Articol reprezentativ
Un pic de educație ... într-o ceașcă de cafea

Un pic de educație, … într-o ceașcă de cafea

EDUCAȚIA de ieri, de astăzi și … în perspectivă

Dintotdeauna, metodele și formele corecte de educație, aplicate atât în mediul familial, cât și în societate, au dus la dezvoltarea personală și intelectuală a populației. Să dezvolt puțin, educația a transformat calitatea umană într-un sens pozitiv. A scos homo neanderthalensis sau, pe înțelesul tuturor, omul de Neanderthal din peștera antică și l-a propulsat în spațiu. Sau, și mai important, educația a schimbat modul de comunicare, de la homo erectus (care au trăit acum 800.000 ani), modificând interacțiunea dintre membrii unor grupuri, cu ajutorul focului, într-un „click distanță„.

Datorită evoluției omului, putem spune că sistemul educațional și-a demonstrat importanța în societate și a dovedit că ar trebui să ocupe o poziție superioară în cadrul organizării unui stat. Astfel că, în opinia mea, o națiune ar trebui să pună educația pe primul plan, din toate punctele de vedere, organizațional, financiar, alocare personal didactic, psiho-motivațional etc.

În urma acestor observații, am dorit să realizez un blog în care articolele postate să fie, mai degrabă, niște formatoare de opinii decât critici la actuala conducere a statului și, implicit, a sistemului educațional. Mi-am propus ca, fiecare postare să arate metodele și formele de lucru trecute și actuale în educație, sistemele organizaționale în diferite state, alocarea de fonduri și folosirea acestora în diverse perioade, pregătirea și remunerarea cadrelor didactice, educația în sistem online etc. Restul, și mă refer la mulțumirea și/sau nemulțumirea opiniei publice, las la libera alegere a fiecăruia și vă îndemn pe toți cititorii acestui blog să vă expuneți ideile, comentând pro sau contra, cu argumente, fiecare articol.

ÎNVĂȚĂMÂNTUL POSTCOMUNIST și avântul (sau regresul) pe care l-a luat acesta

Cum facem să-i conștientizăm pe copiii noștri că viitorul lor depinde de educația pe care o primesc atât în cadrul familial, cât și în instituțiile de învățământ?

Sunt sigur că toți ați auzit următoarele reproșuri din partea copiilor voștri: „Ce știți voi, cei care ați trăit în comunism? Noi suntem altă generație, voi trăiți în trecut. Școala nu te învață nimic! Acum, tot ce contează este banul, indiferent de metoda prin care îl produci!„. Bine, nu în aceeași manieră, dar aproximativ cu același înțeles și efect asupra voastră.

carturesti.ro

Nu am afirmat niciodată că învățământul din epoca pe care nu am fi dorit mulți dintre noi să o trăim, adică epoca comunistă, a fost perfect. Departe gândul de mine! În schimb, cu toate responsabilitățile elevilor lipsite de drepturi, cu vulgaritățile și bătăile bine-cunoscute, exista și o latură pozitivă, și anume, educatori/învățători/ profesori mai bine pregătiți și cu sentimentul datoriei față de meserie mult mai bine sedimentat.

În deplină distonanță, învățământul din perioada postcomunistă și-a răsturnat raportul conștiință – persecuție. Ce vreau să spun, este că, moral și juridic, drepturile copilului, și, în speță, ale elevului, încep să triumfe, spre binele psihicului acestuia. Dar, ce facem cu obiectivul principal al învățământului, profesionalismul (din toate punctele de vedere, pregătire, metodică, stil de predare etc.) educatorului/învățătorului/ profesorului? Nu sunt atât de drastic încât să spun că nu mai există speranță, că nu mai avem și pedagogi cu conștiința curată și cu înclinație pentru această nobilă profesie, dar nici nu voi nega că numărul lor a scăzut drastic și este într-o continuă micșorare.

Și, să nu vorbesc nedocumentat, o să vă descriu un exemplu despre modul de predare în sistem online (un sistem nou inventat, cu ocazia apariției pandemiei de COVID-19) la care am fost părtaș indirect.

vivre.ro
Exemplu personal:

Deoarece timpul îmi permite și solicitări sunt destule, acum vreo 3 luni am început să fac meditații cu câțiva copii, neremunerat. Și asta nu este o laudă, este un fapt! Apropos, era să uit! ... Sunt pensionar, și încerc să-mi ocup timpul cu ceva util. 
 
Într-una din zile, în timp ce încercam să-i explic unui copil lecția, am observat că respectivul se uita uimit la mine, și l-am întrebat de ce este nedumerit. Răspunsul a fost că profesorul nu-i predase tot ce îi explicam eu. În acel moment, i-am cerut caietul să văd ce și cât le-a predat. Am rămas stupefiat de faptul că tot ceea ce i se predase fusese o jumătate de pagină, în care intra și una dintre probleme, cu tot cu rezolvare. M-am gândit că poate nu a scris tot din ceea ce i se predase, și l-am întrebat care este modul de predare la ora de ...:
- Păi, doamna/domnul ne afișează un slide pe calculator, și noi copiem tot ce scrie în acel slide, îmi răspunde copilul.
- Și nu vă explică ceea ce este scris pe slide sau modul de rezolvare a problemelor, întreb eu?
- Nu, deoarece mai toți profesorii intră cu o întârziere de aproximativ 10-15 min. pe aplicație. Până mai rezolvă câteva probleme de ordin tehnic și mai fac și prezența, trec încă vreo 10 min., așa că nu prea ne mai rămâne timp de oră.
- ...! (cam acesta a fost răspunsul meu)

Bineînțeles că, intrând în contact și cu alți copii, am încercat să aflu realitatea. ... În mare parte este aceeași, crudă cu educația viitorilor profesori, politicieni, cercetători, manageri etc.

Deci, cum le deschidem copiilor mintea, să le sporim interesul față de învățământ la fel ca cel pe care îl au față de social media și computer games. … În niciun caz, creând haos din sistemul educațional comunist, ci reparând neregulile acestuia. Dar cum facem asta, dacă cel mai important element al învățământului românesc, pedagogul, a capitulat!? … Și nu cred că acesta „a predat armele” intenționat, ci pentru că societatea i-a permis și chiar i-a demonstrat că nu are rost să-și etaleze capacitățile intelectuale și pedagogice, atâta timp cât nimeni și nimic nu mai funcționează normal.

noriel.ro

O mare putere în stat, adică jurnalismul, este un fake. Fiecare canal de televiziune este dirijat de către un partid cu care simpatizează, ceea ce face ca realitatea să fie distorsionată și, în multe cazuri, panicoasă (dacă mă refer la ce se întâmplă în ultimul timp în lume). Peste tot auzim că sistemul de învățământ, online (și nu numai), este o reușită. Nimeni nu ne arată adevărata față a dezastrului educațional în care se bălăcăresc copiii noștri. … Ba da, ni s-a demonstrat acum, în urma rezultatelor primite la simularea susținută pentru examenele ce urmează. Și, … asta s-a întâmplat pentru că realitatea nu a mai putut fi disimulată.

În concluzie, cum facem să le creștem interesul copiilor pentru educație? … Nu cred că popularizarea așa-ziselor vedete este o soluție. Riscăm să-și dorească același lucru, superficialitate și indecență. Atunci, ce facem? … Cum scăpăm de mizeria și incompetența care s-au infiltrat în sistemul de învățământ? Unde găsim modelul ideal pentru conducerea instituției educaționale, pedagog și, cel mai important, pentru copil? Cine va încerca să fie „făt-frumos pe cal alb„, care să îngenuncheze „zmeul” ce a decapitat învățământul românesc?

