13 februarie 1911 – 15 mai 1982

Șerban Nedelcu, Interesat de lumea rurală, ilustrează cu mijloace literare modeste viziunea oficială asupra destinului ei la mijlocul secolului XX. Construiește narațiuni cu aventuri, inspirate din istorie sau din universul adolescenților, pentru copii și tineret .

Biografia lui Șerban Nedelcu:

Șerban Nedelcu s-a născut în comuna Putineiu, jud. Ilfov. Fiul lui Stan Nedelcu și al Dumitrei. În 1929, este absolvent al Școlii Normale, și începe să lucreze ca învățător rural până în 1944, apoi, vreme de doi ani, e secretar al comitetului județean PCR Vlasca.

Se dedică publicisticii, lucrând ca ziarist la publicații precum Vestea satelor, Frontul plugarilor, Scânteia satelor, Agricultura nouă.

Din 1949, scriitorul îl va substitui treptat pe ziarist.

În 1935, debutează în Cuvântul liber, publicând ulterior proza scurtă în Azi, Meridian, Fapta. Între 1939 – 1940, editează, la Giurgiu, revista Veac. Prozator prolific, tipărește în volume, începând cu nuvela Întovărășirea, în 1949, și continuând cu un număr mare de romane, povestiri, nuvele (Îndoiala, 1950, Dania chiaburească, 1950, Viața nouă, 1950, Pe marginea Dunării, 1955, Furtuna stârnește valurile, 1957, Drum deschis, 1960, Învățătorii, I-II, 1961-1964, Dudica, 1964, Ce-i mai de preț în lume, 1965, Moara-Săracă, 1967, Tunarul lui Avram lancu, 1968, Inima omului, 1970, Rada, sora haiducilor, 1970, Cavalerii dreptății, 1973, Insurecție în cetate, 1973, Salba de aur, 1975, Bateria albastră, 1976, Dan căpitan, 1978, Colegii, 1978, Destin, 1981, Apele revărsate, 1981, Prietenii Mioarei, 1983, Oamenii din Zorleni, 1983).

Proza lui Șerban Nedelcu ramâne constant o slujitoare cu funcție educativ propagandistică a ideologiei. Ca într-o experiență demonstrativă școlară, spațiul epic devine o eprubetă în care se reproduc miniatural mari procese sociale, cu sacrificiul inevitabil al adevărului uman, în favoarea tezei ideologice a cărei exemplificare rămâne scopul fundamental. Sumar creionate psihologic, personajele acționează potrivit rolului canonic, prescris în documentele de partid ale zilei, categoriei sociale pe care o reprezintă. Rătăcirile unor oameni de bună credință și uneltirile dușmanilor de clasă alcătuiesc, în diverse variante, motivele dinamice ale unor subiecte fragil construite.

În 1957, în romanul Furtuna stârnește valurile. Uneltirile și demascările alcătuiesc un lanț neîntrerupt ca expresie a unicului conținut substanțial al vieții, lupta de clasă. Mediul școlii rurale este evocat de prozator în Învățătorii, l-lI (1961-1964) și Colegii (1978). Ca și în romanele țărănești, cititorul poate sesiza ușor o schemă a conversiei ideologice ilustrată prin câteva destine. Chiar și tribulațiile amoroase urmează sinuozitățile convingerilor politice ale personajelor.

Nu lipsesc uneltirile și demascările, adevărate obsesii ale lui Șerban Nedelcu, nici spectaculoasele succese în activitatea de culturalizare și ridicare a conștiinței. În alte scrieri, autorul se arată interesat de evocarea evenimentelor istorice majore ale veacului XX, razboiul civil din Spania și cel de-al doilea război mondial (Cavalerii dreptății, 1973, Insurecție în cetate, 1973, Bateria albastră, 1976).

Lectura unor surse documentare despre participarea voluntarilor români la brigăzile internaționale din Spania l-a captivat pe Șerban Nedelcu, determinându-l să treacă în plan secund obsedanta problemă a clarificării ideologice, în favoarea relatării unor acțiuni eroice spectaculoase, a căror reușită se datorează calităților de adevarați profesioniști ai gherilei ale eroilor. Informația bogată pledează pentru apropierea de proză nonficțională de reconstituire a secvențelor de evenimente pe baze strict documentare. Alternarea unor istorisiri atribuite eroilor întâmplărilor, în care se disting totuși urme ale unei viziuni personal subiective, cu menționarea neutră a unor documente de arhivă reprezintă o încercare de înnoire a formulei românești tradiționale, practicate stângaci de autor anterior și la care revine în romanul postum Oamenii din Zorleni (1983). Literatura pentru copii și tineret a lui Șerban Nedelcu (Tunarul lui Avram lancu, 1968, Dan căpitan, 1978, Prietenii Mioarei, 1983) este tributară elanurilor educative slujite cu precare instrumente scriitoricești.

Șerban Nedelcu se stinge din viață la 15 mai 1982, la București.

Opera lui Șerban Nedelcu:

• Întovărășirea, nuvelă. București, 1949;
• Îndoiala. București, 1950;
• Dania chiaburească. București, 1950;
• Viața nouă. București, 1950;
• Pe marginea Dunării, roman. București, 1955;
• Furtuna stârnește valurile, roman, București, 1957;
• Drum deschis, roman. București, 1960;
• Învățătorii, roman, I-II, București, 1961-1964;
• Dudica, roman. București, 1964;
• Ce-i mai de preț în lume, povestiri. București, 1965;
• Moara-Săracă, roman. București, 1967;
• Tunarul lui Avram lancu, povestiri. București, 1968;
• Inima omului, roman. București, 1970;
• Rada, sora haiducilor, roman, București, 1970;
• Cavalerii dreptății, roman, București, 1973;
• Insurecție în cerate, roman. București, 1973;
• Salba de aur, roman, București, 1975;
• Bateria albastră, povestiri. București, 1976;
• Dan căpitan, București, 1978;
• Colegii, roman. București, 1978;
• Destin, roman. București, 1981;
• Apele revărsate, roman, București, 1981;
• Oamenii din Zorleni, roman. București, 1983;
• Prietenii Mioarei, povestiri. București, 1983.