01 februarie 1907 – 17 mai 1968
Pe numele său adevărat Oscar Holtzman, Oscar Lemnaru intră în categoria scriitorilor uitaţi. Îşi mai aduc aminte de el doar cei care au apucat să îl cunoască personal şi iubitorii de literatură fantastică. Prozator, gazetar şi traducător, el rămâne autorul unei singure cărţi, Omul şi umbra, apărută în 1946 la Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă.
Cei care l-au cunoscut au apreciat calităţile de ordin spiritual ale omului de cultură. Z. Ornea, de exemplu, îl descrie drept „un om cu o inteligenţă remarcabilă, un spirit viu, ascuţit şi cu replica întotdeauna la îndemână”. Frecventând boema literară a timpului, Oscar Lemnaru a fost „un calamburgiu superior, prieten cu trei mari spirite: Ion Barbu, Camil Petrescu, Şerban Cioculescu”.
Un portret similar îi schiţează şi Gabriel Dimiseanu: „Era reputat în mediile literare mai ales pentru vorbele lui de spirit, neîntrecut compunător de calambururi la cafenea. După război s-a îndeletnicit cu traducerile, înzestrându-ne, printre altele, cu versiunile româneşti ale unor romane masive precum Germinal şi Jean-Christophe”.
Fiind autor de glume cunoscute, i se spunea Oscar Calambur. Nu întâmplător, calambururile scriitorului publicate în „Facla” lui Ion Vinea erau semnate Oscarlambur. Asemenea lui Păstorel Teodoreanu, Oscar Lemnaru s-a impus în mediile literare mai mult prin vorbele sale de duh decât prin operă, devenind o celebritate de cafenea.
La „Capşa” sau „Corso”, boemul Oscar Lemnaru a ridicat calamburul la rangul de veselă figură de stil. Despre Petre Comarnescu, între amici „Titel”, subalternul lui Cristian Tell (acesta, inferior prin talent şi cultură), Oscar a lansat butada: „Tell maitre, Titel valet”!
Biografia lui Oscar Lemnaru:
S-a născut într-o familie evreiască din București, părinții săi fiind Solomon Holtzman și soția lui, Sali. A urmat liceul la Brăila.
În 1927, și-a făcut debutul jurnalistic în revista Florile Dunării.
Atras de București, el s-a dedicat jurnalismului, scriind în revistele Facla, Lumea a lui George Călinescu, Azi, Reporter și Revista Fundațiilor Regale. Pe lângă activitatea de reporter, el a scris comentarii pe teme de filosofie și artă și a publicat eseuri literare și aforisme. A fost un participant activ la viața cafenelei bucureștene. Vorbele sale spirituale erau comparabile cu cele ale lui Păstorel Teodoreanu, Tudor Mușatescu și Șerban Cioculescu. Oscar Lemnaru a fost prieten cu acesta din urmă, precum și cu Ion Barbu și Camil Petrescu.
Nuvelele din volumul Omul și umbra (1946), au fost citite anterior în cenaclul literar Sburătorul, fără a stârni interes. În revista Azi, a publicat, în 1935, un fragment din romanul neterminat Adonis hâdul.
Ochii reflectați
“Locuia departe de oameni și, pentru că-i disprețuia în toată nesfârșita lui bunătate, nu voia să-i vadă, pentru că simțea cum în sufletul lui limpede mila îi întindea curse. Avea un servitor bătrân care-i înțelegea vrerea firesc, fără vorbe, printr-un fenomen natural de care un singuratic nu se miră niciodată. De altfel, trebuințele lui erau puține și neînsemnate; de aceea mișcările sale erau pe cât de liniștite, pe atât de rare. …“
Oscar Lemnaru, Omul și umbra
În ultimii săi ani, s-a retras discret din viața literară, stilizând traduceri ale unor opere rusești nesemnificative și traducând scrieri ale scriitorilor francezi Émile Zola, Romain Rolland și Robert Merle. Omul și umbra, care nu a putut fi publicat sub regimul comunist, (totuși, “Omul și umbra” a fost publicat în colecția “Restituiri” a editurii “Dacia” în anul 1975) care se ferea de orice fel de fantezie, a fost reeditat în anul 2000.
S-a stins din viață la 17 mai 1968.
Activitatea publicistică a lui Oscar Lemnaru:
Opera:
Omul și umbra, nuvele, București, 1946 (ed. îngrijită și prefațată de Mircea Braga, Cluj-Napoca, 1975; 2000).
Traduceri:
- Romain Rolland, Jean-Christophe, I-III, București, 1957-1958;
- Émile Zola, Germinal, București, 1960 (altă ed., I-II, Craiova, 1994);
- Robert Merle, Insula, București, 1964;
- J. Villain, Și astfel zămisli Dumnezeu apartheidul. Șase mii de kilometri prin Africa de Sud, București, 1964.