O întrebare de final se impune: „Vom reuși vreodată să ne lepădăm de mizeriile cotidiene și vom pune pe șine trenul educației urmașilor noștri?

librariadelfin.ro

Poate mulți dintre voi nu veți fi de acord cu ceea ce am scris aici. Nici nu mi-am dorit asta, din simplul fapt că fiecare are informații, mai bune sau mai puțin bune decât ale mele, diferite despre modul de desfășurare a învățământului. Dezideratul meu este ca acest articol să vă excite interesul și să vă exprimați opinia vis-a-vis de direcția în care credeți voi că se îndreaptă învățământul românesc.

cartepedia.ro

Eroul

Story in my live

“Era singurul din toată școala care nu avusese despre cine să scrie. Nu-i murise nici un bunic în război. Luptaseră pe front, ca și bunicii părinților săi, dar nu ajunsese nici unul dintre ei erou. Din cauza nenorocului de a se întoarce teferi acasă. Nenoroc pe care-l moștenise el acum, când nu putea să participe la concursul anual de înălțări, care consta în scrierea unei compuneri despre bărbații din familie ce-și dăduseră viața pentru țară. D-asta se și numeau eroi. Intrase în tradiția școlii ca de sărbătoarea lor, ce cădea în ziua de Înălțare, să se desfășoare concursul cu pricina. I se mai zicea și concursul de înălțări. Câți eroi aveai în familie, de atâtea ori de înălțai povestind despre ei.

Însă el, care era cel mai talentat elev din școală, nu putea să se înalțe niciodată. Și asta pentru că nu avea pur și simplu despre cine să scrie…

Vezi articolul original 313 cuvinte mai mult

Divina comedie de Dante Alighieri

Biblioteca „Alexandru Donici”

– 700 de ani de la publicare

,,O, voi, ce teferi v-ați născut la minte cătați cu sârg ce tâlc ascund de glotă… sub tainic văl, ciudatele-mi cuvinte.”

Cu toții știm și recunoaștem la un moment dat, faptul că sentimentul suprem este iubirea, dragostea ca ceara caldă mai duioasă. Dar ce se întâmplă atunci când cineva este privat de acest lucru, este îndepărtat și silit o viață întreagă sau o eternitate să renunțe la ea? Ce se întâmplă atunci când trebuie să înveți să renunți la iubire și să trăiești cu un dor care niciodată nu se va ostoi? Ridici Iadul dacă nu poți atinge Cerul?

Alighieri, Dante. Divina Comedie / Dante Alighieri. București: Corint, 2008. – 32 p.

Dante Alighieri - Divina comedie - elefant.ro

În căutarea răspunsurilor pentru întrebările de mai sus îl vom avea drept îndrumător pe Dante, cel care a iubit o viață întreagă de la distanță – pe Beatrice

Vezi articolul original 252 de cuvinte mai mult

MATEIU I. CARAGIALE

25 martie 1885 – 17 ianuarie 1936

136 ani de la nașterea primului fiu al dramaturgului român, Ion Luca Caragiale, Mateiu I. Caragiale.

goldcenter.ro

Biografia lui Mateiu Caragiale:

Mateiu Ion Caragiale s-a născut la București, fiul lui Ion Luca Caragiale și al Mariei Constantinescu, funcționar la Regia Monopolurilor Statului. La 33 de ani, Caragiale, tatăl, s-a împrietenit cu Maria Constantinescu, și, după primul an de relație, se naște Mateiu, pe care Caragiale îl recunoaște și se asigură că nu îi lipsește nimic, dar nu se căsătorește cu Maria.

În anul 1889, I. L. Caragiale se căsătorește cu Alexandrina Burelly și își aduce fiul în noua familie.

În perioada 1892-1902, este înscris la Școala primară de băieți, Nr. 6, „Petrache Poenaru” din București. Studiază în continuare la colegiul Sf. Gheorghe, al cărui director este Anghel Demetriescu. Din timpul acesta datează temeinica sa inițiere istorică și heraldică.

Tot în perioada asta, cunoaște oamenii din jurul lui Anghel Demetriescu, și anume, Delavrancea, arhitectul Mincu, dr. C. Istrati și N. Petrașcu.

În adolescență, Mateiu își descoperă pasiunea pentru heraldică și pentru genealogie. Își căuta strămoșii pe care îi credea aristocrați. Pornind de la faptul că soția bunicului său pe linie paternă, o înaintașă cu care el însuși nu avea nici o legătură de rudenie a fost fiica negustorului grec Luca Kiriac Karaboas, Mateiu a făcut un salt ciudat peste secole în urma căruia a integrat-o în familia nobiliară Karabetz de Nagy-Buny, amintită în cronicile medievale.

libris.ro

Se distanțează treptat de tatăl său, deși acesta voia să se ocupe de viitorul lui.

În 1904, începe la Berlin studii de drept pe care le abandonează.

În 1906, urmează dreptul la București, pe care nu îl termină, și, în paralel, dă examene la Universitate (până în 1909), iar în 1907, se îmbolnăvește și se întoarce la Berlin.

În 1912, publică, prin grija lui Ion Luca Caragiale, în Viața românească, primele poezii: Clio, Laudă cuceritorului, Prohodul războinicului, Noapte roșie, Călugărița, Boierul, Aspră, Înțeleptul, Cronicarul, Domnița, La Argeș, Trântorul și Curțile vechi. În aprilie, se duce cu tatăl său, la Dragosloveni, la Vlahuță (conform scrierilor sale), iar Panait Cerna îl felicită pe Ion Luca Caragiale pentru poeziile fiului său, aparute în Viața românească.

Mateiu și tatăl său, I. L. Caragiale
Mateiu și tatăl său, I. L. Caragiale

La Berlin, moare lui I. L. Caragiale, și Mateiu asistă la înmormântare.

În 1913, publică în Viața românească poeziile: Grădinile amăgirii, Întoarcerea învinsului și Mărturisire. Primește brevetul și medalia „Bene Merenti„. clasa I.

Din octombrie până în ianuarie 1914, este șef de cabinet la Ministerul Lucrărilor Publice (ministru: Al. Bădărău).

În 1916, publică în Flacăra, poezia Dregătorul și începe să lucreze la Craii de Curtea-Veche, pe care o finalizează în 1928.

Întâmpinarea crailor  

… au tapis-franc nous étions réunis. L. Protat

„Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurământ să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai târziu: a doua zi spre amiazi. Noaptea mă apuca în așternut. Pierdusem răbojul timpului. Aș fi dormit înainte, dus, fără zgomotoasa sosire a unei scrisori pentru care trebuia neapărat să iscălesc de primire. Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscălii. Mormăii numai să fiu lăsat în pace. Aţipii iarăși, dar pentru scurtă vreme. Sărăcia de epistolă se înfiinţa din nou, însoţită de cruda lumină a unei lămpi. Mișelul de postaș găsise de cuviinţă să mă iscălească cu mâna lui. Nu-i fusei recunoscător. Urăsc scrisorile. Nu știu să fi primit de când sunt decât una, de la bunul meu amic Uhry, care să-mi fi adus o veste fericită. Am groază de scrisori. Pe atunci le ar- deam fără să le deschid. Asta era soarta ce o aștepta și pe noua sosită. Cunoscând scrisul, ghicisem cu- prinsul. Știam pe de rost nesărata pla­chie de sfaturi și de dojane ce mi se slujea de-acasă cam la fiecare început de lună; sfaturi să purced cu bărbăţie pe calea muncii, dojane că nu mă mai înduplecam să purced odată. Și, în coadă, nelipsita urare ca Dumnezeu să mă aibă în sfânta sa pază. …”

Fragment din Craii de Curtea-Veche

bonami.ro

În perioada 1919 -1921, devine șeful Biroului Presei din Ministerul de Interne, iar în 1923, se căsătorește cu Marica Sion, fiica poetului Gheorghe Sion.

În anul 1921, îi apare povestirea Remember, în revista Viața Românească. Din 1916, începe să lucreze la Craii de Curtea-Veche Cartea apare la editura Cartea Românească în 1929.

În 1924, publică povestirea Remember la Editura „Cultura națională„.

În 1925, lucrarea Antologia poetilor de azi de L. Pillat și Perpessicius, vol. I, cuprinde un portret al lui Mateiu Caragiale și dă, pentru prima dată, titlul volumului de versuri ce va apărea peste 11 ani: Pajere. În antologie se tiparesc poeziile: Boierul, Trântorul și Curțile vechi.

