omul fără noroc, București, 1931;
  • Cel din urmă erou, București, 1943;
  • Oameni de demult, București, 1966;
  • Hatmanul Tomșa, București, 1968;
  • Vijelia, Ed. Tineretului, București, 1969;
  • De la Thule la Taprobana, București, 1969.

Traduceri:

  • Jack London, Fiul lupului, București, 1929;
  • Guy de Maupassant, Misterul, București, 1929;
  • Guy de Maupassant, Răzbunarea mamei, București, 1929;
  • Lev Tolstoi, Prizonierul din Caucaz și alte povestiri, București, 1929;
  • J. W. Goethe, Povestea vulpoiului șiret, București, 1931;
  • Oscar Wilde, Casa cu rodii, București, f.a.
litera.ro