În perioada, 1926 – 1928, se tipărește, în revista Gândirea, romanul Craii de Curtea-Veche.

În 1927, pentru a treia oară (primele două variante s-au pierdut), începe redactarea unor „pagini de jurnal„, diferite de cele dinainte „prin totala absență a vreunei preocupări literare„. Aceste note, întemeiate pe fapte și reacțiuni, le scrie „numai pentru sine„.

Un an mai târziu, este hotărât să intre în diplomație și întreprinde un drum la San Remo, pentru a-l întâlni pe Nicolae Titulescu, ministru de externe. Se oprește la Triest, apoi trece prin Lombardia. Vizitează cimitirul din San Remo, unde e înmormântată, din 1907, Eliza Sion, mama soției sale. Este primit în audiență, la hotelul Miramare, de Nicolae Titulescu, iar la întoarcere, se oprește la Milano, vizitează din nou Triest, apoi pleacă spre țară.

În 1929, apare, editat de „Cartea românească„, romanul Craii de Curtea-Veche. În Agendă notează faptul că, în februarie, începe să lucreze la romanul Sub pecetea tainei, iar în octombrie la Soborul (Școala) țațelor. În același an, la 1 mai, primește premiul Societății Scriitorilor Români (SSR). Începe să lucreze la Sub pecetea tainei.

În 1930, publică în Gândirea un prim fragment din romanul Sub pecetea tainei, rămas neterminat. Publică și alte fragmente până în 1933. Își alege emblema cave, age, tace (ferește-te, lucrează, taci), pe care o introduce și-n stema armelor sale.

După trei ani, în 1933, Mateiu Caragiale se înstrăinează treptat de literatur, tot mai interesat, cum reiese din Jurnalul său, de o reformă radicală a vieții sale. Definitivează două lucrări de heraldică, În chestia unei aberații și O contribuție heraldică la istoria Brâncovenilor, ultimul studiu fiind o adevărată proză artistică.

În 1934, la București, are „o teribilă criză morală. Starea mea de spirit e probabil aceea a oamenilor care-și simt sfârșitul apropiindu-se și nu mai trag nici o nădejde” conform însemnărilor sale.

În 1935, la Sion (Fundulea), se ocupă de lucrările agricole. Însemnări despre astfel de lucrări face pentru toți anii, între 1928 și 1935. Proiectează o monografie despre contele von Hoditz, care-l atrage prin extravaganță și artificiu.

La 17 ianuarie 1936, în București, Mateiu Caragiale se stinge din viață la vârsta de 51 de ani.

babyliss-romania.ro

Placheta de versuri Pajere a apărut postum, chiar în anul morții poetului. Aproape toate poeziile apăruseră în timpul vieții scriitorului ca mare parte a romanului Sub pecetea tainei. Textele sale heraldice, documentate și dezvoltate și însemnările istorice erau destinate uzului personal și n-au fost puse în valoare de scriitor.

Reacționar, conservator, antiegalitarist, spirit nu prea religios, veșnic cârtitor, în fine, o conștiință de boier de țară, se comporta ca un lord britanic cu ascendente nobiliare atestate de nouă secole, care, firește, nu înregistrează niciun prieten, are numai inamici si supuși”. A locuit împreună cu soția sa mai în vârstă cu 25 de ani, Marica Sion, pe strada Robert de Flers, actualmente Logofăt Luca Stroici, în casa de la nr. 9a. Odată cu căsnicia, a intrat și în posesia unei moșii la Sion (Fundulea), cu un conac la care avea satisfacția de a-și înălța în 1928 propriul steag cu blazon având culorile de bază („coup vert sur jaune”) din blazonul nobiliar al Karabetzilor, strămoșii săi aleși.

Fișier:National Theater Romania REMEMBER 2009.webm

Fragment din „Remember”, la Teatrul Național din Timișoara

Fără a avea complexitatea inextricabilă a operei Craii de Curtea-Veche, povestirea Remember, adevărată artă poetică, reprezintă punctul cel mai de sus al esteticii mateine. Plasată într-un cadru cosmopolit (Berlinul de la începutul secolului trecut), acțiunea este învăluită într-o atmosferă occidentală, cu aluzii livrești și mondene, legate de cele mai subtile aspecte ale decadentismului european. Dacă pentru omul normal masca este un mijloc de adaptare, pentru decadent – inadaptabil prin definiție – masca reprezintă un semn al excepției, o mărturisire plastică a ființei posedate de frumos.

Remember” este o narațiune cu aspect de pastișă foarte personală. Are un stil greu. Tablou tipic al unui Berlin – Sodomă, cu canale suspecte, fântâni, păduri seculare, miros de trandafiri, locande neerlandeze unde se beau rachiuri cu mirodenii de Jawa și Antile, este de fapt portretul în tonuri fantastice al unui tânăr aristocrat englez, Sir Aubrey de Vere, efeminat, care umblă noaptea prin Tiergarten, îmbrăcat ca femeie, sau foarte fardat și într-un extravagant frac albastru, în amândouă ipostazele recognoscibil prin șapte inele cu șapte safire de Ceylon. Numele eroului poartă gândul întâi la Lenore de Edgar Allan Poe, apoi mai exact la Sir Aubrey de Vere (1788-1841), dramaturg romantic.

elefant.ro

Romanul Craii de Curtea-Veche a avut de la început admiratori fanatici, ceea ce la un examen superficial nu s-ar explica. Titlul vine de la o anecdotă publicată de I. L. Caragiale, unde se explică originea expresiei „crai”.

carturesti.ro

CÂINELE, OMUL și … THE BABY POOP

Dacă nu înțelegi mesajul unei satire, nu te obosi să citești! … S-ar putea să te frustreze! Citește, totuși, dacă ești un om echilibrat, și chiar dacă te regăsești în acest articol, poate vei înțelege, respecta și … urma mesajul. Cum spunea un contemporan de-al nostru, SUCCESURI … la citit!

bonami.ro

Da, este ora! … A început să miroasă! … Pffffuuuu! … Câh! … Trebuie să-mi scot omul afară. Este timpul să-și aerisească creierul și, mai mult, … să scape de toxinele din organism. … Ce-o fi mâncat, săracu’!?

Așa începe o nouă zi, în care stăpânul unui câine de companie, … sau nu, … invers, … câinele care deține un om de companie …, deschide sarabanda. Fără nicio rutină a dimineții, „șifonați„, fără să simtă gustul aromat al cafelei, oamenii, … pardon, … cățelușii, trebuie să respecte acest ritual, „parfumat„, în care însoțitorul lor biped își … „igienizează mațele„.

Greu, nu!? … Bieții cățeluși! …

Totuși, când îți dorești o ființă care să-ți învioreze psihicul, ponosit în urma cutumelor zilnice, îți asumi și responsabilitățile pe care le ai față de această ființă. … Acum, nu știu cât poate un om să-și scoată stăpânul din letargie, dar, în fine, … se descurcă el.

Mergând pe firul înviorării de dimineață, stăpânul își observă companionul nerăbdător să-și elimine resturile chimicale, printre care își face loc mirosul insalubru. Uite-așa se chinuie, săracu’ cățeluș! … Zi de zi, este nevoit să suporte „infatuarea” umanoidă.

Lăsând în urmă acest neajuns, cei doi încearcă să grăbească pasul, și să ajungă în parcul special amenajat pentru omuleții de companie. …

babyliss-romania.ro

Finally, au ajuns! Încă câteva curse ca aceasta și vor câștiga … finala de 100 m, în teren variat. Aaahhhhh! … Iată-l, sărăcuțu’! A-nceput slobozirea unui … baby poop. … Oooohhhh, ce imensitate! Are și ochișori! Seamănă cu ai lui. Sigur este sânge din … excrementele lui.

Hei, … dar ce faci cu acest baby poop? Îl lași să moară în mijlocul populimii? … Păi, nu face și el parte din … resturile omulețului tău? Ia-l, te rog, și plimbă-l măcar până la prima grădiniță de baby poop. Are și el nevoie de niște prieteni de vârsta și de … culoarea sa. Nu vezi ce blând și îngăduitor se uită la tine? Nu ți-ai adus the baby poop transporter? … Iar l-ai uitat acasă? … Atunci, fii cumsecade și ia-l în brațe! … Mititelu’ de el!

… Bravo, dle cățeluș! Uită-te la micuțul poop ce se bucură că și-a găsit fârtații! … Hai, că ai mai făcut un bine și în dimineața asta!

Și uite-așa își … fâsâie începutul fiecărei zile cei doi tovarăși. Unul fără să-și bea ceașca de cafea, altul fără încă un … baby poop neprihănit! Săracii!

O părere pentru normalizarea acestor vicisitudini, ale celor doi camarazi? … Crează! … Fii obiectiv!

Părere proprie pentru Normalitate … O lege sau o HG a Consiliului local în care să fie stipulat următoarele:

  • animalele de companie nu au voie pe spațiile verzi din parcuri și din jurul blocurilor, nici în locurile de joacă pentru copii;
  • animalele de companie trebuie plimbate în lesă, cu excepția zonelor destinate exclusiv lor;
  • stăpânii sunt obligați să curețe de pe domeniul public rahatul animalelor proprii

Să nu uit! … Nu mi-o luați în nume de rău, eu chiar sunt un iubitor de animale, dar nu și de resturile lor. … Probabil, înțelegeți voi!

libris.ro

TRAIAN COȘOVEI

24 martie 1921 – 17 iulie 1993

100 ani de la nașterea poetului, prozatorului și reporterului român, Traian Coșovei.

Traian Coșovei, un adept al realismului socialist, este cunoscut pentru că a scris reportaje și memorii de călătorie pozitive din călătoria sa către Uniunea Sovietică și pentru că l-a comparat pe Nicolae Ceaușescu cu Bardul național, Mihai Eminescu.

Biografia lui Traian Coșovei:

Traian Coșovei s-a nascut în comuna Somova, jud. Tulcea, fiul Anei, nascută Oprea și al lui Ion Coșovei, pescar. Este cunoscut ca tatăl lui Traian T. Coșovei.

În 1943, și-a facut studiile liceale la Tulcea, ca bursier. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie – Universitatea din București, în perioada 1943 – 1947. A lucrat în agricultură și piscicultură, apoi ca profesor și redactor. S-a afirmat ca prozator, poet, reporter, spațiul predilect al scrierilor sale fiind Dobrogea și, în special, Delta Dunării.

A debutat în 1946, în revista „Lumea” a lui George Călinescu, cu  poemul Femeia din camera obscură.

În 1950, a avut debutul editorial cu nuvela La taliane, inspirată din viața pescarilor de pe mare. 

Debutul editorial în poezie, l-a avut în 1962, cu volumul Oceanul. A colaborat la „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața militară”, „Tribuna” – Cluj – Napoca, „Familia”, „Flacăra”, „Scânteia”, „Tomis”, „Dobrogea Nouă”, „Scânteia Tineretului„, „Tânărul scriitor”, „Viața Românească”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”. Prezent cu poezii în culegeri, antologii : Pământ etern (București, Minerva, 1982, p. 300-302) , Ca o vatră limba noastră. Poeme dedicate limbii române (București, Editura Eminescu, 1982, p.91) , Râul, ramul (Din poezia română contemporană) (București, Editura pentru literatură, 1967, pp.44-45 ), Poezia română contemporană (București, Editura pentru literatură, 1964, p.298).

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 1955 a primit premiul Al. Sahia al Academiei Române, pentru volumul de reportaje Uriașul preludiu.

Traian Coșovei a murit la 16 iulie 1993, și a fost înmormântat în satul său natal. Școala cu clasele I – VIII din Somova îi poartă numele.

Opera lui Traian Coșovei:

Volume publicate:

  • La taliane. Nuvelă. București, E.S.P.L.A., 1950, 52 p;
  • Prietenie. Reportaje. București: Editura Tineretului, 1951, 160 p.;
  • Împărații vânturilor. Reportaje. București: Editura Tineretului, 1954, 120 p.;
  • Sub cerul liber. Reportaje. București: Editura Tineretului, 1954, 39 p.;
  • Uriașul preludiu. Reportaje. București: Editura Tineretului, 1955, 310 p.;
  • Farmecul genezei. Reportaje. București: Editura Tineretului, 1956, 416 p.;
  • Dimensiuni. Peisaj sovietic. București: Editura Tineretului, 1957, 119 p.;
  • Dobrogea de aur. Reportaje. București: Editura Militară, 1958, 119 p.;
  • Cântec să crească băiatul. Povestiri. București: Editura Tineretului, 1959, 388 p.;
  • Semnul din larg. Reportaje. București: Editura Tineretului, 1960, 334 p.;
  • Oceanul. Poeme. București: Editura pentru Literatură, 1962, 168 p.;
  • Râul porni mai departe. Nuvele. București: Editura tineretului, 1963, 264 p.;
  • Stelele dimineții. Reportaje. București: Editura pentru Literatură, 1964, 311 p.;
  • Firul de iarbă. Povestiri. București: Editura Tineretului, 1965, 264 p.;
  • Tânărul meu Ulise, roman. București: Editura pentru literatură, 1966, 360 p.;
  • Pe urmele voastre. Poem. București: Editura Tineretului, 1967, 84 p.;
  • Când mă grăbeam spre mare… Poeme. București: Editura pentru literatură, 1967, 142 p.;
  • Informația ereditară. Versuri. București: Editura Tineretului, 1969, 215 p.;
  • Prietenă cu focul și cu apa. București: Editura pentru Literatură, 1962, 439 p.;
  • Odă zilnică. Reportaje. București: Editura Eminescu, 1970, 256 p.;
  • O colibă sub fereastra ta. Roman. București: Editura Albatros, 1971, 416 p.;
  • Fata cu părul lung. Reportaje. București: Editura Albatros, 1972, 272 p.;
  • Laudă fluviului. Poeme. București: Editura Eminescu, 1974, 128 p.;
  • Mai fericiți decat Ulise. Reportaje. București: Editura Cartea Românească, 1974, 336 p.;
  • Tuturor drumurilor… Poeme, București: Ed. Cartea Românească, 1974, 204 p.;
  • La țărmul cu lună. Versuri. București: Editura Cartea Românească, 1977, 280 p.;
  • Dobrogea de aur. Oameni și locuri. București: Editura Eminescu, 1978, 415 p.;
  • Farmecul genezei. Reportaje. București: Editura Albatros, 1979, 332 p.;
  • Să mai văd o dată Lotru. Reportaje. București: Editura Albatros, 1982;
  • Tropaeum Traiani. Poem. București: Editura Eminescu, 1982, 152 p.;
  • Banchetul Toamnei. Versuri. București: Editura Cartea Românească, 1984, 320 p.;
  • Când cerul se schimbă. Poeme. București: Editura Eminescu, 1987, 139 p.
Primăvara noastră

Bântuie la noi
o primăvară
că pe cine-l
prinde
singur –
îl doboară!

din volumul Când mă grăbeam spre mare

Cărți și articole în alte limbi:

  • Le Delta du Danube. Préface de Mihail Sadoveanu. Légendes de Traian Cosovei. București: Editura de limbi străine, 1956, 96 p. cu ilustr.; și în limbile engleză și germană;
  • Le signal du large. În: La Roumanie d’ aujourd’hui, nr.3, 1970, pp. 37 – 40. și în limbile germană și engleză;
  • Sumpfseen in flammen (Ardeau baltile). București: Editura Tineretului, 1964, 180 p.;
  • Vajudó Természet (Farmecul genezei). București: Editura Tineretului, 1959, 202 p. + 8 f. ilustr.

ALEXANDRU D. XENOPOL

23 martie 1847 – 27 februarie 1920

174 ani de la nașterea lui Alexandru D. Xenopol.

A. D. Xenopol a fost un istoric, filosof, economist, pedagog, sociolog și scriitor român. Este autorul primei mari sinteze a istoriei românilor. S-a distins și ca un filozof al istoriei de talie mondială, fiind considerat printre cei mai mari istorici români, alături de elevul său, Nicolae Iorga. A fost profesor de istorie la Universitatea din Iași și membru al Academiei Române.

carturesti.ro

Biografia lui A. D. Xenopol:

Alexandru Dimitrie Xenopol s-a născut la Iași, fiind fiul lui Dimitrie Xenopol, care ar fi fost de origine anglo-saxonă. Iată ce spunea chiar Alexandru D. Xenopol: „Sunt născut în 23 martie 1847 în Iași, mahalaua Păcurari în niște case de zestre ale mamei mele… Tatăl meu Dimitrie Xenopol se trăgea din o veche familie anglo-saxonă, după tată Brunswick, după mamă Smith. El a rătăcit în tinerețe, în urma unei dureri sufletești, prin Suedia, pe mare până la Constantinopole, de unde venise la Galați. Aici fu botezat de colonelul Schelety, tatăl generalului Carol Scheleti, care-i dădu numele de Dimitrie și-i schimbă tot odată și familia din Brunswick în Xenopol, adică „fiul străinului”.”—Alexandru D. Xenopol, Istoria ideilor mele

Iacob Negruzzi și Neagu Djuvara menționează ipoteza originii evreiești a tatălui lui Xenopol, Dimitrie Xenopol, care era supus britanic și grec și de religie protestantă.

Dimitrie Xenopol a lucrat ca dragoman (traducător) în serviciul Consulatului Prusiei în Moldova, apoi ca profesor privat al copiilor banului Iordache Ruset la Bacău, ca administrator al unui internat și director de penitenciar la Iași. Mama istoricului, Maria (născută Vasiliu), era de origine greco-română. Soții Xenopol au avut șase copii: Alexandru, Filip, Maria, Nicolae, Lucreția și Adela.

În perioada 1867 – 1871, după absolvirea liceului în orașul natal, și-a completat studiile universitare de filosofie, drept și istorie, culminând cu obținerea doctoratului în drept la Berlin și a celui în filosofie la Giessen, în același an, 1871. În ambele sale lucrări de susținere a disertației de doctor, Alexandru Xenopol se arată a fi un adept al modelelor de drept, filozofice și istorice propuse de savanții germani.

Cu ocazia împlinirii a patru secole de la ctitorirea Mănăstirii Putna, s-a hotărât ca această aniversare să fie marcată de ample acțiuni religioase și culturale. Cu trei săptămâni înainte de prăznuire (care trebuia să aibă loc la 15 august 1870) a început războiul franco-prusac, Imperiul Austriac (de care aparținea și Bucovina) fiind în alertă. Din acest motiv „Comitetul central pentru serbarea de la mormântul lui Ștefan cel Mare, față cu situațiunea actuală critică, a decis amânarea festivității pe 15/27 august 1871”.

La 20 iunie 1871, Comitetul de organizare a serbărilor de la Putna, întrunit la Viena, a inițiat un concurs pentru cel mai bun discurs festiv care se va ține, de către un student, la mormântul marelui voievod, cu prilejul serbării. Discursul trebuia să îndeplinească mai multe condiții: să nu fie prea lung, să fie scris într-un limbaj accesibil, să se refere în special la „rolul istoric național al lui Ștefan cel Mare” și „să nu facă aluziuni intenționate la împrejurările politice de azi”. O comisie formată din Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi și Vasile Pogor urma să decidă care era cel mai bun discurs. Concursul a fost câștigat de Alexandru D. Xenopol, pe atunci student la Berlin ca stipendiat al Societății „Junimea” din Iași.

La 25 iulie, Xenopol îi scria lui Ioan Slavici că este de acord cu tipărirea discursului său festiv în broșură și că ar dori ca suma realizată din vânzarea acesteia să se adauge „la fondul pe care avem de gând a-l aduna pentru facerea unui monument lui Ștefan cel Mare”.

Reîntors în țară, Alexandru D. Xenopol a intrat în magistratură, fiind, în 1872, prim-procuror al Tribunalului din Iași. Este acceptat în asociația culturală Junimea, Titu Maiorescu cunoscându-l încă din timpul studenției. Iacob Negruzzi îl numea pe Xenopolcel mai iubit și mai alintat copil al Junimii”.

carturesti.ro

În 1878, obține, prin concurs, Catedra de istorie a românilor la Universitatea din Iași, urmând ca din 1883 să renunțe la magistratură integrându-se total, având preocupări intelectuale multiple, ca profesor, cercetător, editor, istoric, în viața Universității din Iași.

Încă din anii de început ai activității sale științifice, Alexandru D. Xenopol s-a remarcat prin analize istorice, cu valoare incontestabilă, publicate în revista Convorbiri literare. Dintre acestea se impune scrierea Teoria lui Röesler. Studiu asupra stăruinței românilor din Dacia Traiană, apărută în 1884 într-un format de 300 de pagini. Pe aceeași temă a publicat la Paris, în 1885, lucrarea O enigmă istorică. Românii în Evul Mediu. Sunt demonstrații veridice privind temeinicia, pe baza criticii moderne, a autohtoniei și continuității românilor în spațiul românesc tradițional, carpato-danubiano-pontic.

Pasaj din Teoria lui Roesler
Pasaj din Teoria lui Roesler

În perioada 1888 – 1893, Alexandru D. Xenopol a tipărit la Iași opera sa fundamentală, Istoria Românilor din Dacia Traiană, având șase volume și totalizând aproape 4000 de pagini. Este prima prezentare sistematizată, analitică și complexă a istoriei românilor, din toate provinciile tradiționale, începând tratarea problematicii din cele mai vechi timpuri până la unirea din anul 1859. În scopul finalizării acestei sinteze, autorul a realizat cercetări îndelungate în arhive și biblioteci din țară ori din străinătate, publicând anticipat diverse studii referitoare mai ales la izvoarele și instituțiile istorice românești.

Pasaj din Itoria românilor din Dacia Traiană
Pasaj din Itoria românilor din Dacia Traiană

În elaborările sale surprinde structurile societății românești, dinamica evenimentelor, cauzalitatea și finalitatea acestora. De asemenea, prezintă aspecte fundamentale proprii vieții sociale, economice, politice, administrative, culturale și religioase, definitorii pentru români, urmărește evoluția activității umane, producțiile și bogățiile acestui spațiu geo-istoric, reliefează categoriile sociale, starea și evoluția țăranilor, meșteșugarilor, breslașilor, târgoveților, orășenilor sau a marilor proprietari funciari.

Un loc important se acordă structurilor instituționale, proprii statelor românești, cum au fost cele integrate activităților juridice, financiare, școlare, cutumiare, militare, intelectuale, și se fac referiri la știință, biserică, la politica internă și externă.

Abordând importanța teoriei în istorie, considerată ca una din principalele caracteristici ale acesteia, Alexandru D. Xenopol a insistat asupra perioadei când a apărut ideea unității naționale în conștiința poporului român. Pornind de la asemenea filozofie, prezintă, în esență, factorii favorabili ce au călăuzit unitatea genezei românești, traversând vremurile și ajungând la oportunitatea unității politice în timpul vieții sale.

În anul 1891 obține, tot prin concurs, și Catedra de istorie universală, la aceeași Universitate, devenind astfel unul dintre acei intelectuali de forță, capabili de a susține multiple cariere intelectuale.

În calitatea sa de istoric, filozof al istoriei, economist, literat, pedagog, jurist, sociolog, profesor, pedagog, Alexandru D. Xenopol a fost ales în 1893 membru titular al Academiei Române.

Între 1898 – 1901, devine rector al Universității din Iași.

Între anii 1894 – 1903 și, respectiv 1906 – 1908, a editat revista „Arhiva”, care apărea la Iași.

cartepedia.ro

Ca om de știință, cu deosebire pentru meritele sale excepționale în domeniul istoriei, începând cu anul 1900, Xenopol a devenit membru de onoare al Societății de Arheologie din Bruxelles, apoi a primit același titlu de la Societatea Academică din Cernăuți, în 1901, a fost ales membru al Institutului Internațional de Sociologie (1903) și, respectiv, membru titular al Academiei de Științe Morale și Politice din Paris (1914) și vicepreședinte al Societății de Sociologie din Paris (1916).

S-a aflat întotdeauna într-un fertil dialog cu învățații renumiți ai Europei, prin intermediul forurilor științifice istorice, care i-au acordat adeseori premii de excelență, alături de Academia Română.

A murit la 27 februarie 1920, în București, unde se mutase din anul 1915. În ultimii ani ai vieții a trăit în condiții materiale precare, fiind paralizat și afazic. În anii de ocupație germană 1917-1918, a fost evacuat la Iași. El și soția sa au apelat de mai multe ori la ajutorul autorităților, inclusiv pentru alimente. Parlamentul i-a aprobat acordarea unei pensii exact în ziua în care, după câteva ore, a decedat.

Dintre frații mai tineri ai istoricului, Filip a devenit un cunoscut arhitect, iar Nicolae Xenopol a fost politician și diplomat, a ocupat în 1912-1913 postul de ministru al industriei și comerțului în Guvernul Take Ionescu și a fost cel dintâi ambasador al României în Japonia. Lucreția Xenopol a fost profesoară de liceu și membră a Societății de Geografie, iar Adela Xenopol s-a distins ca femeie de cultură și militantă feministă.

Asiduitatea și profunzimea analizei lui Alexandru D. Xenopol în explicarea evenimentele istorice, investigând noi modalități care să structureze istoria și filozofia istoriei, îl plasează printre cei mai importanți gânditori europeni ai perioadei respective.

Lucrarea Les principes fondamentaux de l’histoire s‑a bucurat de o călduroasă primire în multe țări europene unde erau în curs acute dezbateri a problematicilor de filosofie a istoriei. Neokantienii Rickert și Windelband vedeau în filosofia istoriei un teren de revigorare a filosofiei în genere, iar Dilthey considera și el că întemeierea rațiunii istorice este o cale de rezolvare a crizei în care intrase filosofia.

În raport cu alți filosofi ai istoriei din acea vreme, Xenopol avea marele avantaj că opera sa în acest domeniu venea din partea unui mare și recunoscut istoric pe plan național, dar și internațional, cunoscut în Europa prin traducerile scrierilor sale istorice, ca și prin studiile publicate în reviste străine de specialitate. Așa se explică și ecoul lucrării lui Xenopol de teoria istoriei, precum și prestigiul statornic de care s‑a bucurat de atunci încoace savantul român.

Opera lui A. D. Xenopol:

Opera lui Alexandru D. Xenopol, deși unitară ca sens, se structurează pe câteva secțiuni distincte.

Marile sinteze:

Prima dintre acestea o constituie marile sinteze, în care pot fi cuprinse:

  • Istoria românilor din Dacia Traiană, editată la Iași, între 1888 – 1893, având: volumul I, 623 de pagini, volumul II, 590 de pagini, volumul III, 680 de pagini, volumul IV, 663 de pagini, volumul V, 770 de pagini și volumul VI, 668 de pagini, la care sunt adăugate un număr de șapte hărți. Lucrarea a fost reeditată și completată, apărând cu același titlu (Istoria românilor din Dacia Traiană) în 1925, la Editura Cartea Românească București, în 14 volume, sub îngrijirea lui I. Vlădescu;
  • Histoire des Roumains de la Dacie Trajane depuis les origines jusqu’a l’Union des Principautés en 1859, apărută la Paris în 1896, două volume, însumând 1132 de pagini și trei hărți, cu o prefață a intelectualului liberal Alfred Rambaud (1842 – 1905), cel ce a coordonat elaborarea lucrării Istoria generală din secolul IV până în zilele noastre, 12 volume, la care a colaborat inclusiv Alexandru D. Xenopol.
gunnars.ro

Filosofia istoriei:

Cea de a doua secțiune a operei lui Alexandru D. Xenopol reprezintă subiectele ce abordează filozofia istoriei. Printre acestea se pot enumera:

  • Studii economice, culegere de diferite texte pe teme economice tipărită la Iași în 1879;
  • Les principes fondamentaux de l’histoire, lucrare apărută la Paris în 1899;
  • Principiile fundamentale ale istoriei, volum editat la Iași în 1900;
  • La thėorie de l’histoire, lucrare publicată la Paris în 1908.

Scrieri istorice polemice și documentare:

Secțiunea a treia din discursul istoriografic al lui Alexandru D. Xenopol are tentă polemică și documentară. Aici se pot încadra:

  • Teoria lui Röesler. Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană, Iași, 1884, scrisă ca replică la lucrarea Romänische Studien, elaborată de istoricul german Robert Röesler (1840 – 1881), apărută la Viena în 1871;
  • Une énigme historique. Les Roumains au moyen âge, Paris, 1885;
  • Etudes historique sur le peuple roumain, Iassy, 1887;
  • Românii și Austro-Ungaria, Iași, 1914, precum și numeroasele articole sau luări de poziție în reuniuni științifice naționale ori internaționale pe aceeași temă.
noriel.ro

Scrieri pe tematică diversificată istoric:

Există, de asemenea, cea de a patra secțiune a scrierilor lui Alexandru D. Xenopol, cuprinzând o tematică diversificată, referitoare, de exemplu, la domniile lui: Ștefan cel Mare (1871), Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir (1886), Scarlat Callimachi (1897), Alexandru Ioan Cuza (1903) sau despre Nicolae Kretzulescu (1915); amplele referiri la confruntările militare dintre ruși și turci, prezentându-se urmările acestora pentru Țările Române (1880); luptele politice interne între Drăculești și Dănești (1907) sau Istoria partidelor politice în România (1910).

Pasaj din Istoria partidelor politice în România
Pasaj din Istoria partidelor politice în România

Monografie de familie:

Alexandru D. Xenopol a manifestat interes și pentru genealogie, elaborând monografia de familie intitulată Istoria și genealogia casei Callimachi, carte ce reprezintă prima monografie românească de familie[16]. Cartea lui Xenopol a fost scrisă la solicitarea lui Alexandru Callimachi, proprietarul moșiei și al conacului de la Stâncești (jud. Botoșani). După ce stabilește originea familiei Callimachi, Xenopol consacră câte un capitol fiecăruia dintre domnitorii Moldovei din familia CallimachiIoan, Grigore, Alexandru și Scarlat Callimachi. Un capitol tratează despre mitropolitul Moldovei. În carte este prezentat și arborele genealogic al familiei Callimachi, despre care autorul scrie în Precuvântare: „Am urmat cu arborele genealogic, punând în dreptul fiecărui nume, un număr care se rapoartă (sic) la datele, mai mult sau mai puțin cunoscute asupra membrului respectiv”. Așadar, istoria acestei familii este încadrată în istoria Moldovei, cu atât mai mult cu cât familia Callimachi a fost îndeaproape implicată în istoria politică și culturală a Moldovei din veacurile XVIII-XIX.

Filozofie istorică:

Originală este teoria „scrierilor istorice”, argumentată în lucrările amintite mai sus Les principes fondamentaux de l’histoire, publicată la Paris în 1899, și La thėorie de l’histoire, apărută tot în capitala Franței, în 1908.

Conform acestei teorii, faptele istorice decurg unele din altele și, prin legăturile cauzale dintre ele, se înlănțuie în „serii istorice”, ceea ce constituie esența conținutului și derulării existenței umanității. Ca modalitate concretă, Alexandru D. Xenopol aduce în prim-plan evoluția poporului român cu domenii esențiale pentru o națiune: etnogeneza, stabilitatea, unitatea, instituționalitatea, demografia, economia, viața politică, științifică, religioasă și relațiile internaționale.

În elaborarea concepției sale asupra istoriei, Xenopol pleacă de la distincția dintre faptele coexistente, care se raportează la spațiu și faptele de succesiune, care se dezvoltă în timp, distincție pe care el o considera piatra unghiulară a teoriei sale. Faptele coexistente se repetă, fără a se schimba și constituie obiectul de studiu al științelor teoretice, iar faptele de succesiune se schimbă permanent, dar nu se repetă și ele dau specificul științelor istorice.

În cazul faptelor de coexistență, scurgerea timpului nu modifică fenomenele, în vreme ce în faptele de succesiune timpul intervine ca un element modificator esențial. Deși distincția amintită determină deosebirea dintre științele teoretice și cele istorice, între cele două genuri de fapte nu există, după Xenopol, un zid despărțitor. Faptele de coexistență repetându‑se, se pot transforma până la urmă în fapte de succesiune, precum revărsările reluate ale unui fluviu dau naștere în final deltei sale, care-i o nouă formațiune geologică și geografică.

Alexandru D. Xenopol socotește că științele istorice se referă și la fenomene materiale și la cele spirituale. Vorbind de istorie, el nu o consideră o știință particulară oarecare, precum fizica sau chimia sau psihologia, ci un mod de concepție a lumei, modul succesiv, în opoziție cu modul coexistent. Istoria se îndeletnicește astfel cu fenomenele care sunt ceea ce sunt prin cursul timpului și acestea se referă și la societate și la natură și la spirit și la lumea materială.

Lucrări fundamentale:

  • 1888 – 1893 Istoria românilor din Dacia Traiană, în 6 volume, prima istorie completă a românilor scrisă vreodată până la el;
  • 1899 și, respectiv 1908 – Publică, de pe poziția de filosof al istoriei Les principes fondamentaux de l’histoire în 1899 și La théorie de l’histoire în 1908.

Aceste două lucrări, scrise și publicate în limba franceză i-au adus o faimă mondială de filosof al istoriei, recunoaștere universală și au cântărit decisiv în alegerea sa ca membru titular al Academiei de Științe Morale și Politice din Paris.

Alte lucrări:

  • Cauzalitatea în succesiune;
  • Domnia lui Cuza Vodă;
  • Istoria partidelor politice din România;
  • L’Hypothèse dans l’histoire (original publicată în franceză);
  • Noțiunea valorii în istorie;
  • Principiile fundamentale ale istoriei;
  • Războaiele dintre ruși și turci și înrîurirea lor asupra Țărilor Române;
  • Sociologia e istoria (original publicată în italiană);
  • Studii asupra stăruinței românilor în Dacia traiană;
  • Teoria lui Roesler;
  • Zur Logik der Geschichte (original publicată în germană).
Pasaj din Domnia lui Cuza Vodă
Pasaj din Domnia lui Cuza Vodă

Rolul lui Alexandru D. Xenopol în epocă și în istoria României:

  • Alexandru D. Xenopol a avut meritul absolut unic de a scrie prima sinteză sau istorie completă a poporului român, Istoria românilor din Dacia Traiană, și de a o face larg cunoscută întregii lumi, deziderat formulat anterior cu extremă claritate atât de Mihail Kogălniceanu cât și de Nicolae Bălcescu, încă de pe vremea când aceste idei erau parte esențială a programului viitoarei revoluții de la 1848;
  • În plan educațional, ca profesor universitar, și ca titular simultan al catedrei de istorie a românilor, respectiv al celei de istorie universală, Alexandru Xenopol a contribuit la educarea și modelarea a multor generații de profesori de istorie și istorici români;
  • Simultan cu obligațiile didactice a desfășurat și o susținută și bogată activitate științifică, atât ca autor, publicând numeroase lucrări și studii în presa științifică a vremii, cât și ca editor, redactor și director al Revistei „Arhiva”, apărută la Iași;
  • Xenopol a fost unul din cei mai aprigi susținători ai înlăturării înapoierii economice și culturale a României, militând pentru continuarea dezvoltării învățământului la toate nivelele, începută atât de dinamic în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza  (1859 – 1866);
  • De asemenea, în toate studiile sale economice, Alexandru D. Xenopol preconiza crearea unei puternice și diversificate industrii naționale, începută, de asemenea în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Ambele direcții, învățământul și industria, le vedea ca făcând parte din drumul spre realizarea unei independențe nu doar politice, ci și a uneia economice. Ca atare, marele istoric Alexandru D. Xenopol opunea concepțiilor liber schimbiste oficiale concepția protecționismului economic intern menit să asigure crearea unei industrii românești puternice care să permită, la rândul ei, dezvoltarea celorlalte compartimente ale economiei naționale: comerțul, finanțele, agricultura, etc.;
  • Pe plan internațional, remarcabilul om de cultură român a adus contribuții dintre cele mai importante la filosofia istoriei, așa după cum o dovedește lista de lucrări publicate atât în limba franceză cât și în limba germană și limba italiană, limbi pe care le stăpânea la nivelul unui vorbitor nativ elevat;
  • Prin întreaga sa activitate creatoare ca autor, eseist, filosof al istoriei, istoric, pedagog, sociolog și scriitor, Alexandru D. Xenopol a evidențiat cu pregnanță rolul său cel mai meritoriu în cultura română, prin faptul că a fost primul intelectual român de orientare universală care, utilizând principii metodologice moderne, a scos istoria din tiparele sale tradiționale și tradiționaliste, împletind-o strâns într-o documentație amplă, într-o viziune critică de ansamblu care să prezinte realist multitudinea formelor de manifestare a vieții sociale a oamenilor – economică, socială, politică, culturală, ideologică etc.
goldcenter.ro

Sfat pentru un POLITICIAN

Te rog, nu te naște!
Viața nu este un moft.
Gândește-te!
Calea pe care-o vei urma
Este adevărul ...

Adevărul tău poate fi neplăcut
Așa că, ... gândește-te!

Nu te naște!

Nașterea ta poate ucide
Un copil, o familie, ... un bunic.
Mintea ta poate otrăvi
Romantismul și viața însăși.

Te rog, reflectează
La diformitatea pe care-o vei imprima
În inima lor,
A copilului, a familiei, ... a bunicului.

Meditează profund
La întunericul pe care-l vei zugrăvi
Asupra romantismului și vieții.

Nu te naște!
Viața nu este un moft
Pe care-l invoci când dorești.

Deci, ... gândește-te!
Stai departe de lumea asta,
Nu te naște!
gunnars.ro

Dănilă Prepeleac – omul lui Dumnezeu, cu năravul dracului


kalapod.net

Biblioteca „Alexandru Donici”

Opera lui Creangă este epopeea poporului român. Creangă este Homer al nostru. În Creangă trăiesc credințele, datinile, obiceiurile, limba, poezia, filozofia poporului, cum s-au format în mii de ani de adaptare la împrejurările pământului dacic…


145 de ani de la publicare

Povestirea Dănilă Prepeleac are ca temă lupta dintre bine și rău, ca în poveştile populare. Ideea este că omul are mai multă minte de la Dumnezeu, decât demonii.

„Dănilă Prepeleac” – o poveste scrisă de Ion Creangă și publicată la 1 martie 1876 în revista Convorbiri literare din Iași.

Subiectul este comic, fiindcă povestitorul, adică autorul, are umor, iar eroul său Dănilă Prepeleac este un hâtru. La început el este sărac, leneş, avea o mulțime de copii, dar, ori fugea el de noroc și norocul de dânsul. Fiindcă-i lipseau cele necesare pentru gospodărie, se ducea mereu la fratele său să împrumute ba carul, ba uneltele de muncă…

Vezi articolul original 725 de cuvinte mai mult

SEARA A III-A: POVESTEA SISTEMULUI SOLAR INTERIOR

POVESTEA SISTEMULUI SOLAR INTERIOR

de tăticul Sorinel

Continuă călătoriile nocturne prin Universul nemărginit și fascinant. În următoarele două seri, tăticul Sorinel va face o incursiune prin Sistemul Solar, unde voi afla despre Soare împreună cu sistemul său planetar și alte obiecte non-stelare.

noriel.ro

… bing-bangbing-bangbing-bang, …, bing-bang. Ceasul cu pendul a anunțat ora 21.00. Sunt nerăbdător să înceapă ora poveștilor. Mămica Luna mi-a arătat că, atunci când limba mică indică cifra 9 și limba mare indică cifra 3, trebuie să fiu pregătit pentru începerea călătoriei cosmice.

– Planețică, ești gata pentru începerea unei noi seri surprinzătoare?

– Da, tăticule Sorinel! … Vin imediat! … Așteptam ca, limba mare de la ceas să arate cifra 3. … În scurt timp, termin spălatul. … Gata, vin!

Nu mă așez bine în pătuț, și începe povestea celei de-a treia seri.

Se pare că tăticul Sorinel era dornic să-și demonstreze calitățile de povestitor.

După două nopți în care ai făcut cunoștință cu Pământul, planeta pe care locuiesc toate vietățile, și cu satelitul său natural, Luna, este timpul să extindem explorările cosmosului dincolo de acest sistem planetar.

Astfel că, în seara asta și în seara următoare, vom explora întregul Sistem Solar, unde Pământul și Luna sunt elemente ce îl întregesc. Și ca să înțelegi mai bine, așa cum casa noastră este completă numai atunci când toate lucrurile din ea sunt aranjate, astfel încât să ne fie utile și ușor de folosit, și, bineînțeles, întregită cu prezența noastră, a ta, a mea și a mămicii Luna, așa și Sistemul Solar are elementele lui care îl fac să funcționeze într-un anumit fel, cel puțin, benefic pentru noi, vietățile de pe Pământ.

vivre.ro

Sistemul Solar este format din Soare, steaua aflată în centrul acestuia, împreună cu întreg sistemul său planetar, ce are în compunerea sa 8 planete cunoscute și, posibil, o a noua planetă, aflată la marginea Sistemului Solar, despre care încă nu se cunoaște prezența certă a ei.

Toate planetele cunoscute, din Sistemul nostru Solar, sunt dispuse, în jurul Soarelui, sub formă de disc și au o mișcare de rotație în jurul acestuia.

Dinspre centru către exterior, acestea sunt MercurVenusPământMarteJupiterSaturnUranus și Neptun. Primele patru planete sunt despărțite de celelalte patru de un inel, compus din roci sfărâmate, numit Centura de Asteroizi, care împarte sistemul planetar în Sistemul Solar Interior și Sistemul Solar Exterior.

În această seară, vom explora Sistemul Solar Interior, din care fac parte planetele MercurVenusPământ și Marte, aflate în interiorul Centurii de Asteroizi.

Cele patru planete interioare sunt denumite și telurice/terestre, deoarece, ca și Pământul, și celelalte 3 au o compoziție densă de roci.

a)    MERCUR:

Cea mai apropiată planetă de Soare, este Mercur. Aflată la o distanță de aproximativ 50.000.000 km și denumită după Mercur, un zeu ce era considerat mesagerul zeilor în mitologia romană din cauza rapidității sale, realizează o rotație completă în jurul Soarelui în 88 zile pământești.

Planeta este o sferă de fier, cu un diametru la Ecuator de 4.879 km, probabil parțial în stare topită, și acoperită de un strat subțire de rocă, plină de cratere, asemănătoare cu suprafața Lunii.

Nu are atmosferă, ceea ce face să nu permită prezența vietăților pe ea, și nici sateliți cunoscuți, precum este Luna față de Pământ. Din cauză că nu există atmosferă pe Marte, care să rețină căldura în jurul ei, temperatura variază între -173°C noaptea și +427°C ziua. Să înțelegi cum ar acționa atmosfera asupra acestei planete, dacă ar exista, imaginează-ți un balon, în interiorul căruia se află planeta Mercur.

Marginile acestui balon (presupus atmosfera din jurul planetei), menține în interior și, în același timp, în jurul planetei aerul cald, care nu poate fi răspândit în toate direcțiile.

b)    VENUS:

Îndepărtându-ne de Soare, următoarea planetă pe care am întâlni-o după Mercur este Venus, situată la 108,2 milioane km de centrul Sistemului Solar. Deoarece se află la o distanță mai mare decât Marte, rotația în jurul Soarelui se realizează într-o perioadă mai mare, și anume, în aproape 225 zile pământești. Venus este singura planetă care se rotește în jurul axei sale invers decât sensul de orbitare în jurul Soarelui.

Venus este o planetă extrem de uscată, iar în atmosfera densă, compusă din dioxid de carbon, un gaz toxic pentru vietăți, captează orice urmă de căldură ajunsă la suprafața ei, ridicând, astfel, temperatura la valori care depășesc +450°C. Din cauza acestei atmosfere dense, Venus pare o planetă foarte strălucitoare și se poate vedea de pe Pământ sub formă de stea.

Ca și PământulVenus are în compunere scoarța, cu o grosime de aproximativ 50 km, mantaua, formată din siliciu, un cristal stâncos, și din nucleu, care ocupă mai mult din jumătatea acestei planete.

Diametrul la Ecuator, al acestei planete, este aproape cât al Pământului, de 12.104 km, dându-i-se și denumirea de Planeta soră, iar în jurul său nu orbitează niciun satelit.

c)    PĂMÂNTUL:

A treia planetă, de la Soare, după cum ți-am spus anterior, este planeta noastră, Pământul.

Despre acestă planetă ți-a povestit mămica Luna, însă, un singur amănunt, și foarte important, pe care nu ți l-a spus este faptul că Pământul se rotește în jurul Soarelui, în aproximativ 365 de zile. Deci, această orbitare se realizează într-un timp mai lung decât Mercur și Venus, datorită distanțelor diferite dintre cele trei planete și steaua în jurul căreia se rotesc, Soarele.

 d)    MARTE:

Și cea mai îndepărtată planetă față de Soare, din Sistemul Solar Interior, dar și cea mai apropiată de Centura de Asteroizi, poarta către Sistemul Solar Exterior, este Marte.

evomag.ro

Botezată astfel după zeul roman al războiului, Marte este denumită și Planeta Roșie, datorită înfățișării sale văzute de pe Pământ.

Deoarece se află la o distanță de 228 milioane de km față de SoareMarte este mai rece decât Pământul, cu temperaturi ce variază între -130°C și +20°C. S-a constatat că, la fel ca și pe Pământ, pe Marte sunt anotimpuri, bineînțeles de aproape două ori mai lungi, din cauza distanței mari față de Soare, care face ca anul marțian să fie de aproape două ori mai mare decât cel al planetei noastre, și anume, de aproximativ 687 zile terestre.

Datorită atmosferei, climei și scoarței, se presupune că, la un moment dat, a existat viață și pe această planetă.

Ca și mărime, Marte are un diametru la Ecuator de 6.794 km, aproape jumătate din diametrul Pământului.

Elementele componente al acestei planete, ca și la celelalte, sunt:

  • scoarța, cu o grosime de până la 120 km, având suprafața acoperită de bolovani, cratere imense și canioane și măturată constant de furtuni de praf;
  • mantaua, un înveliș gros de roci, formate din siliciu, fier și magneziu;
  • nucleul, care ocupă între 30% și 40% din diametrul planetei și, posibil, alcătuit din fier și sulfat de fier.

Marte are doi sateliți naturali, probabil asteroizi capturați din Centura de Asteroizi, denumiți Phobos, ce înseamnă panică și frică, și Deimos, teroare și spaimă, fiii lui Ares, ca și Marte, zeul războiului în mitologia greacă.

O călătorie prin Sistemul Solar Interior …

…, bing-bang. S-a auzit a șapte bătaie a pendulei. Am început coborârea pe Pământ. În timp ce aterizez, simt o zguduitură. Să fie oare din cauza turbulențelor din atmosferă!?

– Planețică, este ora 07.00, mă anunță mămica Lună, scuturându-mă ușor de umăr. … Haide, baia te așteaptă!

Deci astea erau turbulențele, îmi ziceam eu în sinea mea, în timp ce mă îndreptam agale spre baie.

Așa am mai încheiat o uimitoare călătorie printre stele.

Îți urez o zi superbă! … și continuă să ÎNVEȚI LUCRURI NOI!

kalapod.net